UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI-ASISTENT MEDICAL GENERALIST

REFERAT CHIRURGIE
HISTERECTOMIA

PROFESOR INDRUMATOR: ADNAN ALALOUL

STUDENT : BANU GEORGIANA ANDREEA

ANUL :ANG III

 Histerectomia

Una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale ginecologice este intervenția chirurgicală
de extirpare a uterului, cunoscută și sub denumirea de histerectomie.
Ce este histerectomia?
Histerectomia este o intervenție chirurgicală ginecologică de îndepărtare a uterului, cu sau fără
col uterin. De asemenea, operația poate fi făcută cu sau fără îndepărtarea ovarelor și a trompelor
uterine.
Clasificare
 histerectomie parțială – este îndepărtat corpul uterului, lăsând colul uterin la locul său;
 histerectomie totală – este operația cel mai des efectuată și constă în îndepărtarea uterului
și a colului uterin;
 histerectomie totală cu salpingo-ooforectomie bilaterală – se îndepărtează uterul, colul
uterin, trompele uterine (salpingectomie) și ovarele (ooforectomie);
 histerectomie radicală – sunt îndepărtate uterul și țesuturile înconjurătoare, inclusiv
trompele uterine, o parte a vaginului, ovarele, ganglionii limfatici și țesutul gras.
Indicații
 fibroame – tumori necanceroase;
 endometrioza – o afecțiune în care celulele endometriale cresc în afara uterului, atașându-
se la alte organe din cavitatea pelvină;
 sângerări uterine anormale – adesea din cauza hiperplaziei endometriale;
 cancer – cancer de col uterin, cancer ovarian, cancer endometrial;
 blocaje – când uterul sau o masă de țesut blochează vezica sau intestinele;
 prolaps uterin;
 afecțiuni pelvine cronice – pot include dureri pelvine sau boli inflamatorii pelvine.
Tipuri de intervenții chirurgicale
 abdominală – este efectuată printr-o incizie orizontală în abdomenul inferior;
 vaginală – este efectuată prin vagin și nu va lăsa semne externe vizibile după operație;
 laparoscopică – este efectuată prin 3-4 mici incizii în abdomen pentru a permite
introducerea instrumentelor și a laparoscopului;
 vaginală asistată laparoscopic (LAVH) – medicul folosește o intervenție chirurgicală
laparoscopică în combinație cu o intervenție chirurgicală prin vagin pentru a finaliza
operația;
 robotică – se realizează tot prin laparoscopie, dar chirurgul stă la o distanță scurtă de
masa de operație și folosește un computer pentru a mișca brațele robotizate care sunt
conectate la instrumentele chirurgicale.
Pregătire preoperatorie
 i se explică pacientei procedura și motivul histerectomiei, ce implică această procedură și
la ce să se aștepte postoperatoriu;
 se obține consimțământul pacientei;
 începând cu miezul nopții dinaintea operației, pacienta nu bea și nu mănâncă nimic;
 se poate administra o clismă preoperatoriu pentru evacuarea materiilor fecale și pentru
prevenirea contaminării și traumelor pe timpul operației;
  la recomandarea medicului, se vor efectua irigarea vaginală înainte de operație și
pregătirea pielii;
 se pot administra medicamente preoperatoriu, la recomandarea medicului, pentru a ajuta
pacienta să se relaxeze.
Îngrijire postoperatorie se verifică:
 aspectul operației și drenajul;
 semnele vitale și nivelul de cunoștință;
 nivelurile de durere și confort, inclusiv senzațiile de greață și vărsăturile;
 drenajul vaginal (seros, sângeros);
 nevoia de a elimina, distensia vezicii urinare și urina reziduală (dacă este cazul);
 claritatea, culoarea și sedimentul urinei;
 dorsiflexia piciorului sau alte probleme circulatorii;
 se încurajează mersul și exercițiile fizice ușoare pentru a preveni tromboembolismul,
pentru a facilita eliminările și pentru a stimula peristaltismul.
Complicații
 infecție incizională / pelvină;
 hemoragie;
 leziuni ale tractului urinar;
 ocluzie intestinală;
 tromboflebită.
Intervențiile asistentului medical
Ameliorarea durerii
 evaluează locația, nivelul și caracteristicile durerii;
 administrează medicamentele prescrise pentru durere și se asigură că pacienta știe să
folosească corect pompa automată de analgezie;
 încurajează pacienta să se ridice din pat cât mai curând posibil, pentru a reduce flatulența
și distensia abdominală;
 sfătuiește pacienta să comprime cu palma plaga operatorie atunci când tușește, atunci
când își schimbă poziția în pat și atunci când încearcă să meargă;
 aplică, în funcție de recomandarea medicului, comprese reci sau pachete cu gheață pentru
a reduce disconfortul perineal;
 monitorizează nivelul de sedare și administrarea de opioide – poate interfera cu
capacitățile pacientei de a se deplasa și de a elimina.
Stimularea eliminării urinare
 monitorizează cantitatea de lichide consumată de pacientă precum și eliminările, distensia
vezicii urinare, semnele și simptomele infecției vezicii urinare;
 menține permeabilitatea cateterului, dacă acesta este montat;
 cateterizează pacienta în mod intermitent dacă aceasta se simte inconfortabil sau dacă nu
a urinat de mai mult de 8 ore;
 folosește tehnica cateterizării după fiecare eliminare pentru a se asigura că nivelul de
urină reziduală nu depășește 100 ml. Se continuă verificările prin sondaj dacă nivelul de
urină reziduală este mai mare de 100 ml sau dacă există suspiciunea dezvoltării unei
infecții la nivelul vezicii urinare;
 încurajează pacienta să încerce să urineze cât mai des, nu doar atunci când simte nevoia;
 recomandă pacientei să consume cât mai multe lichide (minim 2 l de lichide zilnic)
 pentru a evita infecțiile urinare.
Prevenirea infecțiilor
evaluează cantitatea de drenaj vaginal, culoarea și mirosul, locul inciziei și temperatura;
administrează antibiotice conform recomandărilor medicului;
asistă pacienta în utilizarea unui spirometru stimulativ, pe timpul tusei și respirației profunde,
pentru a reduce riscul de infecție pulmonară;
monitorizează respirația și sunetele respirației.
Educația pacientei
Pacienta este informată că o histerectomie totală cu salpingo-ooforectomie bilaterală produce o
menopauză chirurgicală. Aceasta poate prezenta bufeuri, uscăciune vaginală și modificări ale
dispoziției, cu excepția cazului în care este instituită terapia de înlocuire hormonală pe termen
scurt.
Pacienta este sfătuită să nu stea prea mult într-un loc, cum este cazul în deplasările pe distanțe
lungi, din cauza posibilității de acumulare de sânge în extremitățile inferioare, ceea ce crește
riscul de tromboembolism.
Pacienta trebuie să se abțină să șofeze cel puțin până la a treia săptămână postoperatorie,
deoarece chiar și apăsarea pedalei de frână poate pune presiune pe abdomenul inferior.
Se va informa pacienta cu privire la semnele de oboseală care pot apărea în primele zile
postoperatoriu. Aceasta trebuie să nu planifice prea multe activități în viitorul apropiat deoarece
perioada de recuperare diferă pentru fiecare persoană în parte și depinde foarte mult de istoricul
medical și de eventualele complicații care au apărut. Perioada de recuperare poate dura de la 2-3
luni până la un an.
Se ajută pacienta să treacă peste episoadele scurte de depresie din timpul convalescenței și este
încurajată să apeleze la specialist în cazul în care aceste stări persistă.
Se repetă instrucțiunile date de chirurg cu privire la utilizarea tampoanelor, care sunt de obicei
contraindicate timp de 6 până la 8 săptămâni. Relațiile sexuale trebuie reluate cu precauție pentru
a preveni rănirea și disconfortul. Dușurile sunt permise, dar băile în cadă sunt amânate până când
vindecarea este completă.
Pacienta este instruită să se prezinte imediat la medic dacă prezintă febră mai mare de 37.8 °C,
sângerare vaginală puternică, durere crescută, crampe însoțite de sângerare sau drenaj crescut de
la locul inciziei.
Se accentuează importanța vizitelor regulate la medic pentru efectuarea examenelor
ginecologice.