Blefarite

Ce este blefarita?
Blefarita este inflamaţia marginilor pleoapelor, manifestându-se cu
mâncărime şi arsuri ale pleoapelor, roşeaţă şi edem. De obicei apare în partea
pleoapei unde cresc genele și poate afecta ambii ochi. Lăcrimarea,
fotosensibilitatea şi senzaţia de corp străin însoţesc simptomele blefaritei.
Blefarita poate apărea la orice vârstă, însă este mai frecventă la persoanele cu
vârsta peste 40 de ani. Blefarita este o infecție recidivantă.
Condiţii de exacerbare: fumat, alergeni, vânt, lentile de contact, umiditate
scâzută, retinoizi, dietă şi consum de alcool, machiaj.
În marea majoritate a cazurilor, se asociază în mod frecvent cu
conjunctivita, dermatita seboreică sau acneea rozacee. Nefiind o boală
contagioasă, nu se ia în caz de contact cu o persoană afectată.
Din punct de vedere al localizării, există următoarele forme de blefarită:
⇒ Forma anterioară - afectează zona unde se inseră genele și, de obicei, este
de natură stafilococică sau seboreică;
⇒ Forma posterioară - afectează marginea internă a pleoapelor, unde sunt
situate glandele Meibomius, și este cauzată de o disfuncție a acestor
glande;
⇒ Forma mixtă - cu afectare atât anterioară cât și posterioară.
 Cauze

Această afecțiune poate avea mai multe cauze:

⇒ Blefarita bacteriană (Staphyloccocus aureus, Staphyloccocus epidermidis,
Corynebacterium, Propionobacterium acnes);
⇒ Blefarita seboreică se asociază cu scuame albicioase la marginea pleoapelor
dar şi pe frunte și pe zona nasului;
⇒ Blefarita parazitară, în special cu Demodex folliculorum și Demodex brevis;
⇒ Blefarite mixte.

Factori de risc
Factorii favorizanți sunt:
⇒ atingerea pleoapelor cu mâini murdare;
⇒ teren artritic/diatezic, tulburări digestive cronice, tulburări endocrine;
⇒ factori locali mecanici (praf, fum, paraziți), fizici (umiditate, frig, radiații),
chimici (coliruri, cosmetice);
⇒ vicii de refracție necorectate (hipermetropia);
⇒ sindromul de ochi uscat;
⇒ bolile și afecțiunile pielii care pot duce la blefarită includ: rozacee,
dermatită (dermatită alergică, dermatită de contact, dermatită seboreică,
dermatită stafilococică), moluscum contagiosum;
⇒ un factor favorizant aparte este parazitul Demodex folliculorum, care
provoacă blefarită atunci când este prezent în dermul pleoapelor. Acești
paraziți pot trăi aproximativ 15 zile pe foliculul genelor, locuind în glandele
sebacee și apocrine ale pleoapei. Contactul direct permite răspândirea
acestui agent patogen. Factorii care permit acestui agent patogen să se
înmulțească includ țesutul hipervascularizat, condițiile de igienă precare și
deficiența imunitară;
⇒ afecțiuni ce determină imunitate scazută (diabetul zaharat).
 Simptome

Semnele și simptomele pe care le prezintă pacientul sunt:

⇒ prurit, arsură, durere moderată, senzație de corp străin, lăcrimare,
fotofobie, prezența matinală a crustelor palpebrale, clipit frecvent;
⇒ marginea liberă a pleoapelor este eritematoasă cu teleangiectazii (pe
marginea internă conjunctivală), secreții mucoase albicioase, orificii
glandulare modificate, scuame, depozite furfuracee (fibrină în jurul
genelor);
⇒ pleoapele pot fi umflate;
⇒ ochiul poate să fie ușor roșu;
⇒ în forme severe, se întâlnește pierderea genelor.
 Tratament
Tratamentul blefaritei implică mai mulți pași care trebuie facuți în același
timp:
⇒ igiena riguroasă a pleoapelor și mâinilor;
⇒ tratament medicamentos: unguent oftalmic cu antibiotic și antiinflamator
sterioidian (se va evita tratamentul de lungă durată cu antibiotic și
corticoid);
⇒ masarea îndelungată a marginilor pleoapelor îmbunătățește circulația
locală;
⇒ comprese calde pentru evacuarea eficientă a glandelor Meibomius;
⇒ lacrimi artificiale dacă ochiul este uscat;
⇒ în blefarita cauzată de Demodex se folosesc produse ce conţin ulei din
arbore de ceai;
⇒ în cazuri extreme, se poate recomanda tratament cu antibiotic oral;
⇒ dacă există suspiciunea că blefarita ascunde o formațiune malignă a
marginii pleoapei, se recomandă biopsie.
Prognosticul este bun dacă pacientul este compliant cu tratamentul indicat
și dacă are o igienă riguroasă a zonei ochilor.

Complicatii
Pot să apară diverse complicații dacă blefarita nu este tratată corect:
⇒ complicații de natură infecțioasă care pot, uneori, să afecteze vederea
precum apariția conjunctivitei, orjeletului, chalazionului, keratitei,
ulcerațiilor corneene;
⇒ neovascularizarea corneei;
⇒ modificări ale marginii pleoapelor - ectropion, entropion;
⇒ modificări ale genelor - pierderea genelor, decolorarea genelor, creșterea
aberantă a genelor (trichiazis).

De asemenea, blefarita este principala cauză a apariției sindromului de ochi

uscat deoarece afectează calitatea filmului lacrimal.