Cantecul

Paianjenului

“O Poveste In Intunericul Invaluit de secrete”

 Capitolul 1

Ocara mea este de nedescris, iar acest pavaj îmi gheață sufletul cu fiecare pas, făcându-mă să
tremur de nervi. În momentul în care mă ridic, un junghi puternic îmi străbate abdomenul,
forțându-mă să privesc în jur. Îmi întâmpină privirea sticlele goale de vin, lenjeria
abandonată, cătușele senzuale, urmele de sânge și un aparat fotografic, printre altele.
Amintirile amare ale serii trecute mă învăluie, iar o singură lacrimă își găsește calea pe
obrazul meu.

Tatăl meu...

Mi-a poruncit să mă pregătesc pentru o "ședință foto" după ce s-a întors acasă în stare de
ebrietate. În ciuda rezistenței mele, s-a năpustit asupra mea ca un fiară turbată, lovituri
năpraznice și insulte aruncate fără cruțare. Într-un gest de cruzime, mi-a smuls hainele,
lăsându-mă într-o vulnerabilitate crudă, înconjurată doar de intimitatea lenjeriei mele, în timp
ce obiectivul aparatului de fotografiat mă străpungea cu fiecare declanșare.

De ce sunt supusă acestui chin?

Cu ce am greșit?

De ce mama nu m-a salvat?

Întrebări fără răspunsuri se rotesc în mintea mea, subliniind amărăciunea și confuzia care îmi
străbat fiecare fibră a ființei. Dar cel mai cumplit dintre toate este conștiința că nu am puterea
de a scăpa din acest infern numit "acasă".

Privirea îmi fuge spre ceas și mă întâmpină cifrele roșii: 7:38. Nu promite nimic bun. Am
întârziat... iar...

Holurile școlii m-au învăluit întotdeauna într-o atmosferă neplăcută, o neputință de a mă simți
în largul meu. Toți ochii se întorc către mine, nu doar pentru că sunt o ciudată, ci și pentru că
port un hanorac gros, în încercarea disperată de a ascunde vânătăile lăsate de mâinile violente
ale tatălui meu. Uneori mă întreb de ce m-am îndepărtat atât de mult de vechii mei prieteni.

Poate că plecarea mamei din viața mea m-a afectat mai mult decât am crezut.

Și vorbind despre mamă... Ce-o fi avut în minte? De ce m-a lăsat în grija lui Trevor? De ce nu
s-a gândit să mă ia cu ea? Mă ura atât de mult?

— Hei, Cass! îmi strigă o voce plăcută.

Este Jennifer și vine spre mine, dar nu prea sunt în mood pentru ea, știind că va aduce în
discuție ținuta mea vestimentară de astăzi.

"Lumea se holbează la noi! Dă-ți jos hanoracul acesta!"

Nu! Nu vreau să devin subiect de glumă și acasă. Mă simt bine cu el.

"Lasă-i să se uite! Au la ce!" răspund nepăsătoare.

"Cass, ce s-a întâmplat cu tine?" întreabă ea oprindu-mă din mers și privindu-mă în ochi.
Ea este a doua mea mamă și mă cunoaște atât de bine. Este unul dintre lucrurile care o fac atât
de specială pentru mine.

Privind în gol, îi spun lui Jenn cu o voce stinsă: 'Nu am chef să discutăm despre asta acum.
Poate vorbim alta dată, ok?'

Dar răspunsul ei vine rapid, într-un ton ferm și nervos: 'Nu, Cassie! Nu e ok!' Ea se plasează
în fața mea, forțându-mă să îmi întorc privirea spre ea.

Îmi vine să o urăsc când face asta. De ce naiba nu mă lasă în pace?

'Cassie, spune-mi acum ce s-a întâmplat,' îi cer, încercând să-mi păstrez calmul.

Înainte să apuc să îmi formulez răspunsul, sunetul binecunoscut al clopoțelului îmi salvează
situația. Trr trr trr Ah, ce bine că a intervenit clopoțelul.

'Chiar nu am avut niciodată norocul ăsta. Am ore, Jenn, vorbim după,' spun eu în grabă,
încercând să închei discuția. O îmbrățișez rapid și apoi plec la orele mele, cu senzația că o las
pe Jenn supărată. Dar oricum, e mai bine să fie supărată pe mine decât să mă confrunt cu
amintirea chinurilor prin care am trecut aseară, doar pentru banii tatălui.

Prima ora avem istoria cu cel mai nasol prof din punctul meu de vedere. Este un tip de 30-35
de ani care pare puțin, ei bine, puțin mai mult pedofil. Și serios vorbind, cred că întreține
relații sexuale cu elevele lui pentru ca dorința acestora este de a nu rămâne repetat. El ar fi un
prof de treaba și cu mine, dacă m-as culca cu el, ceea ce nu voi face pentru ca, spre deosebire
de celelalte fete care fac asta, ma respect atât pe mine, cât și pe corpul meu.

Rescrie pasajele mai descriptiv

'Bună ziua!' spun eu timida și cu o privire inocentă pe fata.

Sper doar sa nu ma asculte sau sa bata joc de mine iar.

'Ohoh, dar cine și a dat silința sa ajungă la ora mea? Chiar domnişoara Cassie Smith. Iartă-
ma ca te-am făcut sa vii la ora mea.'

Spune el cu o voce al naibii de enervanta.

28

Asta e exact ce mă așteptam să facă acest idiot...........