LUCEAFARUL

Poemul Luceafarul a fost publicat in anul 1883,fiind apoi reprodus si in

revista "Convorbiri Literare"

Luceafarul este un poem romantic specific temei geniului dar si o meditatie

asupra conditiei umane duale(omul supus unui destin pe care tinde sa
il depaseasca)

Luceafarul este poem romantic prin tema,motive literare(Luceafarul,marea,

castelul,noaptea,fereastra,oglinda),amestecul genurilor si al speciilor
imaginarul poetic de factura romantica,antiteza,geniu-om comun,meditatia
filozofica,metamorfozele lui Hyperion.

Tema poemului prezinta conditia geniului in raport cu lumea,iubirea si

cunoasterea.

Sursele de inspiratie ale poemului sunt folclorice"a fost odata ca-n povesti
a fost ca niciodata",mitologice"luceafarul numit Hyperion",filozofice

Luceafarul are ca punct de plecare un basm popular romanesc"Fata in gradina

de aur" cules de Richard Kunisch.

In basm era vorba despre o fata de imparat care se indragostise de un zmeu,

dar mai tarziu acesta aflase ca fata s-a casatorit cu un muritor precum ea,
fata urmand sa fie ucisa,iar baiatul sa zaca vesnic singur.

In basm este,de asemenea,valorificat si mitul zburatorului, mitologia

greaca si latina,precum si surse filozofice(filozofia lui Arthur Schopenheies,
deosebirile intre geniu si omul comun).

Compozitia poemului se realizeaza prin opozitia planurilor cosmic si terestru,

dar si prin cele 2 ipostaze ale cunoasterii :geniu si omul comun

Simetria compozitiei basmului se realizeaza prin cele patru parti ale sale:
1 in prima parte interfereaza povestea de dragoste dinre Luceafar si fata de
imparat
2 in a doua parte ne este prezentata iubirea dintre Catalin si Catalina,aceasta
fiind dominanta de planul terestru
3 partea a treia - calatoria lui Hyperion la Demiurg,fiind dominant planul cosmic
4 ultima parte este reprezentata de interferenta celor doua planuri,in care este
prezentat finalul poemului