2.

Sustenabilitatea

Există un consens larg asupra faptului că temele sustenabilității trebuie să fie integrate în
învățarea pe tot parcursul vieții. Cu toate acestea, sustenabiliatea este un concept complex de
definit și foarte ambiguu.

Sustenabilitatea are semnificații diferite pentru diferite grupuri de persoane și în momente

diferite. Adesea, durabilitatea și dezvoltarea durabilității sunt utilizate în mod interschimbabil, în
ciuda diferenței lor conceptuale.

După cum susține UNESCO , cel mai bine descrisă este sustenabilitatea ca fiind un obiectiv pe
termen lung, cum ar fi obținerea unei lumi mai durabile, în timp ce dezvoltarea durabilă, așa
cum sugerează și cuvântul, se referă la numeroasele procese și căi utilizate pentru a stimula
dezvoltarea sau pentru a realiza progrese, în mod durabil.

Sustenabilitatea înseamnă prioritizarea nevoilor tuturor formelor de viață și ale planetei prin
asigurarea faptului că activitatea umană nu depășește limitele planetare.
Limitele planetare descriu modul în care activitățile umane, bazate pe utilizarea combustibililor
fosili, cauzează sau accelerează schimbările dăunătoare pentru planetă.

2.2. Competențele de sustenabilitate

La începutul anilor 2000, mai multe țări europene au început să își schimbe sistemele de
educație și formare profesională, de la o abordare bazată pe cunoștințe, la o abordare bazată
mai mult pe competențe în cadrul programelor naționale.

Odată cu o astfel de schimbare, experții din învățământul superior au început să cartografieze

competențele specifice în materie de sustenabilitate pentru studenți și profesioniști, astfel încât
aceștia să poată deveni agenți ai schimbării pentru sustenabilitate.

În timp ce în literatura de specialitate există un acord larg în ceea ce privește competențele

necesare pentru durabilitate, adoptarea și integrarea acestora în programele de învățare pe tot
parcursul vieții rămâne la latitudinea fiecărei instituții și a liderilor educaționali locali.

În plus, cercetările efectuate până în prezent au avut tendința de a se desfășura la nivelul

învățământului superior, concentrându-se asupra competențelor pe care tinerii absolvenți și
profesioniști trebuie să le posede pentru a contribui la provocările și oportunitățile legate de
durabilitate.

GreenComp trasează sustenabilitatea ca fiind o competență relevantă pentru toate vârstele.

Competența în materie de sustenabilitate definită de GreenComp se desfășoară într-un set de
sub-elemente pe care noi le numim competențe pentru sustenabilitate.
GreenComp a adoptat următoarea afirmație pentru a defini o competență de sustenabilitate:

O competență în domeniul sustenabilității le permite cursanților să întruchipeze valorile

sustenabilității și să îmbrățișeze sisteme complexe, pentru a întreprinde sau a solicita acțiuni
care să restabilească și să mențină sănătatea ecosistemelor și să consolideze justiția, generând
viziuni pentru un viitor sustenabil.

Această definiție se concentrează pe dezvoltarea cunoștințelor, aptitudinilor și atitudinilor în

materie de durabilitate pentru cursanți, astfel încât aceștia să poată gândi, planifica și acționa cu
gândul la durabilitate, pentru a trăi în armonie cu planeta.

2.3 Predarea și învățarea competențelor de durabilitate

De la apariția sa în anii 1960, educația pentru durabilitate a fost adesea asociată cu învățarea
transformatoare , deoarece vizează schimbarea profundă a perspectivelor, convingerilor și
comportamentelor noastre prin reflectarea asupra a ceea ce știm și nu știm.
Ea ne încurajează să ne punem la îndoială modul în care ne interpretăm mediul înconjurător și
rolul pe care îl jucăm în cadrul acestuia.

Educația pentru dezvoltare durabilă urmărește să le ofere cursanților competențe în materie de

dezvoltare durabilă, pentru a reflecta și a îmbrățișa dezvoltarea durabilă în viața lor de zi cu zi, în
calitate de studenți, consumatori, producători, profesioniști, activiști, factori de decizie politică,
vecini, angajați, profesori și formatori, organizații, comunități și societatea în general.

Educația este intrinsec interconectată cu sustenabilitatea la toate nivelurile prin intermediul

competențelor încorporate în programa școlară. Ea recunoaște modul în care aspectele
sustenabilității (de mediu, sociale, culturale și economice) sunt interconectate și modul în care
acestea sunt interconectate și încorporate în cadrul disciplinelor și subiectelor.

Educația în domeniul sustenabilității este apoi privită în aceeași lumină cu învățarea

transformativă, deoarece scopul său este de a schimba persoana și instituția socială printr-o
abordare holistică.

Învățarea cuprinde atât educația, cât și formarea. Și este definită astfel:

Învățarea pentru durabilitatea mediului urmărește să cultive o mentalitate de sustenabilitate din

copilărie până la vârsta adultă, cu înțelegerea faptului că oamenii fac parte din natură și depind
de ea.
Cursanții sunt echipați cu atitudini, cunoștințe și competențe care îi ajută să devină agenți ai
schimbării și să contribuie individual și colectiv la modelarea viitorului în limitele planetei.

Învățarea pentru durabilitatea mediului are potențialul de a fi un catalizator al schimbării în

rândul generațiilor tinere și adulte, prin dobândirea de competențe de durabilitate.