După armistițiul de pe frontul italian, atât datorită dorinței reprezentanților

mișcărilor de eliberare românești de pe teritoriul Austro-Ungariei, cât și datorită

unor considerente strategice legate de viziunea postbelică a conducătorilor
italieni, formarea Legiunii a continuat. După ce însă în anul 1919 România a
solicitat întoarcerea din Italia a foștilor prizonieri de război, pe fondul
evenimentelor revoluționare din Rusia și din Ungaria, întregul efectiv al Legiunii
s-a repatriat în intervalul septembrie – decembrie 1919. Ajunși în România însă, pe
fondul suspiciunii că ar fi putut servi ca mijloc de penetrare postbelică italiană
în regiunea Dunării, soldații au fost dezarmați și corpul ofițeresc italian
repatriat. Totuși, soldații au fost ulterior încorporați în Armata Regală Română și
unitățile au fost trimise în Transilv