Teorii privind efectele comunicării

Modelul ,,stimul-răspuns” prezintă media ca fiind atotputenică, efectul transmiterii

informaţiilor de către media fiind schimbarea atitudinilor, a ideilor sau a reacţiilor
comportamentale a celor care receptează mesajul. Această teorie a fost destul de criticată de
specialiştii în comunicare, care susţin că domeniile de aplicabilitatea al acestei teorii sunt
propaganda şi situaţiile de criză, iar mesajele transmise către public au scopul de a manipula.În
contextual mediatic se consideră că acest model funcţionează doar în situaţii de criză şi de război
când populaţia primeşte informaţii exclusive pe cale mediatică.

Modelul ,,hegemonic” se referă la faptul ca mass media este influenţată de cei care se
află la putere. Această teorie vorbeşte despre calitatea mass media de a produce sau schimba
semnificaţii, cunoştiinte sau valori.

Modelul dependenţei este propus de Sandra Ball- Rekeach şi Melvin DeFleur în

anul 1976 şi are ca teză revigorarea teoriilor despre efectele putenice ale mass-media.

Modelul,,spiralei-tăcerii “este o încercare de unificare a teoriilor privind efectele

comunicării de masă şi a teoriilor privind opinia publică” 1. Cercetătoarea Elisabeth Noelle-
Neumann a realizat un studiu privind alegerile generale din Germania din anul 1976, în urma
căruia a formulat câteva caracteristici ale acestui model: indivizii au dreptul la opinie, individual
caută în mediul înconjurător oportunităţi se susţinere dezvoltând un simţ de observare a opiniei
publice, a opiniei interesată în asimilarea de informaţii, media constituie principala sursă de
informare a opiniei publice, celelalte surse de informare nu sunt la fel de relevante şi în cadrul
media există tendinţa către o voce unică, monopolizantă.

Teoria decalajului informaţional (Knowledge Gapp) susţine că odată cu

dezvoltarea mijloacelor de comunicare media creşte afluxul informaţional, iar populaţia cu o
educaţie ridicată şi un statut socio-economic bun asimilează mai repede aceste informaţii
deoarece au acces la mai multe mijloace de comunicare decât populaţia cu săracă, are nu are

1
Delia Balaba, Comunicarea mediatică, Ed. Tritonic, Bucuresti , 2005, p.78
acces decât la puţine mijloace de comunicare, ceea ce duce la apariţia unui decalaj informaţional.
În ceea ce priveşte presa, această ipoteză îi pune pe jurnalişti în situaţii destul de dificile,
deoarece ei trebuie să gasească metoda cea mai bună şi mai eficientă de a prezenta anumite
situaţii complicate, prin intermediul vizualizării, a unui limbaj comun sau al personalizării.

Modelul fluxului în doi paşi studiază efectele comunicării care se pot obţine atât
direct, cât şi prin intermediul mass-media, a liderilor de opinie care au rol multiplicator.

Modelul cultivării susţine că televiziunea influenţează imaginea pe care

telespectatorii o au asupra lumii, asfel putem vorbi de de o realitate primară, o realitate
nefiltrată şi o realitate prezentată de media. Acest model ste folosit în special în studiile privind
violenţa în mass-media, pentru a vedea în ce fel influeţează mesajele transmise comportamentele
oamenilor.

Teoria Agendei (Agenda Setting) a fost formulată de cercetătorii Maxwell

McCombs şi Donald Show, având ca idee transmiterea temelor prezentate de media către
public, ca teme de discuţie. Există trei tipuri de agende care se află în strânsă legătură: agenda
publică, agenda politică şi agenda media. Astfel un mesaj devine cunoscut prin intermediul
media, apoi devine subiect al opinie publice şi în cele din urmă câştigă popularitate, astfel
subiectele media ajung să îi preocupe pe oameni şi astfel să poarte discuţii cu referire la aceste
subiecte.

Modelul uses and gratifications se bazează pe idea de public activ, cu un

comportament social orientat sensorial. Conform acestei teorii, media sunt utilizate de opinia
publică pentru a-şi satisface anumite necesităţi informaţionale, de divertisment sau sociale.
Receptorii devin activi atunci când aleg mesajele mediatice la care se supun.