UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE

Assimilation of military roles

Student:Neacsu Eduard

MOM, Grupa 2
În explorarea sa asupra asimilării rolurilor militare, Morris Janowitz aduce în prim-plan o
perspectivă complexă asupra transformării individului într-un membru funcțional al unei
instituții militare. În ciuda recunoașterii sale că procesul de asimilare poate aduce beneficii
precum coeziunea și eficiența organizațională, consider că este imperativ să privim critic acest
fenomen și să ne întrebăm care sunt repercusiunile sale asupra individului și societății în
ansamblu.

Una dintre principalele mele critici se referă la modul în care asimilarea militară poate eroda
autonomia și individualitatea. În cadrul antrenamentului militar, se pune un accent puternic pe
respectarea ordinelor și îndeplinirea sarcinilor fără întrebări. Aceasta poate duce la suprimarea
gândirii critice și a capacității individului de a lua decizii autonome în situații complexe sau
neobișnuite. În loc să promoveze dezvoltarea unui individ responsabil și independent, asimilarea
militară tinde să cultive o mentalitate conformistă și dependentă de autoritate.

O altă preocupare majoră este legată de perpetuarea și chiar amplificarea anumitor structuri de
putere și inegalități sociale. Chiar dacă instituțiile militare își asumă să promoveze egalitatea și
meritocrația, realitatea este că există încă o subreprerezentare a femeilor și a minorităților în
poziții de conducere și influență. Acest lucru reflectă perpetuarea unor norme și valori
patriarhale, rasiale sau de clasă, care sunt încorporate în procesul de asimilare militară și se
regăsesc în modul în care sunt distribuite responsabilitățile și privilegiile în cadrul instituției.

În plus, trebuie să ne întrebăm cum afectează procesul de asimilare militară reintegrarea

militarilor în societatea civilă după ce aceștia părăsesc serviciul militar. Dezasimilarea poate fi
dificilă pentru unii, deoarece trebuie să își reconstruiască identitatea și să se adapteze la un mediu
care funcționează după alte reguli și norme decât cele militare. Această tranziție poate fi mai ales
dificilă pentru cei care au petrecut mulți ani în instituția militară și au internalizat puternic
valorile și comportamentele specifice acesteia.

În concluzie, deși asimilarea militară poate aduce beneficii evidente pentru funcționarea unei
armate, este esențial să ne confruntăm cu critici și să fim conștienți de potențialele sale efecte
negative. Trebuie să căutăm un echilibru între necesitatea de disciplină și coeziune și respectarea
autonomiei și a drepturilor individuale. Astfel, putem promova un mediu militar sănătos și
eficient, care să încurajeze atât eficiența operațională, cât și respectul pentru demnitatea și
integritatea fiecărui membru al instituției.