Translated from English to Romanian - www.onlinedoctranslator.
com
Jurnalul de biochimie a steroizilor și biologie moleculară 190 (2019) 207–211
Jurnalul de Biochimie a Steroizilor și Biologie Moleculară
pagina de pornire a jurnalului:www.elsevier.com/locate/jsbmb
Evaluarea concentrației de testosteron liber
Brian G. Keevil⁎, Jo Adaway
Departamentul de Biochimie Clinică, Spitalul Universitar din Manchester NHS Trust, Centrul Academic de Științe ale Sănătății din Manchester, Universitatea din Manchester, Manchester, Marea Britanie
INFORMAȚII ARTICOL
Cuvinte cheie:
Testosteron
Testosteron liber calculat
Testosteron biodisponibil
Dializă în echilibru
Indicele de androgeni liber
1. Introducere
Testosteronul (T) circulă în principal legat avid de SHBG, slab legat
de albumină, CBG și orosomucoid și nelegat ca T liber. Teoria
hormonilor liberi afirmă că numai T nelegat este activ și capabil să lege
receptorul androgenic al țesuturilor țintă din organism.2]. Ipoteza
hormonului liber a fost pusă la îndoială deoarece T este slab legat de
albumină și o ipoteză alternativă este că atât T liber, cât și T slab legat
contribuie ambele la efectele androgenului. Expresia „T biodisponibil”
denotă suma T liber și T liber legat slab și este susținută de credința că
T legat de albumină se poate disocia în capilare și este deosebit de activ
în țesuturile cu timpi de tranzit sanguin relativ lungi. O a treia ipoteză
sugerează că T legat de SHBG este disponibil prin transport activ către
țesuturi precum prostată și testicul.1,2]. Relația exactă și rolul în
sănătate dintre T, CBG și orosomucoid sunt puțin înțelese și nu vor fi
luate în considerare în continuare.
Ipoteza hormonului liber a fost susținută recent de datele din studiile
europene privind îmbătrânirea masculină, care au arătat că bărbații cu
concentrații scăzute de T liber prezentau simptome fizice și sexuale.
⁎Autorul corespunzator.
Adresa de e-mail:brian.keevil@uhsm.nhs.uk (BG Keevil).
https://doi.org/10.1016/j.jsbmb.2019.04.008
Primit 1 aprilie 2019; Primit în formă revizuită 5 aprilie 2019; Acceptat 6 aprilie 2019
Disponibil online pe 07 aprilie 2019
0960-0760/ © 2019 Elsevier Ltd. Toate drepturile rezervate.
Liste de conținut disponibile laScienceDirect
ABSTRACT
Testosteronul (T) este puternic legat de globulina care leagă hormonii sexuali și măsurarea T liber poate fi mai
adecvată decât măsurarea T seric total, conform teoriei hormonului liber. Această opinie rămâne controversată și
are detractorii săi care susțin că se obține puțin beneficiu suplimentar decât simpla măsurare a T total, dar este
susținută de ghidurile recente de practică clinică pentru investigarea tulburărilor androgenice atât la bărbați, cât și
la femei. Măsurarea T liber este foarte dificilă. Metodele de dializă de echilibru standard de aur sunt prea complexe
pentru a fi utilizate în laboratoarele clinice de rutină, testele nu sunt armonizate și, în consecință, nu există intervale
de referință comune pentru a ajuta interpretarea rezultatelor. Algoritmii derivați pentru calcularea T liber sunt
inexacți deoarece s-au bazat pe modele defecte de legare a testosteronului la SHBG, cu toate acestea, ele pot da
rezultate utile clinic. Pentru a anula efectele diferențelor în constantele de legare a proteinei, unele ecuații pentru T
liber au fost derivate din măsurarea precisă a testosteronului în studiile populației mari, totuși o critică este că
equat. ionii pot nu este valabil la diferite populații de pacienți. Indicele de androgeni liberi nu este utilizarea
recomandat pentru utilizare en beca inexactității la extreme ale concentrației de SHBG, iar la femei poate, de asemenea,
în m da rezultate inexacte whro SHBG concentrațiile sunt scăzute. Dacă este de crezut ipoteza hormonului liber, atunci
testosteronul liber calculat poate oferi cea mai bună cale de urmat, dar sunt necesare ecuații mai bune pentru a îmbunătăți
acuratețea și acestea ar trebui derivate din cunoștințele detaliate despre legarea testosteronului de SHBG. Mai sunt încă multe
de făcut pentru a îmbunătăți armonizarea testelor T și SHBG între laboratoare, deoarece acestea pot avea un efect profund
asupra ecuațiilor utilizate pentru calcularea testosteronului liber.
în concordanță cu deficitul de T, chiar dacă concentrațiile lor de T pot fi normale. Ei
au arătat, de asemenea, că, mai mulți bărbați obezi au avut T scăzut, dar
concentrații normale de T liber și nu au avut simptome fizice sau sexuale asociate.
3].
Semnificația unui T scăzut combinat și T liber scăzut a fost, de asemenea,
confirmată în studii transversale și longitudinale de 5 ani privind rezultatele
sănătății la bărbați.4]. Spre deosebire de studiul EMAS, Hsu a arătat că T total a
fost principalul predictor al morbidității și mortalității și că nu au fost furnizate
date independente utile de măsurarea T liberă. Acest punct de vedere este, de
asemenea, susținut de ghidurile clinice recente pentru evaluarea
hipogonadismului masculin de la Australian Endocrine Society.5].
La bărbați, cele mai recente ghiduri de practică clinică de la Societatea de
Endocrin al Statelor Unite ale Americii propun ca evaluarea inițială a statusului
androgen să fie efectuată folosind T total, iar la acei indivizi care au o afecțiune
care modifică SHBG sau al căror T total este aproape de limita inferioară a
normalului, se recomandă ca concentrația de T liber să fie obținută fie folosind
dializa de echilibru, fie estimată folosind o formulă precisă [27]. Acest punct de
vedere este în contradicție cu liniile directoare furnizate de Australian Endocrine
Society. Utilizarea T liber pentru a evalua hipogonadismul la bărbați este
BG Keevil și J. Adaway
prin urmare, controversată, dar există puține dovezi care să susțină sau să
respingă utilizarea acesteia în evaluarea hiperandrogenismului la femei.
La femei, ghidurile actuale de practică clinică pentru diagnosticul și
tratamentul sindromului ovarului polichistic și hirsutismului recomandă ca
hiperandrogenismul să fie evaluat inițial cu un test de înaltă calitate a T total.
Cu toate acestea, atunci când este prezent hirsutismul cu dovezi
clinice de tulburare endocrină și T este normal, atunci se recomandă ca
T liber să fie calculat. Un nivel de T liber calculat din T și SHBG este
considerat a fi singurul test cel mai util al excesului de androgeni la
femei.65].
Dacă trebuie crezută ipoteza hormonului liber, atunci T legat de SHBG nu
este activ biologic și, prin urmare, o anumită estimare a fracției care nu este
legată de SHBG poate fi un marker mai potrivit. Metodele de determinare a T
liber includ măsurarea concentraţiei de testosteron T nelegat la proteină
printr-o varietate de teste diferite. Metodele RIA analogice mai vechi, directe,
au fost discreditate și nu mai sunt recomandate pentru utilizare [6–8].
2. T biodisponibil
Deși mai dificilă din punct de vedere tehnic decât măsurarea T total,
metoda lui Tremblay și Dube [9] a fost folosit pentru a produce date
despre T biodisponibil de mai multe grupuri [10,11]. Această tehnică
folosește sulfat de amoniu saturat pentru a precipita SHBG, lăsând
fracțiile legate de albumină și fracțiile libere în supernatant. Procentul
de T total găsit în supernatant este măsurat folosind un trasor
radioactiv de testosteron, iar acesta reprezintă fracția „biodisponibilă”.
Concentrația de T total este apoi utilizată pentru a calcula T
biodisponibil. Această măsurătoare a fost promovată ca un marker
legitim al androgenului bioactiv și s-a demonstrat că se corelează bine
cu metodele de dializă de echilibru de măsurare a T liber, care au fost
mult timp considerate „aurul”. standard'. S-a demonstrat că T
biodisponibil și T liber calculat (cFT) se corelează puternic, ceea ce poate
face ca măsurarea T biodisponibil să fie redundantă, dacă nu este
măsurată la extremele concentrației de albumină.12]. În ciuda corelației
bune, a fost demonstrată o părtinire proporțională între cFT și T
biodisponibil [13]. Cu toate acestea, o limitare majoră a
biodisponibilului T este lipsa de acord raportată între laboratoare din
cauza variațiilor de precipitare și metodologie de analiză.6].
3. Dializa de echilibru T
Metodele de dializă în echilibru și ultrafiltrare au fost considerate
metode de referință pentru cuantificarea T liber. Din punct de vedere istoric,
metodele bazate pe dializă și ultrafiltrare au fost în mare parte indirecte,
folosind un trasor T marcat pentru a determina procentul de T liber marcat.
Metodele de dializă și ultrafiltrare sunt analitice. dificile cu numeroase
probleme tehnice și, ca atare, nu sunt potrivite pentru utilizare în
laboratoarele clinice de rutină [12,14].
Modul clasic de a determina cantitatea de testosteron liber adevărat a
fost adoptarea unei abordări în trei etape. T nelegat și legat în serul nediluat
au fost separate prin dializă de echilibru. T din dializat a fost extras și apoi
cromatografia pe coloană a fost utilizată pentru a separa T de steroizi
similari care pot reacționa încrucișat în radioimunotestul sensibil utilizat
pentru cuantificarea T. Limita de detecție a radioimunotestului a fost
considerată a fi acceptabilă, iar limita de detecție a metodei generale a fost
de 6 pmol/L.15], deși acest lucru este deschis la îndoială. Deși este adevărat
că limitele de detecție pot fi aplicate în mod corespunzător diferitelor teste
LC-MS/MS sau imunotestare utilizate pentru detectarea T, același lucru nu se
poate spune și pentru măsurarea globală a T liber, deoarece nu există
standarde de referință sau QC disponibile pentru T liber. . Această metodă a
fost actualizată în ultimii ani odată cu introducerea LC-MS/MS. T liber în
ser poate fi acum determinat prin dializa directă a serului nediluat urmată de
analiza LC-MS/MS a T liber în dializat. Dializa în echilibru timp de 24 de ore la
37 °C cu tampon fără proteine
208
Jurnalul de biochimie a steroizilor și biologie moleculară 190 (2019) 207–211
a fost efectuat folosind volume relativ mari de ser, 500 μL sau 1000 μL de ser
pentru probe de sex masculin și respectiv feminin [16]. Concentrațiile de T
liber sunt mai mici la femei comparativ cu bărbați, dar procentele de T liber
sunt similare, cu un interval de 0,9–2,9% la bărbați și 0,4–2,8% la femei. După
cum era de așteptat, T liber atât la femei, cât și la bărbați este asociat pozitiv
cu T total și există o asociere negativă puternică între procentul de T liber și
SHBG seric. Intervalele observate pentru T liber măsurate printr-o metodă
de dializă directă de ultimă generație, bazată pe LC-MS/MS, sunt în deplin
acord cu constatările anterioare obținute folosind dializa mai veche de
echilibru indirect [1].12,17–19] și metode de ultrafiltrare [20,21].
Dializa în echilibru” este adesea numită metoda „standard de aur” pentru
determinarea T liber, dar există multe dificultăți tehnice cu metoda și, prin urmare,
nu este surprinzător faptul că ar trebui să existe un acord interlaborator slab.22,23
]. Concordanța slabă este cauzată de diferențele metodologice de temperatură, pH
sau schimbări de echilibru între T liber și legat cauzate de efectele diluției probei.
12,24,25]. Măsurarea indirectă a T biodisponibil folosind un trasor radioactiv [23]
sau utilizarea unei metode LC–MS/MS care nu a fost standardizată față de
standardul de aur poate crește, de asemenea, eroarea totală. Nu este greu de
înțeles de ce aceste multe provocări tehnice fac dializa de echilibru inadecvată
pentru utilizarea în laboratoarele clinice de rutină, dar, ca și în multe alte domenii
ale medicinei de laborator, există încă o nevoie de standardizare a metodelor între
laboratoarele de referință. S-a sugerat că acest lucru ar trebui probabil realizat
folosind metode de dializă directă de echilibru (și/sau ultrafiltrare) [16], folosind
teste de înaltă calitate, extrem de sensibile, bazate pe spectrometrie de masă
complet validate pentru T [26]. De asemenea, este important ca intervalele de
referință standardizate pentru testosteronul liber să fie utilizate pentru
diagnosticarea tulburărilor androgenice la femei și bărbați.
Cele mai recente linii directoare ale societății endocrine recomandă ca T să fie
măsurat utilizând un test certificat de CDC sau un test care a fost verificat de un
program extern de control al calității utilizând valori țintă bazate pe precizie.27].
Dacă se adoptă această abordare și testele au fost calibrate la o procedură de
măsurare de referință, atunci pot fi utilizate intervale de referință armonizate ale
populației masculine pentru testosteron.28]. Deși, rămâne de văzut modul în care
acest lucru poate fi aplicat cu adevărat imunotestelor care demonstrează
părtinirea specifică metodei. Și, în mod esențial, pentru a ajuta interpretarea
rezultatelor, nu există intervale de referință armonizate bazate pe studii de
populație mari disponibile în prezent pentru T.
4. T liber calculat
Deoarece metoda de referință de echilibru nu este practică pentru
utilizarea în laboratorul clinic de rutină, au fost susținute mai multe
ecuații pentru a estima T liber. Cel mai frecvent aplicate sunt ecuațiile
de legare la echilibru derivate din legea acțiunii masei folosind estimări
ale constantelor de asociere pentru legarea T la SHBG și respectiv
albumină [12,29]. Ecuațiile au fost, de asemenea, dezvoltate empiric,
modelate pe seturi mari de concentrații de T liber și lipsite de ipoteze
despre echilibrele teoretice de legare.30,31]. Punctul slab al acestor
metode, în afară de încrederea în acuratețea măsurătorilor T și SHBG,
este că parametrii cei mai bine potriviți în populația de testat pot să nu
fie la fel ca în populația de pacienți.
Calculul propus de Vermeulen și colab. a fost cel mai utilizat, dar
principala critică la adresa tuturor acestor ecuații este că modelul de
legare a lui T la SHBG poate să nu fie precis și, în plus, setul de
constante de legare utilizat poate să nu fie adecvat.14,32]. SHBG este o
glicoproteină homodimerică cu o greutate moleculară de aproximativ
90 kDa.33] iar distribuția testosteronului legat de SHBG este diferită la
bărbați și la femei. Când estradiolul este prezent, aproximativ 20% din
locurile de legare a SHBG sunt ocupate de testosteron.34]. Se credea
anterior că cele două situsuri de legare de pe molecula SHBG sunt
echivalente, dar folosind tehnici biofizice moderne se știe acum că
situsurile de legare nu sunt echivalente și fiecare leagă SHBG cu o
afinitate diferită.22]. Ca urmare a acestui fapt, au fost susținute modele
alternative de legare a T la SHBG [14,22].
BG Keevil și J. Adaway
Estimările calculate ale FT (cFT) se bazează pe presupunerea că
există o legare normală de proteină la starea de echilibru pentru T, iar
ecuațiile depind de fiabilitatea și acuratețea ambelor teste T și SHBG.6,
35,36]. Toate ecuațiile vor estima incorect T liber atunci când
concentrațiile de proteine diferă mult de valorile fiziologice, dacă
există concentrații mari de steroizi concurenți sau dacă afinitatea de
legare a SHBG este afectată de o variantă genetică rară.12,37]. În
funcție de ecuația utilizată, s-au raportat diferențe sistematice între
estimările T liber în comparație cu T liber măsurat [18,21,30].
Discrepanțele dintre T liber măsurat folosind dializa de echilibru și cFT
sunt cel mai probabil cauzate de modelarea eronată a legării
testosteronului de SHBG.
Lucrări recente arată că cFT-Vermeulen este puternic corelat cu T liber
măsurat prin metoda de referință (dializă directă de echilibru), dar T liber
este supraestimat cu 20-30%, fiind astfel de acord cu lucrările anterioare.21,
38,39]. Cu toate acestea, relația dintre cFT-Vermeulen și T liber măsurat s-a
dovedit a fi liniară și independentă de concentrațiile serice de T, albumină și
SHBG. Lipsa de încredere în SHBG în ecuația Vermeulen a fost considerată a
fi puterea cFT-Vermeulen, deoarece evaluarea T liber este deosebit de
importantă la pacienții la extremele intervalului de concentrație SHBG.
Prejudecățile se datorează probabil estimărilor imperfecte ale constantelor
de asociere pentru legarea lui T la SHBG și albumină, așa cum s-a discutat
mai sus, iar acest lucru ar trebui să fie permis atunci când se compară
diferite metode pentru cFT.
Ecuația cFT-Ly arată o performanță bună în intervalul mediu al T și
SHBG seric, dar acuratețea sa depinde de nivelurile de T și SHBG și
acest lucru are consecințe clinice: de exemplu, subestimarea T liber de
către ecuația cFT-Ly la concentrații scăzute de SHBG ar putea
diagnostica greșit hiperandrogenismul la femeile cu SOP sau
supradiagnosticarea hipogonadismului la bărbații obezi. CFT-Sakharov
a arătat rezultate discrepante în raport cu dializa directă la echilibru și,
de asemenea, în comparație cu alte date publicate obținute cu dializa
de echilibru sau metode bazate pe ultrafiltrare. Trebuie remarcat faptul
că ecuația Zakharov este brevetată și nu este disponibilă pentru control
independent.40,41].
Un studiu recent în laboratorul nostru (date nepublicate Adaway J) a
arătat că testele utilizate în mod obișnuit pot da rezultate diferite pentru
SHBG, chiar și atunci când sunt trasabile la același standard internațional.
Surplusul de probe anonime de ser masculin și feminin au fost analizate pe
patru platforme diferite de imunotest (Abbott Architect, Roche, Beckman și
Siemens). Rezultatele au fost utilizate pentru a calcula testosteronul liber
folosind ecuația Vermeulen, cu o concentrație constantă de testosteron de
10 nmol/L pentru bărbați și 1,5 nmol/L pentru femele, păstrând concentrația
de albumină fixată la 40 g/L. Testele Abbott Architect și Siemens Advia
Centaur au fost ambele urmăribile la cel de-al doilea standard internațional
OMS 08/266, dar a existat o diferență medie de 4,6 nmol/L între rezultate.
Roche E170 și Beckman Access au fost ambele urmăribile la primul standard
internațional OMS 95/560, dar a existat o diferență medie de 3,4 nmol/L între
rezultatele lor. În schimb, deși testele Beckman Access și Siemens Advia
Centaur sunt urmăribile la diferite standarde internaționale, diferența medie
dintre rezultatele lor a fost de numai 1,59 nmol/L. Deși aceste diferențe pot
părea mici, utilizarea pe scară largă a intervalelor de referință universale
pentru cFT înseamnă că testul SHBG utilizat poate determina diferența între
pacienții de sex masculin cărora li se administrează sau li se refuză înlocuirea
cu testosteron, sau rezultatele susțin sau nu sunt în concordanță cu
diagnosticul de PCOS la o femeie. rabdator. Diferența dintre rezultatele
Abbott Architect și Roche E170 a fost cea mai mare, rezultatele Roche E170
fiind o medie de 9. Cu 449 nmol/L mai mare decât rezultatele Abbott
Architect. Deplasarea între analizoare, de exemplu, dacă un pacient a fost
urmărit în îngrijirea primară și secundară, iar furnizorii de îngrijire folosesc
laboratoare diferite sau dacă un laborator modifică platforma de
imunotestare ar putea cauza confuzie de diagnostic dacă ar fi aceleași
intervale de referință pentru cFT.
209
Jurnalul de biochimie a steroizilor și biologie moleculară 190 (2019) 207–211
folosit. Diferențele dintre rezultatele testului SHBG sunt în concordanță cu
cele găsite în schema UKNEQAS (Rachel Marrington-comunicare personală)
5. Indicele de androgeni liberi
Indicele de androgeni liberi (FAI) folosește raportul dintre T și SHBG [42]
și rămâne popular în laboratoarele de biochimie clinică de rutină, deoarece
este ușor de calculat. FAI este pur și simplu inversul SHBG, în special la
femei, unde concentrația de T este mult mai mică decât la bărbați. Cu toate
acestea, s-a demonstrat că FAI supraestimează cFT atunci când concentrația
SHBG este scăzută [43,44]. Deși FAI nu este utilizat pentru a evalua statusul T
la bărbați, este utilizat pe scară largă în investigarea hiperandrogenismului
la femei.45] și în studiile clinice [46–48]. Cu toate acestea, un studiu recent a
arătat că raportul FAI/T liber crește și la femei atunci când SHBG este scăzut,
sugerând că ar trebui să se acorde atenție și atunci când se utilizează FAI la
femei.49]. O SHBG scăzută este relativ frecventă la femei, intervalele de
referință pentru bărbați și femei pentru SHBG se suprapun la concentrații
scăzute de SHBG și concentrații scăzute de SHBG sunt găsite la mulți pacienți
cu hirsutism.50]. În plus, SHBG este mai scăzut în obezitate [51] și este, de
asemenea, redus în diabetul de tip 2 [52,53,51,52,50,51,49,50,48,49,47,48] și
la pacienții cu sindrom metabolic [54].
Ramificațiile unei concentrații scăzute de SHBG sunt, de asemenea,
importante în evaluarea hiperandrogenismului. Un studiu recent a constatat că
aproximativ 20% dintre femei aveau un SHBG scăzut, ceea ce ar oferi informații
înșelătoare dacă FAI ar fi folosit pentru a evalua hiperandrogenismul.55]. Autorii
au concluzionat că FAI poate să nu fie cel mai bun marker pentru a evalua
hiperandrogenismul la femei și probabil că ar fi mai bine să se utilizeze cFT sau
într-adevăr un T precis folosind LC-MS/MS.
6. T salivară
T salivare (Sal-T) poate reflecta testosteronul liber disponibil pentru
țesuturile țintă și, ca atare, oferă un indice de testosteron bio-activ, fără a fi
nevoie să recurgă la măsurarea mai dificilă de echilibru prin dializă a T liber.
Cu toate acestea, testosteronul din salivă este, de asemenea, este dificil din
punct de vedere tehnic de măsurat, deoarece este prezent la doar < 2-3% din
T seric.
Saliva conține doar fracțiunea de T care nu este legată de SHBG, care
poate difuza liber prin capilare și canale salivare și este cunoscută a fi
neafectată de debitele de salivare. Colectarea de salivă este neinvazivă, bine
acceptată de către pacienți și necesită o pregătire minimă, astfel încât mai
multe probe pot fi colectate cu ușurință pentru a ține seama de variabilitatea
biologică. Colectarea hormonilor salivari este bine stabilită [56], dar există
probleme tehnice cu Sal-T, inclusiv adsorbția de T pe dispozitivele de
colectare a salivei și contaminarea cu sânge a probelor [57,58]. Ca urmare,
rezultate fiabile pot fi obținute numai folosind tehnici de colectare pasivă a
salivarii [38].
Testele imunologice pot fi adaptate pentru a măsura T în salivă, dar
acestea pot fi afectate de părtinire cauzată de probleme legate de matrice și
de lipsa de specificitate, similar cu problemele observate cu imunotestele
serice ale T total.59,60]. Un studiu mai recent care a evaluat performanța a
trei imunotestări comerciale împotriva LC-MS/MS a constatat că toate testele
au fost inexacte, în special la concentrațiile mai scăzute găsite la femei.61].
În ciuda îmbunătățirii metodologiei de testare odată cu introducerea LC-MS/
MS, este puțin probabil ca Sal-T să fie utilizat de rutină pentru investigarea
hipogonadismului la bărbați.
Au fost dezvoltate teste de înaltă sensibilitate capabile să măsoare Sal-T
în intervalul feminin [16,49] care nu suferă problemele de specificitate ale
imunotestelor. Keevil și colab. a constatat că testosteronul salivar are o
corelație semnificativ mai bună cu CFT seric decât T total seric atât la bărbați,
cât și la femei. Intervalele de referință pentru Sal-T au fost 5-46 pmol/L la
femei și 93-378 pmol/L la bărbați. Fiers și colab.38] a comparat o altă metodă
LC-MS/MS de înaltă sensibilitate pentru Sal-T cu T liber măsurat prin dializă
de echilibru. Ei au arătat o corelație bună între Sal-T și T fără ser la femei, dar
au găsit o părtinire pozitivă
BG Keevil și J. Adaway
cu Sal-T în comparație cu T fără ser. Concentrațiile mai mari decât cele
așteptate de Sal-T au fost explicate prin legarea T de proteinele salivare cum
ar fi albumina și proteinele bogate în prolină. Se credea că legarea de
proteine a T în salivă afectează Sal-T mult mai scăzut găsit la femei, dar nu
și la bărbații sănătoși.38].
O altă posibilă sursă de eroare în măsurarea Sal-T este activitatea 17β
hidroxi steroid dehidrogenazei în canalele salivare, care este capabilă să
transforme testosteronul în androstenedionă.62,63]. Acest lucru a fost
folosit pentru a defini riscul metabolic suplimentar la femeile cu PCOS.
Testosteronul salivar androstenediona și raportul T/A4 salivar au fost
crescute la femeile diagnosticate cu SOP în comparație cu femeile sănătoase.
Un raport T/A4 salivar ridicat a fost asociat cu un fenotip metabolic advers,
cum ar fi intoleranța la insulină și/sau la glucoză, obezitatea, sindromul
metabolic sau oligo/anovulația numai la pacienții cu PCOS. În plus, s-au găsit
corelații semnificative ale raportului T/A4 salivar și parametrii hormonali și
antropometrici adversi, precum și parametrii metabolismului lipidelor și
glucozei.64].
7. Concluzie
Estimarea T liber atât la bărbați, cât și la femei s-a bazat
întotdeauna pe dogma centrală a ipotezei hormonului liber. După cum
s-a discutat în această revizuire, dovezile solide pentru această ipoteză
sunt puține și cele mai recente și cele mai mari studii pe bărbați oferă
dovezi contradictorii. Cu toate acestea, Societatea Endocrină încă
recomandă măsurarea T liber pentru investigarea hipogonadismului la
bărbați, deși această opinie nu este susținută de Societatea Australiană
de Endocrin. Utilizarea T liber la femei este recomandată și de
societatea endocrină și este încă măsurată pe scară largă în
laboratoarele clinice pentru a sprijini practica clinică și cercetarea în
hiperandrogenism, deși dovezile pentru acest lucru sunt, de asemenea,
slabe. Măsurarea testosteronului liber este plină de dificultăți. Metodele
de dializă în echilibru sunt prea complexe pentru utilizarea clinică de
rutină; le lipsesc armonizarea și, în consecință, intervalele de referință
comune. Ecuațiile pentru calcularea FT sunt inexacte, deoarece s-au
bazat pe modele defecte de legare a T la SHBG. Metodele FT calculate
sunt simple și ieftine și pot oferi cea mai bună cale de urmat, dar sunt
necesare ecuații mai precise și acestea trebuie să se bazeze pe
cunoștințe mai detaliate despre legarea complicată a testosteronului la
SHBG. De asemenea, mai sunt încă multe de făcut pentru a îmbunătăți
armonizarea testelor T și SHBG între laboratoare, deoarece acestea pot
avea un efect profund asupra ecuațiilor cFT. Acest lucru necesită o
cooperare mai strânsă între organismele de reglementare, schemele
EQA și laboratoare. Cerințele necesare pentru îmbunătățirea măsurării
T liber includ disponibilitatea materialelor de referință pe bază de ser
uman comutabil,
Cu dovezile relativ slabe disponibile pentru a susține măsurarea T
liber și dificultatea măsurării acestuia, rămâne încă un semn de
întrebare cu privire la utilitatea acestui test sau chiar dacă măsurarea
precisă a T folosind metode LC-MS/MS foarte specifice poate nu fi mai
util.
Finanțarea
Această lucrare nu a primit niciun grant specific de la agențiile de
finanțare din sectoarele public, comercial sau non-profit.
Referințe
[1]W. Rosner, Proteine de legare a steroizilor din plasmă, Endocrinol. Metab. Clin. North Am. 20
(4) (1991) 697–720.
[2]R. Sakiyama, WM Pardridge, NA Musto, Influx de globulină care leagă testosteronul (TeBG) și
hormoni steroizi sexuali legați de TeBG în testicul și prostată de șobolan, J. Clin. Endocrinol.
Metab. 67 (1) (1988) 98–103.
[3]L. Antonio, FC Wu, TW O'Neill, SR Pye, TB Ahern, MR Laurent, et al., Testosteronul
liber scăzut este asociat cu semne și simptome hipogonadale la bărbații cu
testosteron total normal, J. Clin. Endocrinol. Metab. 101 (7) (2016) 2647–2657.
210
Jurnalul de biochimie a steroizilor și biologie moleculară 190 (2019) 207–211
[4]B. Hsu, RG Cumming, FM Blyth, V. Naganathan, LM Waite, DG Le Couteur, et al., Evaluarea
testosteronului liber calculat ca predictor al morbidității și mortalității independent de
testosteron pentru rezultatele de sănătate transversale și longitudinale pe 5 ani la bărbații
în vârstă: proiectul concord sănătate și îmbătrânire la bărbați. Reviste de gerontologie seria
A, Biol. Sci. Med. Sci. 73 (6) (2018) 729–736.
[5]BB Yeap, M. Grossmann, RI McLachlan, DJ Handelsman, GA Wittert,
AJ Conway, et al., Declarația de poziție a Societății Endocrine din Australia privind
hipogonadismul masculin (partea 1): evaluare și indicații pentru terapia cu testosteron,
Med. J. Aust. 205 (4) (2016) 173–178.
[6]W. Rosner, RJ Auchus, R. Azziz, PM Sluss, H. Raff, Declarație de poziție: utilitate,
limitări și capcane în măsurarea testosteronului: o declarație de poziție a Societății
Endocrine, J. Clin. Endocrinol. Metab. 92 (2) (2007) 405–413.
[7]KS Fritz, AJ McKean, JC Nelson, RB Wilcox, Rezultatele testelor de testosteron liber pe bază
de analogi legate de concentrațiile totale de testosteron, nu de concentrațiile de
testosteron liber, Clin. Chim. 54 (3) (2008) 512–516.
[8]RS Swerdloff, C. Wang, Măsurarea testosteronului liber prin analiza directă a deplasării
analogice: preocupări vechi și dovezi noi, Clin. Chim. 54 (3) (2008) 458–460.
[9]RR Tremblay, JY Dube, Concentrațiile plasmatice ale testosteronului liber și non-legat de
TeBG la femeile care utilizează contraceptive orale, Contraception 10 (6) (1974) 599–
605.
[10]RR Cooke, JE McIntosh, RP McIntosh, Variația circadiană a testosteronului fără ser și
non-legat de SHBG la bărbați normali: măsurători și simulare folosind un model de
acțiune în masă, Clin. Endocrinol. 39 (2) (1993) 163–171.
[11]RR Cooke, RP McIntosh, JG McIntosh, JW Delahunt, Forme serice de testosteron la
bărbați după o stimulare cu hCG: creștere relativă a formelor nelegate de
proteine, Clin. Endocrinol. 32 (2) (1990) 165–175.
[12]A. Vermeulen, L. Verdonck, JM Kaufman, O evaluare critică a metodelor simple pentru
estimarea testosteronului liber în ser, J. Clin. Endocrinol. Metab. 84 (10) (1999)
3666–3672.
[13]F. Giton, J. Guechot, J. Fiet, Determinări comparative ale testosteronului seric non
legat de SHBG, folosind precipitarea cu sulfat de amoniu, Legarea sau calculul
concanavalinei A la bărbați, Steroizi 77 (12) (2012) 1306–1311.
[14]AL Goldman, S. Bhasin, FCW Wu, M. Krishna, AM Matsumoto, R. Jasuja, O reevaluare
a legăturii testosteronului în circulație: implicații fiziologice și clinice, Endocr. Apoc.
38 (4) (2017) 302–324.
[15]A. Torma, TA Jaatinen, HL Kaihola, P. Koskinen, K. Irjala, O metodă pentru măsurarea
testosteronului liber la femeile în premenopauză care implică dializă de echilibru,
cromatografie și radioimunoassay, Steroizi 60 (3) (1995) 285–289.
[16]T. Fiers, F. Wu, P. Moghetti, D. Vanderschueren, B. Lapauw, JM Kaufman, Reevaluarea
calculului de testosteron liber prin cromatografie lichidă-spectrometrie de masă în tandem
dializa directă de echilibru, J. Clin. Endocrinol. Metab. 103 (6) (2018) 2167–2174.
[17]A. Vermeulen, T. Stoica, L. Verdonck, The apparent free testosterone concentration,
an index of androgenicity, J. Clin. Endocrinol. Metab. 33 (5) (1971) 759–767.
[18]KK Miller, W. Rosner, H. Lee, J. Hier, G. Sesmilo, D. Schoenfeld și colab., Măsurarea
testosteronului liber la femeile normale și la femeile cu deficiență de androgeni:
compararea metodelor, J. Clin. Endocrinol. Metab. 89 (2) (2004) 525–533.
[19]LM Swinkels, HA Ross, TJ Benraad, O metodă de dializă simetrică pentru
determinarea testosteronului liber în plasma umană, Clin. Chim. Acta 165 (2-3)
(1987) 341–349.
[20]GL Hammond, Accesul steroizilor pentru reproducere la țesuturile țintă, Obstet. Ginecol. Clin.
North Am. 29 (3) (2002) 411–423.
[21]LP Ly, G. Sartorius, L. Hull, A. Leung, RS Swerdloff, C. Wang, et al., Accuracy of
calculated free testosterone formules in men, Clin. Endocrinol. 73 (3) (2010)
382–388.
[22]MN Zakharov, S. Bhasin, TG Travison, R. Xue, J. Ulloor, RS Vasan și colab., Un model
alosteric dinamic în mai multe etape de legare a testosteronului la globulina de legare a
hormonilor sexuali, Mol. Celulă. Endocrinol. 399 (2015) 190–200.
[23]JS Hackbarth, JB Hoyne, SK Grebe, RJ Singh, Precizia testosteronului liber calculat
diferă între ecuații și depinde de sex și concentrația de SHBG, Steroizi 76 (1-2)
(2011) 48–55.
[24]Y. Chen, M. Yazdanpanah, XY Wang, BR Hoffman, EP Diamandis, PY Wong, Măsurarea
directă a testosteronului liber seric prin ultrafiltrare urmată de spectrometrie de
masă în tandem cu cromatografie lichidă, Clin. Biochim. 43 (4-5) (2010)
490–496.
[25]W. Rosner, Erori în măsurarea testosteronului liber din plasmă, J. Clin.
Endocrinol. Metab. 82 (6) (1997) 2014–2015.
[26]HW Vesper, JC Botelho, Standardizarea măsurătorilor de testosteron la om, J.
Steroid Biochem. Mol. Biol. 121 (3-5) (2010) 513–519.
[27]S. Bhasin, JP Brito, GR Cunningham, FJ Hayes, HN Hodis, AM Matsumoto și colab.,
Terapia cu testosteron la bărbați cu hipogonadism: un ghid de practică clinică a
societății endocrine, J. Clin. Endocrinol. Metab. 103 (5) (2018) 1715–1744.
[28]TG Travison, HW Vesper, E. Orwoll, F. Wu, JM Kaufman, Y. Wang și colab., Intervalele de
referință armonizate pentru nivelurile circulante de testosteron la bărbați din patru studii
de cohortă în Statele Unite și Europa, J. Clin. Endocrinol. Metab. 102 (4) (2017) 1161–1173.
[29]R. Sodergard, T. Backstrom, V. Shanbhag, H. Carstensen, Calcularea fracțiilor libere și
legate de testosteron și estradiol-17 beta la proteinele plasmatice umane la
temperatura corpului, J. Steroid Biochem. 16 (6) (1982) 801–810.
[30]W. de Ronde, YT van der Schouw, HA Pols, LJ Gooren, M. Muller, DE Grobbee și colab.,
Calcularea testosteronului biodisponibil și liber la bărbați: o comparație a 5
algoritmi publicati, Clin. Chim. 52 (9) (2006) 1777–1784.
[31]LP Ly, DJ Handelsman, Estimarea empirică a testosteronului liber din imunotestele
de testosteron și globulină care leagă hormonii sexuali, Eur. J. Endocrinol. 152 (3)
(2005) 471–478.
BG Keevil și J. Adaway
[32]S. Bhasin, O perspectivă asupra peisajului în evoluție în medicina reproductivă masculină,
J. Clin. Endocrinol. Metab. 101 (3) (2016) 827–836.
[33]S. Khosla, Editorial: globulina de legare a hormonilor sexuali: inhibitor sau facilitator (sau
ambele) a acțiunii steroizilor sexuali? J. Clin. Endocrinol. Metab. 91 (12) (2006) 4764–4766.
[34]JF Dunn, BC Nisula, D. Rodbard, Transportul hormonilor steroizi: legarea a 21 de steroizi
endogeni atât la globulina de legare a testosteronului, cât și la globulina de legare a
corticosteroizilor în plasma umană, J. Clin. Endocrinol. Metab. 53 (1) (1981) 58–68.
[35]AM Matsumoto, WJ Bremner, Testele de testosteron seric – acuratețea contează, J.
Clin. Endocrinol. Metab. 89 (2) (2004) 520–524.
[36]F. Tosi, T. Fiers, JM Kaufman, M. Dall'Alda, R. Moretta, VA Giagulli, et al., Implications
of androgen assay accuracy in the phenotyping of women with polychstic ovar
syndrome, J. Clin. Endocrinol. Metab. 101 (2) (2016) 610–618.
[37]GL Hammond, Plasma steroid-binding proteins: primary gatekeepers of steroid
hormone action, J. Endocrinol. 230 (1) (2016) R13–25.
[38]T. Fiers, J. Delanghe, G. T'Sjoen, E. Van Caenegem, K. Wierckx, JM Kaufman, A critical
evaluation of salivary testosterone as a method for the assessment of serum
testosterone, Steroizi 86 (2014) 5–9.
[39]K. Van Uytfanghe, D. Stockl, JM Kaufman, T. Fiers, HA Ross, AP De Leenheer și colab.,
Evaluarea unei proceduri de măsurare de referință candidată pentru testosteronul liber
seric bazată pe ultrafiltrare și diluare izotopică-cromatografie gazoasă-spectrometrie de
masă , Clin. Chim. 50 (11) (2004) 2101–2110.
[40]M. Le, D. Flores, D. May, E. Gourley, AK Nangia, Practici curente de măsurare și raportare a
intervalului de referință al testosteronului liber și total în Statele Unite, J.
Urol. 195 (5) (2016) 1556–1561.
[41]S. Lazarou, L. Reyes-Vallejo, A. Morgentaler, Wide variability in laboratory
reference values for serum testosterone, J. Sex. Med. 3 (6) (2006) 1085–1089.
[42]RS Mathur, LO Moody, S. Landgrebe, HO Williamson, Androgenii plasmatici și globulina de
legare a hormonilor sexuali în evaluarea femelelor hirsute, Fertil. Steril. 35 (1) (1981) 29–35.
[43]A. Vermeulen, Reflecții privind parametrii biochimici ai androgenității, Aging Male
Off. J. Int. Soc. Study Aging Male 7 (4) (2004) 280–289.
[44]CK Ho, M. Stoddart, M. Walton, RA Anderson, GJ Beckett, Testosteronul liber calculat
la bărbați: comparație a patru ecuații și cu indicele de androgeni liberi, Ann.
Clin. Biochim. 43 (Pt 5) (2006) 389–397.
[45]JH Barth, HP Field, E. Yasmin, AH Balen, Definirea hiperandrogenismului în sindromul ovarului
polichistic: măsurarea testosteronului și androstenedionei prin cromatografie lichidă-
spectrometrie de masă în tandem și analiză prin diagrame caracteristice operatorului
receptor, Eur. J. Endocrinol. 162 (3) (2010) 611–615.
[46]L. Engmann, S. Jin, F. Sun, RS Legro, AJ Polotsky, KR Hansen și colab., Diferențele
rasiale și etnice în fenotipul metabolic al sindromului ovarului polichistic, Am. J.
Obstet. Ginecol. 216 (5) (2017) 493 e1-.e13.
[47]L. Jaspers, K. Dhana, T. Muka, C. Meun, JC Kiefte-de Jong, A. Hofman, et al., Steroizi sexuali,
globulină care leagă hormonii sexuali și sănătatea cardiovasculară la bărbați și femei în
postmenopauză: studiul Rotterdam , J. Clin. Endocrinol. Metab. 101 (7) (2016) 2844–2852.
[48]D. Macut, K. Tziomalos, I. Bozic-Antic, J. Bjekic-Macut, I. Katsikis, E. Papadakis, et al., Boala
hepatică grasă non-alcoolică este asociată cu rezistența la insulină și produsul de
acumulare de lipide la femeile cu sindromul ovarului polichistic, Hum. Reprod. 31 (6) (2016)
1347–1353.
[49]BG Keevil, P. MacDonald, W. Macdowall, DM Lee, FC Wu, testosteronul salivar
211
Jurnalul de biochimie a steroizilor și biologie moleculară 190 (2019) 207–211
măsurarea prin cromatografie lichidă spectrometrie de masă tandem la bărbați și
femele adulți, Ann. Clin. Biochim. 51 (Pt 3) (2014) 368–378.
[50]M. Pugeat, JC Crave, J. Tourniaire, MG Forest, Utilitatea clinică a măsurării globulinei
de legare a hormonilor sexuali, Horm. Res. 45 (3-5) (1996) 148–155.
[51]DS Guzick, R. Wing, D. Smith, SL Berga, SJ Winters, Consecințele endocrine ale pierderii în
greutate la femeile obeze, hiperandrogenice, anovulatorii, Fertil. Steril. 61 (4) (1994) 598–
604.
[52]KI Birkeland, KF Hanssen, PA Torjesen, S. Vaaler, Nivelul globulinei care leagă hormonii
sexuali este corelat pozitiv cu sensibilitatea la insulină la bărbații cu diabet zaharat de tip 2,
J. Clin. Endocrinol. Metab. 76 (2) (1993) 275–278.
[53]D. Goodman-Gruen, E. Barrett-Connor, Globulina de legare a hormonilor sexuali si toleranta
la glucoza la femeile aflate in postmenopauza. Studiul Rancho Bernardo, Diabetes Care 20
(4) (1997) 645–649.
[54]DE Laaksonen, L. Niskanen, K. Punnonen, K. Nyyssonen, TP Tuomainen,
R. Salonen, et al., Hormonii sexuali, inflamația și sindromul metabolic: un studiu
bazat pe populație, Eur. J. Endocrinol. 149 (6) (2003) 601–608.
[55]BG Keevil, J. Adaway, T. Fiers, P. Moghetti, JM Kaufman, The free androgen index is
inexacte in women when the SHBG concentration is low, Clin.
Endocrinol. 88 (5) (2018) 706–710.
[56]M. Groschl, Starea actuală a analizei hormonilor salivari, Clin. Chim. 54 (11) (2008)
1759–1769.
[57]M. Groschl, M. Rauh, Influența dispozitivelor comerciale de colectare pentru saliva asupra
fiabilității analizei steroizilor salivari, Steroizi 71 (13-14) (2006) 1097–1100.
[58]EA Shirtcliff, DA Granger, E. Schwartz, MJ Curran, Utilizarea biomarkerilor salivari în cercetarea
biocomportamentală: metodele de colectare a probelor pe bază de bumbac pot interfera
cu rezultatele imunotestelor salivare, Psychoneuroendocrinology 26 (2) (2001) 165–173.
[59]JS Mitchell, TE Lowe, Efectele matricei asupra unui format imobilizat cu antigen pentru
imunotestul enzimatic competitiv al testosteronului salivar, J. Immunol. Metode 349 (1-2)
(2009) 61–66.
[60]C. Wang, DH Catlin, LM Demers, B. Starcevic, RS Swerdloff, Măsurarea testosteronului seric
total la bărbați adulți: comparație a metodelor actuale de laborator față de cromatografie
lichidă-spectrometrie de masă în tandem, J. Clin. Endocrinol.
Metab. 89 (2) (2004) 534–543.
[61]KM Welker, B. Lassetter, CM Brandes, S. Prasad, DR Koop, PH Mehta, A comparison of
salivary testosterone measurement using immunoasys and tandem mass
spectrometrie, Psychoneuroendocrinology 71 (2016) 180–188.
[62]T. Blom, A. Ojanotko-Harri, M. Laine, I. Huhtaniemi, Metabolismul progesteronului și
testosteronului în glandele salivare parotide și submandibulare umane in vitro, J.
Steroid Biochem. Mol. Biol. 44 (1) (1993) 69–76.
[63]D. Szydlarska, W. Grzesiuk, A. Kondracka, Z. Bartoszewicz, E. Bar-Andziak, Măsurarea
androgenilor salivari ca instrument util în diagnosticul sindromului ovarului
polichistic, Endokrynol. Pol. 63 (3) (2012) 183–190.
[64]J. Munzker, L. Lindheim, J. Adaway, C. Trummer, E. Lerchbaum, TR Pieber și colab.,
Raport ridicat de testosteron salivare-androstenedionă și fenotipuri metabolice
adverse la femeile cu sindromul ovarului polichistic, Clin. Endocrinol. 86 (4) (2017)
567–575.
[65]RS Legro, SA Arslanian, DA Ehrmann, KM Hoeger, MH Murad, R. Pasquali, et al.,
Diagnostic and treatment of polychstic ovare syndrome: an Endocrine Society
clinical practice guideline, J. Clin. Endocrinol. Metab. 98 (12) (2013) 4565–4592.