UNIVERSITATEA ”DUNREA DE JOS” GALAI – FACULTATEA DE ISTORIE,

FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE
NOTE DE CURS – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Curs nr. 5-6 – SISTEMUL DE MANAGEMENT AL ORGANIZATIEI

Componente și concepte

Pornind de la tripla semnificație a managementului, de activitate practică sau

proces, disciplină științifică și centru de decizie, managementul fiecărei funcțiuni
va avea o triplă semnificație.

Conceptul de management comercial

Managementul comercial (ca proces sau activitate practică) este reprezentat

de exercitarea funcțiilor managementului, de prevedere, organizare, coordonare,
antrenare și control-reglare, în domeniul stabilirii relațiilor organizației cu mediul
extern, privind procurarea mijloacelor necesare și vânzarea produselor sau
lucrărilor executate
Managementul comercial (ca disciplină științifică) este reprezentat de un
ansamblu organizat de cunoștințe științifice, necesare pregătirii managerilor în
domeniul comercial și/sau orientării activității acestora.
Managementul comercial (ca centru de decizie) este re Coprezentat de
persoana sau grupul de persoane care au fost învestite cu luarea deciziilor din
domeniul comercial.
Componentele managementului comercial sunt:
 Strategia în domeniul comercial;
 Structura organizatorică a domeniului comercial;
 Sistemul informațional al activităților comerciale;
 Sistemul decizional din domeniul comercial
 Ansamblul de metode și tehnici specifice

Conceptul de management al cercetării-dezvoltării

Curs nr. 5-6 Conceptele de management

Dr.Tincuța Vrabie
UNIVERSITATEA ”DUNREA DE JOS” GALAI – FACULTATEA DE ISTORIE,
FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE
NOTE DE CURS – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Managementul cercetării-dezvoltării, ca proces, poate fi definit prin

exercitarea funcțiilor managementului pentru activitățile specifice de concepere,
proiectare și introducere a noului în cadrul organizației și a transformării acestuia
în noutăți utile.
Managementul cercetării-dezvoltării, ca centru de decizie este reprezentat de
persoana sau grupul de persoane, învestite cu autoritate decizională, în virtutea
căreia iau decizii care influențează activitatea celor din domeniul introducerii
noului și transformării acestuia în noutăți.
Managementul cercetării-dezvoltării, ca disciplină științifică constă în
studiul relațiilor și proceselor de management din sfera cercetării-dezvoltării, cu
scopul aplicării celor mai adecvate metode care să permită desfășurarea acestor
activități cu un plus de eficiență și eficacitate.
Componentele managementului cercetării-dezvoltării sunt:
 Strategia în domeniul cercetării-dezvoltării;
 Structura organizatorică a domeniului cercetării-dezvoltării;
 Sistemul informațional al cercetării-dezvoltării;
 Procesele decizionale din domeniul cercetării-dezvoltării;
 Metodele și tehnicile specifice domeniului cercetării-
dezvoltării.

Conceptul de management al producției

Managementul producției, ca activitate practică sau proces, constă în

exercitarea funcțiilor managementului în domeniul activităților specifice funcțiunii
de producție a organizației.
Managementul producției, ca centru de decizie este reprezentat de persoana
sau grupul de persoane învestite cu putere decizională, în domeniul realizării
producției și a condițiilor necesare desfășurării normale a activităților specifice
funcțiunii de producție.
Managementul producției, ca disciplină științifică este reprezentat de
ansamblul de cunoștințe științifice referitoare la modul de exercitare a funcțiilor

Curs nr. 5-6 Conceptele de management

Dr.Tincuța Vrabie
UNIVERSITATEA ”DUNREA DE JOS” GALAI – FACULTATEA DE ISTORIE,
FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE
NOTE DE CURS – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
managementului în domeniul activităților specifice de producție, necesare
pregătirii managerilor din acest domeniu și îndrumării activității acestora.
Componentele managementului producției sunt:
 Strategia în domeniul producției;
 Structura organizatorică a domeniului producției;
 Sistemul informațional al producției;
 Procesele decizionale din domeniul producției;
 Metodele și tehnicile folosite în domeniul producției.

Conceptul de management financiar-contabil

Managementul financiar-contabil ca activitate practică (proces) este

reprezentată de exercitarea funcțiilor managementului în cadrul activităților prin
care se obțin și se utilizează mijloace financiare necesare organizației și prin care
se înregistrează sub formă valorică fenomenele economice din cadrul acesteia.
Managementul financiar-contabil ca centru de decizie este reprezentat de
persoana sau grupul de persoane învestite cu autoritatea decizională asupra
personalului care desfășoară activități specifice funcțiunii financiar-contabile.
Managementul financiar-contabil ca disciplină științifică este reprezentat de
ansamblul organizat de cunoștințe de specialitate din domeniul respectivei
funcțiuni, necesar pregătirii managerilor din acest domeniu și orientării muncii
acestora.
Componentele managementul financiar-contabil sunt:
 Strategia în domeniul financiar-contabil;
 Structura organizatorică a domeniului financiar-contabil;
 Sistemul informațional financiar-contabil;
 Procesele decizionale din domeniul financiar-contabil;
 Metodele și tehnicile financiar-contabil.

Conceptul de management al resurselor umane

Curs nr. 5-6 Conceptele de management

Dr.Tincuța Vrabie
UNIVERSITATEA ”DUNREA DE JOS” GALAI – FACULTATEA DE ISTORIE,
FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE
NOTE DE CURS – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Managementul resurselor umane, ca activitate practică (proces) constă în

exercitarea funcțiilor managementului în cadrul activităților desfășurate cu scopul
asigurării și menținerii potențialului uman al organizației.
Managementul resurselor umane, ca centru de decizie este reprezentat de
persoana sau grupul de persoane învestite cu autoritatea decizională asupra
personalului care desfășoară activități specifice funcțiunii de resurse umane.
Managementul resurselor umane ca disciplină științifică este reprezentat de
ansamblul organizat de cunoștințe necesare pregătirii managerilor în domeniul
asigurării și îmbunătățirii potențialului uman al organizației și orientării activității
acestora.
Componentele managementului resurselor umane sunt:
 Strategia în domeniul resurselor umane
 Structura organizatorică pentru domeniului resurselor umane;
 Sistemul informațional al resurselor umane;
 Procesele decizionale în domeniul resurselor umane;
 Metodele și tehnicile specifice resurselor umane.

xxxxxxxxxxxxxxxx

FUNCTIUNILE ORGANIZATIEI

Conceptul de organizare procesuală

Conținutul funcțiilor organizației

Conceptul de organizare procesuală

Procesul de muncă este reprezentat de o succesiune de mișcări, timpi,

operații relativ omogene, ce au ca finalitate un produs, o lucrare sau un serviciu.
Prin organizare se înțelege descompunerea unui proces, fenomen, obiect în
elementele sale componente, analiza acestora, cu scopul recompunerii lor sub un
efect de sinteză ameliorat. Organizarea întreprinderii constă în descompunerea
produsului, serviciului sau lucrării, în elementele sale componente (factori de
producție), analiza acestor factori, cu scopul recompunerii lor, după anumite
criterii tehnice, economice și/sau de personal, în vederea realizării în condiții de
Curs nr. 5-6 Conceptele de management
Dr.Tincuța Vrabie
UNIVERSITATEA ”DUNREA DE JOS” GALAI – FACULTATEA DE ISTORIE,
FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE
NOTE DE CURS – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
eficiență sporită a obiectivelor stabilite. Organizarea procesuală constă în
descompunerea proceselor de muncă fizică și/sau intelectuală în elementele
componente (operații, timpi, mișcări), analiza acestora cu scopul regrupării lor, în
funcție de nivelul obiectivelor la realizarea cărora contribuie, de omogenizarea
și/sau complementaritatea lor, de nivelul de pregătire și natura pregătirii
personalului care le realizează, de specificul metodelor și tehnicilor folosite, în
vederea realizării obiectivelor cu un plus de eficiență. Dacă se au în vedere
resursele umane, relațiile dintre oameni, prin prisma influenței pregătirii lor asupra
obiectivelor se impune o organizare structurală, iar dacă se are în vedere ansamblul
de informații vehiculate în organizație, este necesară o organizare a sistemului
informațional ș.a.m.d.; între toate componentele organizării întreprinderii există o
strânsă interdependență.
Fiecărei perioade de funcționare a întreprinderii/organizației, îi corespunde
anumite obiective fundamentale, care trebuie derivate, adică trebuie stabilite
condițiile necesare și suficiente (obiective derivate), pentru un obiectiv
fundamental

să se îndeplinească. Între domeniile de activitate în care este necesar să fie stabilite

obiective derivate, în opinia specialiștilor în management, pot fi menționate:
comercial, cercetare-dezvoltare, producție, financiar-contabilitate, resurse umane și
management.
Realizarea fiecărui obiectiv derivat presupune desfășurarea unor activități
specifice, în domeniul pentru care a fost stabilit, de către persoane cu o anumită
pregătire de specialitate, folosind anumite metode și tehnici specifice.
Funcțiunea organizației este reprezentată de ansamblul activităților
omogene și/sau complementare, desfășurate de personal cu o anumită
specializare, folosind metode și tehnici specifice, cu scopul realizării obiectivelor
derivate.
Activitatea ca componentă a funcțiunii, este reprezentată de ansamblul
atribuțiilor omogene ce se îndeplinesc de personal ce posedă cunoștințe de
specialitate dintr-un anumit domeniu mai restrâns, cu scopul îndeplinirii
obiectivelor derivate de gradul II.

Curs nr. 5-6 Conceptele de management

Dr.Tincuța Vrabie
UNIVERSITATEA ”DUNREA DE JOS” GALAI – FACULTATEA DE ISTORIE,
FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE
NOTE DE CURS – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Atribuția, ca o componentă a activității, este reprezentată de ansamblul

sarcinilor executate periodic de personal cu cunoștințe specifice unui domeniu
restrâns, care concură la realizarea unui obiectiv specific.
Sarcina, ca element component al atribuției, reprezintă o componentă de
bază (elementară) a unui proces de muncă mai complex, sau un proces de muncă
simplu, desfășurat cu scopul realizării unui obiectiv individual, care, de regulă, se
atribuie unei singure persoane.

Conținutul funcțiunilor organizației

Stările funcțiunilor

În cadrul organizațiilor, funcțiunile nu au aceeași intensitate de manifestare,

în fiecare etapă de dezvoltare a acestora, de aceea o funcțiune se poate prezenta în
următoarele situații: potențială, integrată și reală.
Funcțiunea potențială sau virtuală se caracterizează prin aceea, că din
anumite rațiuni ce țin de asigurarea unei eficiențe ridicate, activitățile specifice nu
se desfășoară în cadrul organizației, din rațiuni de eficiență ce fac mai economică
întreprinderea, acestea se desfășoară în afara întreprinderii.
Funcțiunea integrată este atunci când unele activități specifice sunt
desfășurate în cadrul organizației, iar altele, de obicei, de amploare și complexitate
mai deosebită, se desfășoară în afara organizației respective.
Funcțiunea reală, efectivă este atunci când toate activitățile specifice
acesteia se desfășoară în cadrul organizației respective.

Funcțiunea comercială

Funcțiunea comercială cuprinde ansamblul activităților menite să contribuie

la realizarea obiectivelor din domeniul stabilirii legăturilor organizației cu mediul
extern, în vederea procurării mijloacelor necesare și vânzării produselor, serviciilor
și/sau lucrărilor care fac obiectul de bază al acesteia.
Principalele activități specifice aceste funcțiuni sunt următoarele;
aprovizionarea, vânzarea și marketingul.

Curs nr. 5-6 Conceptele de management

Dr.Tincuța Vrabie
UNIVERSITATEA ”DUNREA DE JOS” GALAI – FACULTATEA DE ISTORIE,
FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE
NOTE DE CURS – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Aprovizionarea, ca proces prin care se asigură condițiile materiale necesare

desfășurării ritmice a activității care face obiectul de bază al organizației,
presupune:
 Determinarea necesarului de mijloace materiale necesare desfășurării
ritmice a procesului de producție;
 Elaborarea bilanțurilor materiale, care să stea la baza elaborării
strategiei privind folosirea resurselor;
 Gestiunea stocurilor;
 Depozitarea resurselor materiale, evidența și distribuirea acestora în
raport cu cerințele de consum.
Vânzarea constă în furnizarea cantităților de produse, efectuarea lucrărilor
și/sau prestarea serviciilor, de către producători, către diferiții beneficiari,
împreună cu încasarea contravalorii acestora.
Marketingul are ca scop crearea și/sau descoperirea necesităților
consumatorilor în vederea orientării producției proprii spre satisfacerea acestor
necesități și ”realizarea activităților economice care dirijează fluxul bunurilor și
serviciilor de la producător la consumator și utilizator”.

Funcțiunea de cercetare-dezvoltare

Funcțiunea de cercetare-dezvoltare este reprezentată de ansamblul

activităților care se desfășoară în cadrul organizației, în vederea realizării
obiectivelor din domeniul producerii de noi idei și transformării ideilor în noutăți
utile în viitor.
Principalele activități componente ale funcțiunii de cercetare-dezvoltare
sunt: cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, introducerea progresului tehnic,
asimilarea de noi produse, dezvoltarea resurselor prin investiții și reproiectare
managerială/

Funcțiunea de producție

Funcțiunea de producție este reprezentată de ansamblul activităților de bază,

auxiliare și de servire, prin care se realizează obiectivele din domeniul fabricării
Curs nr. 5-6 Conceptele de management
Dr.Tincuța Vrabie
UNIVERSITATEA ”DUNREA DE JOS” GALAI – FACULTATEA DE ISTORIE,
FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE
NOTE DE CURS – MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
produselor, elaborării lucrărilor și/sau prestării serviciilor care fac obiectul de bază
al organizației
Funcțiunea de producție are ca principale activități, următoarele: fabricația
sau exploatarea, întreținerea și repararea utilajelor, transportul intern și producția
auxiliară.

Funcțiunea financiar-contabilă

Funcțiunea financiar-contabilă este reprezentată de ansamblul activităților

prin care se realizează obiectivele privind obținerea și folosirea mijloacelor
financiare necesare organizației, precum și înregistrarea și evidența în expresie
valorică a fenomenelor economice din cadrul acesteia.
Principalele activități componente ale activității financiar-contabile sunt:
activitatea financiară, activitatea contabilă și activitatea de control financiar.

Funcțiunea de resurse umane

Funcțiunea de resurse umane cuprinde ansamblul activităților desfășurate în

cadrul organizației pentru realizarea obiectivelor din domeniul asigurării și
dezvoltării potențialului uman necesar.
Principalele activități cuprinse în cadrul funcțiunii de resurse umane sunt:
planificarea, recrutarea, selecția, încadrarea, formarea, motivarea, promovarea,
protecția și salarizarea personalului.

Funcțiunea de management

Funcțiunea de management constă în ansamblul activităților de prevedere,

organizare, coordonare, antrenare și control-reglare, care se desfășoară cu scopul
îndeplinirii obiectivelor organizației. Principalele activități componente sunt:
prevederea, organizarea, coordonarea, antrenarea și control-reglarea.

xxxxxxxxxxxxxxx

Curs nr. 5-6 Conceptele de management

Dr.Tincuța Vrabie