Curs 3 – Lentile de contact

METODOLOGIA DE PRESCRIERE A LENTILELOR DE CONTACT

7. Examenul clinic al globului ocular şi stabilirea refracţiei pacientului:

Examenul clinic al globului ocular și stabilirea refracției pacientului implică mai multe etape
esențiale pentru o evaluare cuprinzătoare a sănătății oculare și a funcției vizuale.

1. Anamneza: Este prima și cea mai importantă etapă, unde medicul sau optometristul
colectează informații detaliate despre pacient, inclusiv date personale, istoria vizuală
personală actuală și anterioară, simptome principale, tratamente anterioare, și orice factor
declanșator relevant. Aceasta etapă oferă un context crucial pentru investigațiile
ulterioare.
Anamneza joacă un rol crucial în procesul de diagnostic și tratament în domeniul
medical, inclusiv în oftalmologie.
Aceasta oferă multiple avantaje în evaluarea pacientului:
a. Obținerea unei imagini complete a stării de sănătate:
Prin colectarea informațiilor despre istoricul medical al pacientului, medicii/optometristii pot
înțelege contextul larg al stării de sănătate actuale. Aceasta include detalii despre afecțiuni
anterioare, tratamente efectuate, și rezultatele acestora, care pot influența abordarea terapeutică.
b. Identificarea simptomelor şi motivul vizitei:
Anamneza permite medicului/optometristului să înțeleagă motivele pentru care pacientul a căutat
asistență medicală, permițând o focalizare asupra problemelor vizuale sau simptomelor specifice
care îl preocupă pe pacient.
c. Evaluarea factorilor de risc:
Informațiile despre stilul de viață, mediul de muncă și acasă, istoricul familial și personal de
sănătate pot releva factori de risc pentru anumite boli oculare. De exemplu, expunerea la lumina
UV, utilizarea prelungită a computerului și predispoziția genetică pentru glaucom sau
degenerescență maculară sunt factori importanți de luat în considerare.
d. Personalizarea planului de tratament:
Prin înțelegerea nevoilor și preferințelor pacientului, medicii/optometristii pot elabora planuri de
tratament mai eficiente și personalizate. Aceasta include ajustarea recomandărilor de tratament în
funcție de stilul de viață al pacientului și de posibilele sale restricții sau preferințe.
 e. Stabilirea unei relații de încredere între specialist și pacient:
Procesul de anamneză oferă oportunitatea de a construi o relație bazată pe încredere și
comunicare deschisă între medic/optometrist și pacient. Acest aspect este esențial pentru
gestionarea eficientă și pe termen lung a îngrijirilor oftalmologice.
f. Prevenirea și educația pacientului:
Informațiile obținute prin anamneză permit medicului să ofere sfaturi personalizate pentru
prevenirea problemelor de sănătate oculară și pentru promovarea unui stil de viață sănătos care
să contribuie la menținerea sănătății ochilor pe termen lung.

2. Inspecția vizuală: Inspecția vizuală este o componentă esențială a examenului ocular și

reprezintă evaluarea detaliată a ochilor și a structurilor adiacente. Scopul acestei inspecții
este de a identifica orice anomalii sau semne care pot indica prezența unei afecțiuni
oculare.
Aceasta include o evaluare preliminară a stării de sănătate a ochilor pacientului folosind
diferite tehnici:
 Luminat lateral pentru examinarea detaliată a structurilor oculare externe.
 Examenul biomicroscopic (lampa cu fantă) pentru o inspecție detaliată a mediilor
oculare transparente.
 Oftalmoscopia pentru evaluarea retinei și a structurilor interne ale ochiului.
3. Examinarea sprâncenelor și orbitei: Include inspecția pentru eventualele semne de
seboree sau alte condiții care afectează sprâncenele și orbitele, precum exoftalmia,
endoftalmia, și anoftalmia.
 Examinarea sprâncenelor
Se observă distribuția și densitatea părului, posibilele modificări de culoare sau textură, și
prezența oricăror leziuni, inflamații sau semne de infecție. Se poate evalua și funcția
nervului facial prin solicitarea pacientului să ridice sprâncenele sau să încrețească fruntea.
 Examinarea orbitei
Se examinează integritatea structurală și simetria orbitei, prezența oricăror deformări,
umflături, exoftalmie (proeminența anormală a globului ocular) sau enoftalmie
(retragerea globului ocular în cavitatea orbitară). Aceasta include și evaluarea mobilității
oculare și a oricăror restricții ale mișcării globului ocular care ar putea indica inflamație,
traumatisme, tumori orbitare sau alte procese patologice în regiunea orbitală.
 Tehnici utilizate:
 Inspecție vizuală: Se realizează la lumina zilei sau cu ajutorul unei surse de lumină
direcționate pentru a identifica semnele vizibile ale anomaliilor.
 Palparea: Permite evaluarea consistenței și a mobilității țesuturilor, precum și detectarea
oricăror mase sau umflături în regiunea orbitară.
 Exoftalmometria: O metodă specifică pentru măsurarea gradului de proeminență a
globului ocular. Utilizează un instrument numit exoftalmometru, care ajută la obținerea
unor măsurători precise ale proiecției anterioare a ochiului, relevante în diagnosticarea și
monitorizarea exoftalmiei.
4. Examinarea pleoapelor: Examinarea pleoapelor este o componentă esențială a evaluării
oftalmologice, având rolul de a identifica orice anomalii care pot afecta sănătatea și
funcționarea ochilor. Pleoapele protejează globul ocular de leziuni mecanice și ajută la
menținerea lubrifierii suprafeței oculare prin distribuirea filmului lacrimal.
Se examinează pentru anomalii congenitale, afecțiuni inflamatorii, tulburări de motilitate
și deviații ale pleoapelor. Examenul include inspecția și biomicroscopia.
a) Inspecția pleoapelor
Inspecția inițială se efectuează la lumina zilei sau cu ajutorul unei surse de lumină
adecvate. Se urmaresc:
 Anomalii congenitale: Cum ar fi epicantusul (un pliu cutanat caracteristic la nivelul
colțului intern al ochiului) sau ptoza palpebrală congenitală (căderea pleoapei
superioare).
 Afecțiuni inflamatorii: Observarea oricăror semne de inflamație, inclusiv roșeață,
umflare sau prezența unor leziuni specifice, cum ar fi orjeletul (o infecție acută a unei
glande sebacee de la marginea pleoapei) sau chalazionul (o inflamație cronică a unei
glande meibomiene, manifestată prin apariția unei mase palpebrale).
 Tulburări de motilitate ale pleoapelor: Se observă funcționarea normală a mușchilor
pleoapelor, inclusiv capacitatea de a închide și deschide ochii complet.
b) Examinarea biomicroscopică a pleoapelor
Pentru o evaluare mai detaliată, se folosește biomicroscopul (lampa cu fantă), care
permite vizualizarea structurilor pleoapelor la mărire. Această examinare este deosebit de
utilă pentru a observa:
 Marginea pleoapei și glandele meibomiene: Se caută modificări în poziția glandelor,
obstrucții ale orificiilor glandulare sau semne de disfuncție meibomiană.
 Conjunctiva palpebrală: Se examinează pentru a detecta semne de conjunctivită sau
alte inflamații.
 Leziunile pleoapelor: Orice leziune suspectă poate fi evaluată cu atenție pentru a
determina natura acesteia și necesitatea unei biopsii sau a altor investigații suplimentare.
c) Evaluarea funcției pleoapelor
 Testarea reflexului de clipire: Se evaluează reflexul de clipire în răspuns la stimuli
vizuali sau tactili, care este important pentru protecția corneei.
 Testarea lubrifierii oculare: Pleoapele joacă un rol esențial în distribuirea filmului
lacrimal. Se poate evalua calitatea și cantitatea lacrimilor prin diverse teste, cum ar fi
testul Schirmer sau timpul de rupere a filmului lacrimal.
d) Deviatiile pleoapelor
 Entropionul și Ectropionul: Entropionul reprezintă răsucirea spre interior a marginei
pleoapelor, iar ectropionul descrie răsucirea spre exterior. Ambele condiții pot provoca
disconfort și pot afecta sănătatea oculară.
e) Sechelele de arsuri
Examinarea poate releva și sechele ale arsurilor chimice sau fizice, care pot duce la
formarea de sinechii (aderențe) între pleoapă și conjunctiva bulbară, afectând mobilitatea
pleoapelor și putând conduce la complicații precum keratita.

5. Examinarea conjunctivei: Examinarea conjunctivei este un aspect esențial al evaluării

oftalmologice, având rolul de a identifica semnele de inflamație, infecție, alergii sau alte
afecțiuni oculare.
Metode de examinare:
 Inspecția cu ochiul liber: Se realizează în condiții de iluminare bună, permițând
evaluarea aspectului general, a culorii și a prezenței oricăror secreții sau corpuri străine.
 Biomicroscopia (Lampa cu fantă): Oferă o imagine mărită și detaliată a conjunctivei,
facilitând identificarea modificărilor fine de structură, vascularizație, prezența de
microabcese sau corpuri străine
 Utilizarea coloranților vitali: Fluoresceina sodică și roșu bengal sunt adesea utilizate
pentru a evidenția eroziuni ale suprafeței conjunctivale sau zone de uscăciune.
Ce se examinează și ce se urmărește?
 Modificări de culoare:
 Hiperemia conjunctivală: Înroșirea conjunctivei cauzată de dilatarea vaselor
sanguine, indicând inflamație, infecție sau iritație.
  Cianoza: O culoare albastră-violacee a conjunctivei, sugerând stază venoasă sau
hipoxie.
 Echimoza subconjunctivală: Hemoragii subconjunctivale care apar ca pete roșii
sau zone întinse de sânge, adesea rezultatul unui traumatism minor sau spontan,
fără o cauză evidentă.
 Modificări de relief:
 Chemozisul conjunctival: Edemul conjunctivei, care poate indica inflamație
severă, alergii sau condiții sistemice.
 Flictenele: Micronoduli sau blistere care indică o reacție inflamatorie, adesea
asociate cu infecții virale sau expunerea la toxine.
 Modificări de secreție:
 Secreție purulentă: Sugerează o infecție bacteriană.
 Secreție mucoasă sau apoasă: Poate indica o infecție virală, alergii sau
sindromul ochiului uscat.
 Boli degenerative:
 Pinguecula: O îngroșare galbenă a conjunctivei, de obicei pe partea expusă
soarelui, indicând daune cauzate de expunerea UV sau vârstă.
 Pterigionul: O creștere a țesutului conjunctival care invadează corneea, adesea
legată de expunerea îndelungată la UV, vânt sau praf.
 Inspecția zonei palpebrale și a fundului de sac: Prin inversarea pleoapelor (superioară
și inferioară), se pot examina zonele ascunse ale conjunctivei pentru a detecta prezența de
corpi străini, papile, foliculi sau cicatrici.
 Atenție la simptomele pacientului: În plus față de modificările vizibile, simptomele
raportate de pacient, cum ar fi senzația de arsură, mâncărime, senzație de corp străin sau
secreție oculară, sunt esențiale pentru diagnostic.
6. Examinarea aparatului lacrimal: Examinarea aparatului lacrimal este esențială în
evaluarea sănătății oculare, fiind îndreptată către identificarea oricăror anomalii care pot
afecta producția și drenajul lacrimilor. Componentele examinarii includ:
a) Inspecția pleoapelor și a punctelor lacrimale:
 Scop: Identificarea oricăror anomalii vizibile ale pleoapelor care pot influența
producția sau drenajul lacrimilor. Se examinează punctele lacrimale pentru a
detecta prezența obstrucțiilor, inflamațiilor sau deformărilor.
 Tehnică: Se observă pleoapele și marginea lor la lumina zilei sau cu ajutorul unei
lămpi cu fantă pentru a evalua starea punctelor lacrimale superioare și inferioare.
 b) Evaluarea scurgerii lacrimale:
 Scop: Verificarea dacă există o scurgere excesivă a lacrimilor (epifora), care poate
indica o producție excesivă de lacrimi sau o problemă de drenaj.
 Tehnică: Inspecția vizuală a ochilor și a feței pentru a observa dacă lacrimile se
scurg pe obraz, ceea ce sugerează o disfuncție a drenajului lacrimal.
c) Examinarea canaliculelor și sacului lacrimal:
 Scop: Detectarea inflamațiilor, infecțiilor sau obstrucțiilor în canaliculele
lacrimale sau în sacul lacrimal.
 Tehnică: Palparea sacului lacrimal pentru a verifica sensibilitatea, prezența
umflăturilor sau a secrețiilor refluente prin punctele lacrimale la aplicarea unei
ușoare presiuni.
d) Testul Schirmer:
 Scop: Măsurarea cantității de lacrimi produse pentru a evalua funcția glandelor
lacrimale.
 Tehnică: Se plasează o bandă de hârtie specială în sacul conjunctival inferior și se
măsoară cantitatea de umiditate absorbită de hârtie într-un anumit interval de
timp(5 minute).
e) Testul de rupere a filmului lacrimal (Break-Up Time ):
 Scop: Evaluarea stabilității filmului lacrimal.
 Tehnică: După aplicarea unei picături de fluoresceină, se solicită pacientului să
clipească și apoi să țină ochii deschiși. Se măsoară timpul până când apare prima
ruptură în filmul lacrimal observând ochiul la lampa cu fantă.
 Interpretarea Rezultatelor
Un BUT normal este de obicei considerat a fi mai mare de 10 secunde, indicând o
stabilitate adecvată a filmului lacrimal. Rezultatele sub acest prag sugerează o
instabilitate a filmului lacrimal, care poate duce la sindromul de ochi uscat și
disconfort ocular. Valorile între 5 și 10 secunde sunt adesea interpretate ca o
instabilitate ușoară până la moderată a filmului lacrimal, în timp ce valorile sub 5
secunde indică o instabilitate severă.
Principalul scop este de a identifica cauzele disconfortului ocular legate de producția sau
evacuarea inadecvată a lacrimilor, cum ar fi sindromul ochiului uscat, obstrucțiile ductale,
inflamațiile sau infecțiile. Înțelegerea stării aparatului lacrimal este crucială pentru a oferi
tratamentul adecvat pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor ulterioare.
7. Examinarea corneei: Examinarea corneei este o parte crucială a evaluării oftalmologice,
deoarece corneea joacă un rol esențial în focalizarea luminii către retina ochiului,
contribuind astfel la claritatea vederii.
Se utilizează inspecția și examenul biomicroscopic pentru a evalua modificările de
mărime, transparență, curbură și suprafață ale corneei.
a) Inspectia corneei:
 Modificări de mărime:
 Microcorneea este caracterizată printr-un diametru mai mic de 9-10 mm și este
frecvent asociată cu microftalmia, condiție ce duce la hipermetropie și strabism
convergent.
 Megalocorneea se referă la un diametru cornean peste 11-13 mm și poate indica
prezența megaloftalmiei sau a glaucomului congenital.
 Transparența corneei: Orice grad de opacifiere afectează acuitatea vizuală, conducând
la ambliopie și potențial la strabism.
 Congestia pericheratică: Este semnalul unor afecțiuni acute ale corneei sau ale uveei
anterioare, inclusiv glaucomul acut.
 Modificări de curbură: De exemplu, cheratoconusul indică o deformare conică a
corneei, observabilă din lateral.
 Modificări de suprafață: Stările de edem, infiltrație celulară sau pierderi de substanță
afectează luciul corneei și pot duce la diverse forme de cheratită.
b) Examenul biomicroscopic cu lampă cu fantă
Acest examen permite o evaluare detaliată a tuturor straturilor corneei, inclusiv a
modificărilor de transparență și grosime.
 Alterările epiteliale: Pot fi identificate prin utilizarea coloranților vitali și pot indica
prezența cheratitelor, ulcererelor corneene sau a glaucomului.
 Leziuni subepiteliale și ale membranei Bowman: Includ depozite pigmentare sau
rupturi ale acestei membrane.
 Alterările stromei: Edemul, modificările de grosime sau opacitățile pot afecta funcția
vizuală.
 Membrana Descemet și endoteliul: Rupturile membranei Descemet sau precipitatele
descemetice pot fi observate, indicând diverse patologii.
 Vascularizația corneei: Prezența neovaselor corneene este un indicator al patologiei,
sugerând inflamație sau hipoxie.

Informații Suplimentare:
 Tehnologii avansate: Pe lângă examenul cu lampă cu fantă, tehnologii precum
tomografia cu coerență optică (OCT) și microscopia confocală în vivo oferă imagini
detaliate ale structurilor corneene, permitând detectarea precoce a patologiilor și
evaluarea răspunsului la tratament.
 Gestionarea afecțiunilor corneene: Tratamentele variază în funcție de diagnostic și pot
include terapie medicamentoasă (de ex. antibiotice, antiinflamatorii), intervenții
chirurgicale (de ex. transplant de cornee) sau ajustări ale stilului de viață (de ex. utilizarea
de lacrimi artificiale).
8. Examinarea scleroticii: Examinarea scleroticii, partea albă și fibroasă a ochiului care îi
conferă rezistență, formă și protecție, este esențială pentru evaluarea sănătății oculare.
Se face prin inspecție și biomicroscopie pentru a identifica inflamații, tumori sau procese
degenerative.
Tehnici de examinare:
a) Inspectarea anterioră
 Inspecția cu ochiul liber și cu lupa: Permite observarea modificărilor de culoare,
prezența oricăror leziuni sau îngroșări, și evaluarea integrității structurale. Inspectarea cu
lupa poate oferi detalii suplimentare despre textura și prezența vascularizației anormale.
 Biomicroscopia cu lampă cu fantă: Această metodă avansată permite examinarea
detaliată a sclerei anterioare, inclusiv a vaselor sanguine, și poate evidenția inflamații,
depozite sau modificări structurale.
b) Inspectarea posterioră
 Oftalmoscopia: Cu ajutorul oftalmoscopului electric, partea posterioară a sclerei poate fi
examinată indirect. Această tehnică necesită dilatarea pupilei pentru a permite evaluarea
zonei unde sclera se întâlnește cu coroida și retina, oferind informații despre potențialele
leziuni sau modificări patologice din regiunea posteroasă a ochiului.
Afecțiuni ale sclerei:
Deși afecțiunile sclerei sunt relativ rare, acestea pot include:
 Inflamații: Sclerita este o inflamație severă care poate afecta vederea și poate indica boli
autoimune subiacente. Epiesclerita, mai puțin severă, afectează țesutul epiescleral și se
prezintă cu roșeață și disconfort ocular.
 Tumori: Tumori primare sau metastatice pot afecta sclera și pot necesita evaluare
detaliată pentru diagnosticare și tratament.
 Procese degenerative: Subțierea sclerei, cunoscută sub numele de scleroză sau senilă,
poate fi legată de îmbătrânire sau poate indica boli degenerative sistemice.

9. Examinarea camerei anterioare:

Inspecția și biomicroscopia sunt utilizate pentru a evalua transparența umoarei apoase și
pentru a detecta modificări patologice.
Metode de examinare:
 Inspecția la lumina zilei: Aceasta permite o evaluare generală a transparenței umoarei
apoase și a adâncimii camerei anterioare.
 Biomicroscopia cu lampă cu fantă: Oferă o evaluare detaliată a camerei anterioare,
inclusiv a transparenței umoarei apoase, prezența tulburărilor de transparență,
hemoragiilor, sau modificărilor de profunzime ale camerei anterioare.
Observații normale și patologice:
 Transparența umoarei apoase: În condiții normale, umoarea apoasă este transparentă.
Orice tulburare a acestei transparențe poate indica o patologie.
 Fenomenul Tyndall: Evidențiază inflamația camerei anterioare prin dispersia luminii
cauzată de particulele în suspensie (ex.: leucocite).
 Hemoragii: Prezența sângelui în camera anterioară indică adesea traumatisme sau
afecțiuni vasculare oculare.
 Modificări de Profunzime:
 Cameră anterioară mică: Asociată cu hipermetropia și glaucomul cu unghi
închis.
 Cameră anterioară adâncă: Caracteristică miopilor.
 Cameră anterioară inegală: Poate indica prezența tumorilor iriene, inflamații
sau alte patologii ce afectează poziția irisului.
10. Examinarea pupilei: Examinarea pupilei este o componentă esențială a evaluării
neurologice și oftalmologice, oferind informații valoroase despre funcționarea sistemului
nervos autonom și despre posibilele patologii oculare sau neurologice. Examinarea se
desfășoară atât în mod static, cât și dinamic, fiecare având aspecte specifice de evaluat.
a) Examinarea statică a pupilei
 Forma, aspectul și mărimea pupilei: Observațiile se fac în fața unei ferestre, la lumina
naturală, pentru a evalua caracteristicile normale ale pupilei și pentru a identifica orice
anomalii congenitale, cum ar fi mioza (diametru mic al pupilei) sau midriaza (diametru
mare al pupilei) congenitală.

b) Examinarea dinamică a pupilei

a) Reflexul fotomotor direct: Constată reacția pupilei la lumină, care ar trebui să devină
maximă după aproximativ o secundă.
b) Reflexul fotomotor consensual: Se testează acoperind un ochi și observând reacția
pupilei neacoperite la lumină.
c) Reacția de acomodare-convergență: Se observa contracția pupilei când subiectul
privește un obiect apropiat.
d) Mioza în reflexul orbiculo - pupilar: Se observă mioza bilaterală accentuată la
închiderea forțată a pleoapelor, urmată de dilatarea pupilei la deschiderea acestora.
Anomalii și tulburări pupilare:
 Anomalii congenitale: Includ mioza sau midriaza congenitală.
 Tulburări pupilare statice: Policoria, modificări de culoare, formă sau mărime care pot
indica diverse patologii:
 Modificări de culoare: Sunt asociate cu patologii precum cataracta (alb cenușie),
hemoragii retrocristaliniene (roșie), glaucom (verzuie), sau dezlipire de retină (alb
gălbuie).
 Modificări de formă: Forma de treflă sau ovolară poate indica chită sau atacul de
glaucom și alte patologii.
 Modificări de mărime: Mioza sau midriaza patologică, care poate indica
anizocorie (diferența dintre diametrele celor două pupile).
Cauze specifice ale anomalilor pupilare:
 Midriaza și Mioza unilaterală: Pot avea cauze oculare (ex. criza de glaucom acut,
cheratite) sau neurologice (paralitică, spastică).
 Midriaza și Mioza bilaterală: Asociate cu condiții sistemice sau neurologice precum
intoxicații, crize de epilepsie, hemoragii meningiene, sau traumatisme craniene.
11. Examinarea irisului și cristalinului: Se folosesc tehnici de inspecție la lumina zilei și
biomicroscopie pentru a evalua modificările de culoare, aspect și structură ale irisului și
cristalinului.
Examinarea irisului
a) Inspectarea la lumina zilei
 Modificări de culoare: Culoarea irisului poate varia din cauza congestiei, exudatelor sau
depigmentării, indicând potențial inflamații sau alte patologii.
 Modificări circulatorii: Hiperemia și vascularizația anormală a irisului sugerează
procese inflamatorii sau neoformații.
 Modificări de aspect: Edemul stromal poate duce la ștergerea criptelor iriene, afectând
aspectul normal al irisului.
 Anomalii congenitale: Aniridia (lipsa irisului) și policoria (prezența mai multor pupile)
sunt exemple de anomalii congenitale ale irisului.
b) Biomicroscopia cu lampă cu fantă
Permite o examinare detaliată a irisului, evidențiind modificări de grosime, precum atrofiile,
și modificări de poziție care pot afecta mărimea camerei anterioare. Irita și iridociclita sunt
afecțiuni inflamatorii ale irisului și corpului ciliar, respectiv, cu potențialul de a duce la
atrofia globului ocular dacă nu sunt tratate corespunzător.
Examinarea cristalinului
a) Inspectarea la lumina zilei
Relevă partea centrală a cristalinului, zona periferică fiind de obicei acoperită de iris. Această
inspecție oferă informații limitate.
b) Biomicroscopia cu lampă cu fantă
 Secțiunea Optică: Permite evaluarea straturilor cristalinului.
 Aspectul “Shagreen”: Reflectă neregularitățile capsulei și epiteliul capsular.
 Retroiluminare: Evidențiază depozitele pigmentare, vasele de neoformație și resturi de
membrană pupilară, precum și deplasările, subluxațiile și luxațiile cristalinului.
 Opacifieri: Opacitățile parțiale sau totale ale cristalinului (cataracte) sunt vizibile prin
retroiluminare.
c) Examenul oftalmoscopic
Evidențiază câmpul pupilar colorat în roșu portocaliu pentru un cristalin transparent.
Opacitățile apar ca zone negre pe acest fond roșu. Utilizarea lentilelor de +10, +20 dioptrii
poate îmbunătăți evaluarea.
11. Examinarea corpului vitros și a retinei: Prin examenul biomicroscopic și oftalmoscopia
directă și indirectă, se pot observa transparența vitrosului, opacități, hemoragii și anomalii
 congenitale, precum și evaluarea detaliată a retinei pentru a detecta modificări ale papilei,
maculei, vaselor sanguine și alte anomalii retiniene.

Examinarea corpului vitros

 Biomicroscopia cu lampă cu fantă: Permite evaluarea detaliată a treimii anterioare a
vitrosului, folosind iluminare directă sau oscilatorie. Pentru vitrosul posterior, se
utilizează lentila Hruby (-55 dioptrii) pentru o vizualizare mai clară.
 Oftalmoscopia: Directă și indirectă cu o lentilă de +25 dioptrii, oferind o perspectivă
asupra vitrosului anterior și, respectiv, a celui posterior.
Se pot identifica:
 Transparența vitrosului și posibilele opacități.
 Hemoragii și formațiuni vasculare sau membranoase.
 Anomalii congenitale.
Examinarea retinei
Papila optică
 Aspect normal: Se prezintă ca un disc rotund sau oval, de culoare roz-gălbui, cu un
diametru de aproximativ 1,5 mm și o cupă fiziologică centrală. Punctele gri reprezintă
fasciculele de fibre nervoase nemielinizate.
 Stări patologice: Pot include papila optică albă, decolorată sau roșie, indicând ectopia
optică, hemoragii papilare sau neovascularizații. Excavații patologice și edem papilar pot
indica afecțiuni grave, cum ar fi tumori intracraniene sau traumatisme.
Macula
 Aspect normal: Are o culoare mai închisă decât restul fundului de ochi și este înconjurată
de un reflex luminos periocular. Fovea centralis (macula lutea) este strălucitoare și
esențială pentru vederea detaliată.
 Modificări: Lipsa reflexului foveolar, leziuni maculare din cauza accidentelor embolice
sau leziuni inflamatorii/maculare pot afecta semnificativ vederea centrală.
Vasele sanguine retiniene
 Aspect normal: Arterele și venele retiniene ar trebui să aibă pereți transparenți, cu un
reflex intens pe artere.
 Modificări patologice: Includ schimbări de calibru, culoare, traiect, și prezența pulsatiilor
anormale. Arterele pot apărea rigide sau cu un aspect "de sârmă de cupru" sau "de sârmă
de argint" în condiții de hipertensiune arterială sau arterioscleroză.

 Explorarea echilibrului oculomotor și examenul vederii binoculare: Acest pas implică

evaluarea poziției capului și a ochilor, studiul mișcărilor oculare și determinarea
unghiului de deviere, pentru a diagnostica și trata adecvat condițiile precum strabismul și
heteroforia.
Cercetarea poziției capului și a ochilor
 Observația atitudinii vicioase și a torticolisului de origine oculară poate indica prezența
unei afecțiuni oculare subiacente, cum ar fi paraliziile oculomotorii, nistagmusul sau
strabismul congenital.
Studiul mișcărilor oculare
 Examinarea ducțiunilor și versiunilor: Evaluarea mișcărilor oculare individuale și
împreună în toate direcțiile oferă indicii despre funcționarea musculară și potențialele
restricții sau pareze musculare.
 Examinarea vergențelor: Se concentrează pe capacitatea de convergență, esențială
pentru vederea de aproape și pentru menținerea binocularității.
Determinarea deviației oculare:
 Studiul reflexelor luminoase pe cornee și testul acoperirii (Cover-Test): Aceste
metode permit identificarea și măsurarea deviațiilor oculare, oferind o evaluare
preliminară a strabismului sau heteroforiei.
Măsurarea unghiului de deviere:
 Utilizarea descentrării reflexului corneean și instrumente precum sinoptoforul sau scara
Maddox pentru măsurători precise ale unghiului de deviere și identificarea precisă a
tipului și gradului de dezechilibru oculomotor.
Examenul fixării monoculare:
 Evaluarea tipului de fixație, fie centrală (foveolară), fie excentrică, este fundamentală în
diagnosticarea și tratamentul ambliopiei funcționale.
Examenul vederii binoculare:
Examenul vederii binoculare este esențial pentru evaluarea modului în care ochii lucrează
împreună pentru a produce o imagine unică și tridimensională. Acest examen se
concentrează pe mai multe aspecte ale vederii binoculare, inclusiv vederea simultană,
fuziunea și stereopsisul.
 Vederea simultană
 Scop: Pentru a verifica capacitatea pacientului de a percepe două imagini diferite
prezentate fiecărui ochi în același timp, fără a suprima niciuna dintre ele.
 Procedură: Se folosesc mire care combină două imagini diferite, cum ar fi un leu și o
cușcă. Pacientului i se cere să descrie ambele imagini văzute simultan. Dacă poate face
acest lucru, este indicativ al unei bune funcții a vederii simultane.
Fuziunea
 Scop: Pentru a evalua capacitatea ochilor de a combina două imagini similare dar ușor
diferite din fiecare ochi într-o singură imagine percepută.
 Procedură: Se utilizează mire aproape identice pentru fiecare ochi, cu mici diferențe,
cum ar fi o pisică cu coadă și una fără coadă. Pacientului i se cere să combine imaginile
într-una singură. Capacitatea de a face acest lucru indică o bună fuziune.
Stereopsisul
 Scop: Pentru a măsura percepția adâncimii și a vederii 3D, care necesită o cooperare
excelentă între ambii ochi.
 Procedură: Se folosesc mire stereoscopice, care sunt două versiuni ale aceleiași imagini,
fiecare prezentată unui singur ochi. Pacientul este întrebat dacă percepe adâncimea sau
efectul tridimensional al imaginii. Stereopsisul este evaluat în funcție de cel mai fin grad
de disparitate binoculară pe care pacientul îl poate percepe ca adâncime.