CUM SE VEDE EXPRIMAREA OPINIEI PUBLICE PRIN

MODELUL CIUPERCII?

Brouwer, citat de McQuail și Windahl 3 , folosește o analogie inspirată între partea

vizibilă a ciupercii pe care o asociază opiniilor exprimate în mass-

media și miceliul (sistemul vegetativ) care joacă rolul relațiilor

interpersonale. Prin comunicarea interpersonală, cele mai interesante aspecte își vor

găsi ecou în mass-media, devenite în viziunea lui Brouwer rezultat al eforturilor de

comunicare și nu inițiatoare a procesului. Fluxul comunicării este așadar inversat și

pornește de la oameni. Este opusul teoriei stabilirii agendei.

Trei argumente folosește Brouwer pentru a-și susține modelul:

1. Participanții la comunicare (identificați prin filamentele care formează miceliul și liderii

de opinie – exponenții virali, vocile) fac parte din același sistem. 4 Când interesul

publicului este mare ori pe fondul unor emoții puternice, „ciupercile” cresc cu rapiditate

și se înmulțesc, ceea ce indică o preocupare proporțională la nivelul comunicării

interpersonale.

2. Elementele specializate de comunicare (instituțiile mass-media) sunt rezultatul

interesului manifestat la nivel individual și dacă ele ele devin opace și nu mai permit

exprimarea vocilor individuale vor fi înlocuite cu alte structuri. 5 Cel mai bun exemplu îl

dau rețelele sociale, site-uri unde conținutul este generat de utilizatori și popularizat tot

de ei până ajunge la toți participanții interesați și o voce se face auzită. Mai târziu, dacă

se întâmplă, informația este preluată și prezentată de mijloacele de comunicare în masă

tradiționale.

3. Aceleași elemente specializate depind mai mult de elementele nespecializate (publicul)

decât invers. 6 Să ne gândim ce se întâmplă cu un post de televiziune care nu reușește să-

și formeze ori își pierde cota de piață. Ce faci când ai un model de business păgubos?

Tragi obloanele precum Al Jazeera America.

afișează

Modelul ciupercii
Sursă: Denis McQuail, Sven Windahl, „Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă”, p. 81

Brouwer a gândit modelul ciupercii (sau modelul miceliului) dintr-o dublă perspectivă:

o dată pentru a explica nașterea opiniei publice, făcută la bază, înainte de a deveni

„vizibilă” și apoi pentru a evidenția corelația între informațiile vehiculate în

mass-media și interesul publicului. Acest din urmă fapt devine și mai pregnant în

cazul rețelelor sociale unde avem posibilitatea afișării ultimelor informații ori a

informațiilor „de interes” (Most Recent vs. Top Stories cum apar în taxonomia

Facebook). Există excepții, cazuri când mass-media inițiază comunicarea cu sau fără

mimarea interesului publicului (vă mai amintiți „poșta redacției”?), campaniile de relații

publice și, bineînțeles, publicitatea. În noile media, că tot aminteam Facebookul,

„poveștile sponsorizate” nu erau nicidecum vocea publicului ci interesul comanditarului,

iar multe ciuperci poartă o pălărie prea mare.

La final, ne permitem să dezvoltăm modelul ciupercii aducând în discuției sporii. Ei pot

fi reprezentați prin influența opiniilor exprimate în mass-media asupra publicului. Și

așa cum sporii, prin germinare, formează miceliul (2), apoi piciorul sau ciuperca (1),

influența opiniilor exprimate public determină o reactivare a relațiilor / comunicării

interpersonale a căror rezultantă va fi opinia publică exprimată în mass-media. Iar ciclul

se reia. Simplu, nu?