APA

Apa este un compus chimic al hidrogenului şi oxigenului cunoscut sub formula chimică H2O.
Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, fiind o substanta anorganica.

Apa este pentru majoritatea organismelor vii componentul de bazã.

Ea reprezintã 60 - 90% din greutatea celor mai multe organisme vii.
In cazul oamenilor intre 65-70%
Acest fapt se explicã prin proprietãţile cu totul deosebite ale apei, care fac posibilã existenţa
vieţii pe pãmânt.

In organism apa poate fi de douã feluri:

- intracelularã sau “apã legatã”, care participã la formarea structurii celulare, a sistemelor
coloidale şi hidrateazã ionii şi biomoleculele;

- intercelularã sau “apã liberã” existentã în spaţiile interstiţiale (apa laminarã) şi

intravascularã (sânge, limfã).
Apa permite realizarea schimbului de substanţe nutritive şi desfãşurarea procesului de
biosintezã.
Dupã provenienţa în organism, apa poate fi:
- exogenã - din alimentaţie;
- endogenã - formatã în organism în timpul reacţiilor metabolice.

Rolul apei în organism

Apa poate îndeplini într-un organism viu urmãtoarele funcţii:

- componentã structuralã - participã la formarea coloizilor celulari;

- solvent biologic - determinã disocierea electroliticã a multor substanţe, care devin astfel
biologic active;
- mediu de reacţie - în apã au loc reacţii chimice necesare menţinerii stãrii vii;
- reactant - participã la reacţii de hidrolizã şi hidrateazã ioni;
- stabilizatoare a mediului biologic;
- generatoare de ioni H3O+ şi OH- necesari pentru tamponarea mediului biologic şi pentru
cataliza enzimaticã;
- de termoreglare - menţinerea temperaturii organismului în limite constante prin evaporare
cutanatã şi respiraţie.
- asigura transportul substantelor

Necesarul zilnic:

Difera in functie de activitate si conditiile climatice. La activitate moderata si clima temperata |

1.5-2 l/zi sau 40 ml / kg corp.
Nevoile cresc cu 500 ml in caz de efort fizic, caldura sau cu 1-1.5 l in caz de febra, diaree, voma.
Volumul total al apei din organismul unui om sanatos este constant, variatiile zilnice sunt mai
mici de 1% din greutatea corpului deorece exista un echilibru permanent intre apa ingerata si apa
excretata.
Eliminarea : urina – 1.5 l, piele – 0.6 l, expiratie – 0.4l, materii fecale -0.1 l
Introducerea : ingerare 1.5l, alimente solide – 0.8 l, metabolism – 0.3 l

Sangele contine 96-99% apa

Inima – 79%
Pielea – 72%
Scheletul – 22%
Smaltul dintilor – 2%

Cum putem ști dacă suntem deshidratați?

În condițiile în care hidratarea nu este corespunzătoare, organismul ne va transmite niște
“semnale”. Deseori însă, acestea nu sunt recunoscute ca și simptome ale deshidratării.

Printre cele mai importante simptome ale deshidratării se numără:

 senzație de sete accentuată, cu uscăciunea gurii, cu scăderea cantității de urină
sau urină închisă la culoare (până la brun). Culoarea normală a urinii este galben
deschis;
 oboseală, chiar stare de somnolență;
 dureri de cap (migrene);
 amețeli, chiar confuzie, dacă starea de deshidratare este accentuată;
 edeme cauzate de retenția de lichide.
 Hipotensiune arteriala, tahicardie (creste frecventa cardiaca )
În mod paradoxal, atunci când consumăm puțină apă și ajungem să fim deshidratați, organismul
încearcă să compenseze și să își creeze rezerve prin reținere de lichide
în țesuturi (edeme). Astfel, începem să avem picioarele și mâinile umflate, confruntându- ne și
cu o “falsă” creștere în greutate.

Hiperhidratarea
Consumul unei cantitati prea mari de apa intr-un timp scurt poate duce la o situatie cunoscuta
drept intoxicatia cu apa a organismului si la o stare inrudita ce rezulta prin diluarea sodiului,
hiponatriemie.
Intoxicatia cu apa e intalnita cel mai frecvent la copiii cu varsta sub sase luni si uneori la
sportivi. Intoxicatia cu apa si hiponatriemia apar atunci cand o persoana deshidratata bea prea
multa apa fara electroliti.

Cand se consuma multa apa, tesuturile se imbiba cu fluidul in exces, generand aparitia edemului.
Excesul de apa din ser extrage sodiul din celule pentru a restabili concentratia necesara in ser. Pe
masura ce tot mai multa apa se acumuleaza, concentratia de sodiu din ser scade, cu aparitia
hiponatriemiei. Dezechilibrul electrolitic cauzeaza batai neregulate ale inimii, permite fluidului
sa intre in plamani. Edemul exercita presiune la nivelul creierului si nervilor, generand un
comportament asemanator celui din intoxicatia cu alcool. Edemul la nivelul tesutului cerebral
poate cauza un atac de apoplexie, coma sau chiar moarte daca aportul de apa nu este sistat sau
daca nu se administreaza o solutie salina hipertona (sare).