TEMA: Metodica cercetării furtului

Problema nr.1 Enumeraţi circumstanţele ce urmează a fi dovedite la

cercetarea furturilor
1. a avut loc un furt sau s-a realizat o înscenare cine a
săvîrşit infracţiunea, personalitatea infractorului, vîrsta,
a comis sau nu anterior infracţiuni, dacă infracţiunea a
fost comisă în grup, caracterul şi componenţa grupului,
gradul de organizare, distribuirea rolurilor şi funcţiilor în
grup, a fost săvîrşită infracţiunea prin înţelegere
prealabilă, cînd şi în ce circumstanţe a avut loc
înţelegerea, care a fost obiectul înţelegerii;
2. ce obiecte au fost sustrase, volumul şi cantitatea celor
sustrase, unde şi la cine s-au aflat cele sustrase, cum a
fost vîndut bunul sustras sau cum a fost planificat să fie
vîndut, care acţiuni au fost întreprinse pentru a crea
dificultăţi în vederea descoperirii furtului;
3. prin ce metodă a fost realizat accesul la locul de
comitere a furtului, ce acţiuni au fost întreprinse de
infractori la locul furtului şi după realizarea ei în vederea
camuflării infracţiunii şi a urmelor lor, ce condiţii au
contribuit la săvîrşirea furtului şi ce măsuri este necesar
de întreprins în vederea preîntîmpinării infracţiunilor în
cauză.
Problema nr.2 ce tipuri de expertize sunt dispuse la cercetarea
furturilor, ce întrebări poate adresa OUP la dispunerea acestora.
1. Expertiza dactiloscopică în cazul prezenţei urmelor de
mîini.
a. sunt lăsate urmele de mîini la faţa locului de careva
din bănuiţi amprentele cărora sau fişele
dactiloscopice ale cărora sunt prezentate la expertiză;
b. cu ce mînă şi cu ce degete au fost lăsate urmele;
 c. care este mecanismul de manipulare a obiectelor cu
mîna.
2. Expertiza traseologică în cazul depistării urmelor de
efracţie, lacătelor deteriorate, urmelor de încălţăminte şi
mijloacelor de transport.
a. a fost lăsata urma depistată la faţa locului de obiectul
prezentat la expertiză, spre exemplu, încălţăminte,
obiect.
3. Expertiza merceologică se preocupă de mărfurile
industriale şi alimentare, preţuri, ambalajele acestora.
Expertiza merceologică decide apartenenţa obiectelor la
un anumit gen de mărfuri, calitatea acestora, costul locul,
timpul producerii, corespunderii standardelor.
4. Expertiza chimică permite de stabilit caracterul identic al
substanţelor sustrase (vopsele, produse) depistate la
bănuit şi a mostrelor ridicate în cadrul cercetării la faţa
locului şi ridicare.
Problema nr.3 Indicaţi circumstanţele care indică la înscenarea
furtului
1. necorespunderea între dimensiunile obiectelor sustrase şi
dimensiunile orificiilor prin care se presupune că au fost
scoase;
2. deterioarea excesivă a lacătelor, uşilor, ferestrelor ce nu
au o logică;
3. lipsa urmelor lăsate în urma furtului acolo unde ar trebui
să fie prezente.
Problema nr.4 Indicaţi situaţiile tipice de urmărire penală la etapa
iniţială şi acţiunile iniţiale de urmărire penală la cercetarea furtului
1. Prima situaţie: ofiţerul de urmărire penală posedă informaţia
cu privire la infracţiune, infractorul este reţinut în flagrant sau
imediat după săvîrşirea infracţiunii (spre exemplu, în timpul
tentativei de a fugi cu cele furate, la momentul încercării de a
 vinde cele sustrase), precum şi cînd martorii sau partea
vătămată cunosc infractorul.
a) reţinerea persoanei în calitate de bănuit;
b) percheziţia corporală şi ridicarea bunurilor sustrase;
c) cercetarea acestor bunuri şi anexarea lor la dosar în
calitate de probe materiale;
d) audierea bănuitului în vederea stabilirii datelor cu privire
la personalitatea sa, circumstanţele furtului şi reţinerii în
flagrant;
e) audierea persoanelor care au depistat şi reţinut în flagrant
infractorul;
f) audierea martorilor oculari, a martorilor infracţiunii sau
reţinerii bănuitului;
g) cercetarea la faţa locului;
h) realizarea confruntării în cazul existenţei divergenţelor
între depoziţii;
i) percheziţia la domiciliul bănuitului în scopul depistării
celor sustrase în timpul infracţiunii cercetate sau a altor
infracţiuni;
j) prezentarea spre recunoaştere a obiectelor sustrase.
2. Situaţia a doua se creează cînd a avut loc furtul,
personalitatea infractorului este cunoscută dar el a reuşit să
părăsească locul infracţiunii.
a) cercetarea la faţa locului;
b) audierea detaliată a victimei;
c) audierea martorilor oculari şi a altor persoane ce posedă
informaţii.
3. Situaţia a treia apare cînd a fost comis furtul dar lipsesc
informaţii cu privire la infractor.
a) cercetarea la faţa locului;
b) audierea victimei sau persoanelor care au anunţat
săvîrşirea infracţiunii;
c) identificarea martorilor şi audierea lor;
 d) prezentarea persoanelor ce au văzut infractorul a
albumelor cu infractori aflaţi la evidenţă pentru săvîrşirea
infracţiunilor similare;
e) dispunerea inventarierii materialelor în cazul furtului
averii publice;
f) dispunerea expertizelor în baza rezultatelor cercetării la
faţa locului;
g) întocmirea fotorobotului persoanei care a săvîrşit
infracţiunea;
h) verificarea în baza evidenţelor criminalistice;
i) darea dispoziţiilor de identificare a persoanei prin surse
investigativ-operative.
Problema nr.5 Indicaţi situaţiile tipice de urmărire penală şi
acţiunile ulterioare de urmărire penală la cercetarea furtului
1. Prima situaţie se caracterizează printr-un volum relativ
mare de date obţinute la etapa precedentă şi prin
împrejurări şi episoade de activitate criminală ce
trebuie demonstrate pentru demascarea persoanei care
a săvârşit furtul şi ce îşi recunoaşte \ inovaţia.
2. Situaţia a doua este caracterizată prin faptul că probele
culese la etapa iniţială a cercetărilor sunt suficiente
pentru învinuirea persoanei care a comis furtul şi
pentru demascarea ei, însă această persoană nu-şi
recunoaşte vinovăţia. în situaţia descrisă.
3. Situaţia a treia se caracterizează prin faptul că probele
culese la prima etapă nu sunt suficiente, dar învinuitul
îşi recunoaşte vinovăţia şi prezintă depoziţii veridice.
4. A patra situaţie se caracterizează prin faptul că probele
culese la prima etapă sunt insuficiente şi învinuitul nu-
şi recunoaşte vina.
5. A cincea situaţie apare în momentul în care există
suficiente probe care se referă Ia unul sau la câteva
episoade ale furtului, dar există şi date care
 demonstrează săvârşirea de către învinuit a altor
infracţiuni.
Pentru etapa ulterioară sunt caracteristice următoarele acţiuni de
urmărire penală: audierea învinuitului (învinuiţilor), confruntarea,
audierea suplimentară a martorilor, a v ictimelor, verificarea
declaraţiilor la faţa locului, experimentul în procedura de urmărire
penală, prezentarea spre recunoaştere, dispunerea diverselor
expertize judiciare