Studentă: Praf Iuliana-Alexandra

Profesor: Militaru Ioana Nely

Academia de Studii Economice din București
Economia Agroalimentară și a Mediului
Managementul proiectelor de dezvoltare rurală și regională

Schengen-spațiul european fără frontiere

Spațiul Schengen este unul dintre pilonii proiectului european. Normele Schengen
elimină controalele la frontierele interne, armonizând și consolidând în același timp protecția
frontierelor externe ale zonei. Sensul inițial al conceptului de liberă circulație a persoanelor s-a
schimbat în timp. Primele prevederi în materie, datând din 1957, incluse în Tratatul de instituire
a Comunității Economice Europene, s-au referit la libera circulație a lucrătorilor și la libertatea
de stabilire, înțelese ca drepturi ale angajaților sau prestatorilor de servicii. Tratatul de la
Maastricht a introdus noțiunea de cetățenie a U.E., de care beneficiază automat fiecare cetățean
al unui stat membru. Această cetățenie a U.E. stă la baza dreptului persoanelor de a circula și a se
stabili liber pe teritoriul statelor membre. Tratatul de la Lisabona a confirmat acest drept care
este, de asemenea, inclus în dispozițiile generale referitoare la Spațiul de libertate, securitate și
justiție.
Instituirea unei piețe interne fără obstacole în calea liberei circulații a persoanelor a fost
reglementată de încheierea celor două acorduri Schengen, respectiv Acordul Schengen propriu-
zis din 14 iunie 1985 și Convenția de punere în aplicare a acordului, semnată la 19 iunie 1990 și
care a intrat în vigoare la 26 martie 1995. Inițial, Convenția privind punerea în aplicare a
Acordului Schengen (semnată numai de Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Țările de Jos)
s-a bazat pe cooperarea interguvernamentală în domeniul justiției și al afacerilor interne. Un
protocol la Tratatul de la Amsterdam a asigurat transferul „acquis-ului Schengen” în tratate.
Întrucât marea majoritate a prevederilor din acordurile Schengen fac astăzi parte din acquis-ul
UE, începând cu extinderea UE din 1 mai 2004, țările în curs de aderare nu mai dispun de
opțiunea neparticipării (articolul 7 din Protocolul Schengen).
În prezent, spațiul Schengen înseamnă peste 420 de milioane de persoane si include 26 de
țări:
 22 țări din Uniunea Europeană – toate statele UE fac parte din Schengen (Austria, Belgia,
Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos,
Ungaria), cu șase excepții: Irlanda și Marea Britanie, care au ales să nu devină membre și au
propriul spațiu comun de călătorie, și Bulgaria, Croația Cipru și România.
 4 țări din afara Uniunii Europene – Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein.

Pandemia de COVID-19 a determinat majoritatea statelor membre să reintroducă controale la

frontierele interne, să închidă frontierele și să aplice restricții temporare pentru călătoriile din alte
țări ale UE, însă aceste măsuri au fost relaxate parțial odată cu introducerea certificatului digital
al U.E. privind COVID. În diferite rezoluții adoptate în 2020 și 2021, Parlamentul și-a exprimat
în repetate rânduri îngrijorările și a solicitat o mai bună coordonare la nivelul UE și o revenire
rapidă la un spațiu Schengen pe deplin funcțional și reformat.
 Condiții pentru aderarea la spațiul Schengen

(1) țările trebuie să își asume responsabilitatea pentru controlul frontierelor externe ale Uniunii
Europene;
(2) acestea trebuie să aplice un set comun de norme Schengen, cum ar fi controlul frontierelor
terestre, maritime și aeriene, precum și emiterea de vize Schengen;
(3) pentru a asigura un nivel ridicat de securitate în spațiul Schengen, statele trebuie să
coopereze cu agențiile de aplicare a legii din alte țări Schengen și să opereze Sistemul de
Informații Schengen (SIS).

Buna funcționare a spațiului Schengen se bazează pe trei piloni:

 gestionarea eficace a frontierelor externe ale UE;
 consolidarea măsurilor interne pentru a compensa absența controalelor la frontierele interne,
în special în ceea ce privește cooperarea polițienească, securitatea și gestionarea migrației;
 asigurarea unei pregătiri și a unei guvernanțe solide, inclusiv integrarea tuturor statelor
membre în spațiul Schengen.

Asigurarea gestionării eficace a frontierelor externe ale UE, prin constituirea corpului
permanent al Poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european, prin asigurarea
interoperabilității sistemelor de informații pentru gestionarea frontierelor și a migrației până în
2023 și printr-o viitoare propunere privind digitalizarea cererilor de viză și a documentelor de
călătorie.

Noile inițiative vor include:

 un COD UE de cooperare polițienească;
 modernizarea cadrului Prüm pentru schimbul de informații privind ADN-ul, amprentele
digitale și înmatricularea vehiculelor
 extinderea utilizării informațiilor prealabile referitoare la pasageri la zborurile efectuate în
spațiul Schengen. Odată adoptat, noul Pact privind migrația și azilul va stabili, de asemenea,
o abordare comună a gestionării migrației, un element important pentru buna funcționare a
spațiului Schengen.

Extinderea spațiului Schengen: Viitorul spațiului Schengen trebuie să fie marcat de

extinderea la acele state membre ale UE care nu fac încă parte din spațiul Schengen. Această
extindere va veni în întâmpinarea așteptărilor legitime ale acestor țări, fiind de altfel și o
obligație legală pentru ele odată ce, în urma unor evaluări, s-a stabilit că sunt pregătite să adere la
spațiul Schengen.

Avantajele aderării la spațiul Schengen

Aderarea la spațiul Schengen are că efect ridicarea controalelor între frontierele interne ale
statelor membre Schengen, care aplică în întregime acquis-ul Schengen, fiind creată o singură
frontieră externă unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare în materie de
vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau
vamală.
 trecerea frontierei se poate realiza indiferent de ora și prin orice loc, iar cetățenii statelor
membre care călătoresc în spațiul Schengen trebuie să aibă asupra lor, un document de
identitate valabil.
 toți cetățenii Uniunii Europene pot rămâne în alt stat membru ca turiști pe o perioada de până
la trei luni, în baza unui pașaport sau card de identitate valabil.
 pot lucra și locui într-un alt stat membru cu dreptul de a fi tratați în același mod ca cetățenii
țării respective.
 antreprenorii beneficiază de libertatea de stabilire în statul pe care îl aleg, iar studenții au
dreptul de a studia în orice stat membru.
 Schengen include și o politică comună în domeniul vizelor pentru sejururi scurte în cazul
cetățenilor din afara UE și ajută statele participante să își unească forțele în lupta împotriva
criminalității, cu ajutorul cooperării polițienești și judiciare, forțele de poliție se ajută
reciproc în detectarea și prevenirea infracțiunilor și au dreptul de a urmări infractorii fugari
pe teritoriul unui stat Schengen vecin; există, de asemenea, un mecanism mai rapid de
extrădare și recunoaștere reciprocă a hotărârilor penale. După intrarea în spațiul Schengen,
oamenii pot călători dintr-un stat membru în altul fără a fi supuși controalelor la frontieră (ca
regulă generală). Autoritățile naționale competente pot, totuși, să verifice persoanele fizice la
frontierele interne sau în apropierea acestora, în cazul în care informații din cadrul poliției
justifică temporar intensificarea supravegherii.
Libertatea de mişcare este maximă, mărfurile şi capitalurile vor circula liber, ceea ce
înseamnă economie de timp şi de bani atât pentru turişti, cât şi pentru companiile de transport.
Acest aspect este reglementat prin art.3 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană; art.21
din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE); titlurile IV și V din TFUE; art. 45
din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Pentru cetățenii UE, eliminarea controalelor la frontierele interne ale spațiului Schengen
înseamnă o mai mare libertate de mișcare și o securitate sporită, prin adoptarea unor reguli
comune ale statelor semnatare ale Convenției de punere in aplicare a Acordului Schengen:
eliminarea controalelor persoanelor la frontierele interne, set comun de reguli care se aplică
persoanelor care trec frontierele externe ale statelor membre UE, armonizarea condițiilor de
intrare și a normelor privind vizele și cooperarea consular.

Dezavantajele aderarii la spațiul Schengen

Odată cu eliminarea controalelor la frontiere ar putea crește pericolele pentru securitatea

internă a țărilor implicate prin faptul că, din acest moment, se lasă „cale liberă” infractorilor.
Astfel, se impune o cooperarea transfrontalieră, în special prin înființarea serviciilor comune ale
poliției, vămii și poliției de frontieră (în cadrul Centrelor, Birourilor, Punctelor comune de
contact) pentru toate statele contractante care să aibă că scop protecția propriilor cetățeni. De
asemenea, Sistemul Informatic Schengen, asistență operativă reciprocă și schimbul direct de
informații între forțele de poliție precum și supravegherea și urmărirea transfrontalieră a
infractorilor reprezintă mijloace de lupta împotriva terorismului, crimei organizate, traficului de
ființe umane și a imigrației ilegale. În același timp, a fost adoptat un set de reguli uniform care să
asigure cetățenilor statelor membre protecția datelor cu caracter personal împotriva oricărei
încălcări a drepturilor fundamentale.

Dezavantajul aderării României la spațiul Schengen îl reprezintă posibilitatea creşterii

criminalităţii. Odată cu eliminarea controalelor la frontieră ar putea creşte pericolele pentru
securitatea internă. În România ar putea intra infractori din spatiul Schengen, dar în acelaşi timp
şi mulţi membri ai reţelelor interlope din ţara noastră ar putea să exploateze faptul că nu mai
există control la vamă. De asemenea, ar putea creşte traficul de fiinţe umane, precum şi
prostituţia. România ar putea deveni ţară principală de destinaţie pentru imigranţii
extracomunitari. Ar putea creşte numărul celor care vor încerca să intre în spaţiul Schengen prin
România. România trebuie să-și creeze o legislație și infrastructura necesară pentru a stopa
clanurile infracționale românești să migreze în Vest, dar și să oprească accesul unor grupări
infracționale internaționale în spațiul comun european. Pentru a realiza aceste obiective,
Bruxelles cere Bucureștiului să îndeplinească, printre multe altele, următoarele obiective:

 crearea cadrului legislativ în vederea eliminării controalelor la viitoarele frontiere interne și

în vederea întăririi controlului la noile frontiere externe;
 întărirea legislației ce privește lupta împotriva criminalității transfrontaliere;
 dezvoltarea de bune practici în domeniul cooperării judiciare în materie penală;
 asigurarea cadrului legislativ și a procedurilor necesare implementării prevederilor Schengen
în domeniul substanțelor stupefiante și psihotrope;
 relocarea personalului din punctele de trecere a frontierei situate pe viitoarea frontieră
internă, în contextul ridicării controlului specific la acest tip de frontieră a Uniunii Europene;
 crearea și dezvoltarea capacității instituționale a structurilor cu atribuții în gestionarea
Registrului Central de Investigații și Cercetare în domeniul drogurilor și al infracțiunilor
conexe;
 organizarea activității în porturi și aeroporturi conform normelor Schengen;
 introducerea datelor biometrice în documentele de călătorie și punerea în circulație a
documentelor care atestă rezidența în conformitate cu standardele Uniunii Europene;

Ca o concluzie în ceea ce priveşte îmbunătățirea gradului de implementare a politicilor de

aderare, ar trebui sa se convoce forumuri Schengen periodice pentru a încuraja dialogul politic
privind abordarea provocărilor comune, pe baza rapoartelor anuale privind situația spațiului
Schengen. Comisia Europeană doreşte modificarea Regulamentului (EU) 2016/399 privind
mişcarea liberă a persoanelor în interiorul UE. În proiectul respectiv sunt incluse noi dispoziţii
privind Spaţiul Schengen , printre situaţiile excepţionale ce ar putea duce la reintroducerea
controalelor la frontieră se numără pandemia, activităţile legate de terorism sau crimă organizată
- ce ar ameninţa grav securitatea unui stat membru - şi fluxurile masive de migranţi în UE
încurajate de către un stat terţ.