Grupa MET11M, Cristinoi Olesea

Eseu la tema: Epistemologie.

Epistemologie- Parte a filozofiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se
desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. Cuvântul
„epistemologie” derivă din două cuvinte grecești: epistēme, care înseamnă
„cunoaștere” și logos care înseamnă „studiu al” sau „teorie a”.
„Epistemologia este ramura teoriei științei și totodată a filosofiei care cercetează
originea, structura, metodele și validitatea cunoașterii științifice.”
Cea mai importantă contribuție a epistemologiei este filozofia științei.
Epistemologia studiază numai cunoașterea științifică.
Epistemologia cercetează originea, structura, metodele si validitatea cunoaşterii
ştiinţifice. Unii autori o mai numesc criteriologie sau teoria certitudinii. Sarcina
epistemologiei este să stabilească condiţiile, valorile şi limitele cunoaşterii
ştiinţifice, să precizeze gradul de îndoială şi de certitudine pe care îl comportă
ştiinţa dobândită precum şi metodele prin care se poate atenua îndoiala şi spori
certitudinea. Fiecare generaţie trăieşte într-o lume incomplet şi imperfect cunoscută
- cunoaşterea ştiinţifică rămâne o obligaţie permanentă a omenirii, atât a mediului
cât şi a cunoaşterii de sine a omului. Omul trebuie să se orienteze în lume, el
trebuie să conserve, să transforme lumea si să elaboreze scopurile şi mijloacele de
a le atinge. Cunoaşterea lumii este necesară iar cunoaşterea lui insuşi ca fiinţă
individuală şi colectivă de asemenea.
Epistemologia este cercetarea naturii cunoașterii în sine. Studiul epistemologiei se
concentrează pe mijloacele noastre de a dobândi cunoștințe și despre modul în care
putem distinge între adevăr și falsitate. Epistemologia modernă implică în general
o dezbatere între raționalism și empirism . În raționalism, cunoașterea este
dobândită prin folosirea rațiunii, în timp ce empirismul este cunoașterea câștigată
prin experiențe.

De ce epistemologia este importantă?

Epistemologia este importantă deoarece este fundamentală pentru modul în care

gândim. Fără unele mijloace de înțelegere a modului în care dobândim cunoștințe,
cum ne bazăm pe simțurile noastre și cum dezvoltăm concepte în mintea noastră.
Nu avem o cale coerentă pentru gândirea noastră. O epistemologie sănătoasă este
necesară pentru existența unei gândiri sănătoase și a unei raționări - de aceea atât
de multă literatură filosofică poate implica discuții aparent arcane despre natura
cunoașterii.

Întrebări adresate în epistemologie

 Ce putem ști?
 Cum o putem cunoaște?
 De ce știm unele lucruri, dar nu altele?
 Cum obținem cunoștințele?
 Este posibilă cunoașterea?
 Poate cunoașterea să fie sigură?
 Cum putem ?
 De ce credem anumite pretenții și nu altele?

Cercetarea cunoașterii științifice se face preponderent inductiv deoarece fără

contribuțiile oamenilor ce produc știință obiectul epistemologiei nu se dezvoltă. Pe
lângă generalizările asupra procesului cunoașterii științifice se procedează și la o
analiză critică din perspectiva teoriei generale a cunoașterii umane ca de exemplu
prin descoperirea supozițiilor filozofice preexistente în teoria și metoda utilizată de
omul științei. Epistemologia descinde din latura cognitivă a filozofiei și se
încadrează în teoria științei desemnată prin termenul de metaștiință sau
scientologie. Epistemologia se inserează in grupul disciplinelor ce studiază știința
alături de istoria științei, metodologia științei, sociologia științei, economia
știiinței, psihologia științei, logica științei, etc.

Sub aspect metodologic specificul epistemologiei este cercetarea critică a

fundamentelor cunoașterii științifice.

În epistemologia generală, se procedează prin analiză directă, prin analiza logică

formalizantă, analiza istorică-critică precum și prin analiză experimental-genetic

Orientări epistemologice

 Empirismul logic
 Raționalismul științific
 Raționalism critic
 Epistemologia genetică
Epistemologia genetică este o teorie și o practică a cercetării cunoașterii prin
control experimental. Bazându-se pe experimente de geneză a psihicului și de
dezvoltare a sa urmărind apariția și dezvoltarea conceptelor și structurilor
operatorii de la vârste mici, tinde la abandonul cunoașterii general filozofice în
favoarea cunoașterii precise, în act, a procesului cunoașterii. Este o orientare care
agreează interdisciplinaritatea în abordarea cunoașterii atașându-și logica,
psihologia, istoria cunoașterii. În felul acesta, nu are prejudecăți intemeindu-și
concluziile abia ulterior după experimente asupra structurilor mentale. Concepția a
fost inițiată de Jean Piaget.
 Epistemologia fenomenologică
 Fenomenologia existențială
 Epistemologia structuralistă
 Epistemologia realist-critică
 Epistemologia neotomistă
 Epistemologia materialist-dialectică