Mini-dicționar de termeni pedagogici

1.Curriculum= in sens foarte larg, proiect educativ care defineste scopurile si obiectivele
unei actiuni educative,căile, mijloacele si activitatile pentru realizarea
scopurilor,metodele si instrumentele de evaluare.
2.Didactică= stiinta sau teoria predarii ( de catre profesor) si invatarii ( de catre elev)
intoateformele si pe toate nivelurile invatamantului; teoria generala a instruirii;
teoriaconduceriiprocesului de predare si de invatare.
3.Deprindere= capacitate de a aplica rapid, operativ, cu randament sporit o serie de
operatii.Este priceperea transformata in act reflex, automatizarea operatiilor ( executie
cuusurinta,dexteritate, ca urmare a repetarii, a exercitiului).
4.Documente curriculare= acele documente care planifica si executeaza activitatile de
formare ( plan de invatamant, programa analitica, manuale, ghiduri
metodologice,culegerietc.)
5.Educație= activitate sociala complexa care se realizeaza prin actiuni exercitate
constient,sistematic si organizat de catre un subiect– individual sau colectiv actionand
asupra unui obiect – individual sau colectiv in vederea transformarii acestuia din urma
intr-o personalitate activa si creatoare, corespunzatoare conditiilor istorico-sociale
prezente si de perspectiva si cu potentialul sau bio-psiho-indvidual.
6.Grup (școlar) = pluralitate dinamica de persoane intre care exista mai multe tipuri de
relatii,cu influente multiple asupra membrilor sai (K.Lewin) si in cadrul caruia
fiecarepersoana areun anumit status, adica o anumita pozitie reala, de valorizare sau
devalorizare. Grupul scolar are anumite particularitati de varsta, viteza de reactie,
capacitate de intelegere, nivel de cunoastere etc.
7.Interdisciplinaritate= un anumit grad de integrare intre diferite domenii ale
cunoasterii si intre diferite abordari, precum si utilizarea unui limbaj comun, permitand
schimbari de ordine conceptual si metodologic;relatii ce se stabilesc intre doua sau mai
multe discipline din aceeasi arie curriculara sau la acelasi nivel de invatamant.
8.Lecție= cel mai utilizat mod de organizare a instruirii. Tipurile si variantele ei
structural-functionale sunt determinate de obiective, continuturi (cognitive, afectiv-
volitionale,psihomotrice, trasaturi de personalitate si caracter etc.). Momentele/etapele
lectiei nu sunt stabilitate printr-o norma didactica, nu sunt parcurse intr-o ordine
anume,dar sunt specificepentru fiecare tip delectie.
9.Idealul educativ=tipul de personalitate pe care o anumita societate , intr-o anumita
epoca istorica il proiecteaza , la care aspira sau pe care il impune , ca pe modelul cel mai
general de referinta , pentru valorile impartasite de societate respectiva in orizontul de
timp care ii este accesibil.
10.Marketing-ul educațional = un ansamblu de metode si tehnici utilizate de catre un
ofertant de programe educationale, organizatie sau persoana, pentru a determina
receptivitatea potentialilor clienti, fata de un produs sau un serviciu educational si
promovarea unui produs /pachet educational pe o anumita piata (S. Iosifescu,2000).
11.Strategiile de invațare=orice aplicare de învăţare selectată şi utilizare pentru a atinge
un scop stabilite anterior.Fiecare individ are o strategie proprie de învățare elaborată în
funcțiede:
 stilul de învăţare;
 cunoştinţele metacognitive de care dispune;
 tipul materialului de învăţat;
 scopul învăţării. (Gabriela Lemeni, 2001, apud A Băban)
12.Centru de interes=introdusă în pedagogie de Decroly,constînd din axarea tuturor
cunoştinţelor asupra unui obiect care interesează pe copil.În primele clase, cunoştinţele
de limbă română,matematică, geografie,biologie sînt comunicate prin studiul empriric
al localităţii natale sau a altor realităţi unitare. Se pornește deci de la ceea ce este
familiar și monolit.
(Popescu Neveanu P,» Dictionar de psihologie»,Ed Albatros, pag. 109).
13.Conformare și complianță comportamentală în clasă = acţiunea de influenţă
educațională desfășurată de cadrul didactic în scopul respectării normelor explicite de
către elevi se soldează de cele mai multe ori cu fenomene de conformare acceptată (la
singular) ca schimbare a comportamentului unei persoane în sensul aderării la anumite
seturi normative și standarde larg acceptate la nivel de grup.
(Chelcea, S., „Psihologie socială”, note de curs,Universitatea din Bucureşti, 1993).
14.Colectivul de elevi=Pentru definirea clasei sau mai corect a colectivului de elevi se pot
folosi drept punct de reper caracteristicile specifice grupului mic, restâns sau primar
considerându-l drept genul proxim iar diferenta specifica subliniaza scopul urmarit de
catreacest grup: învatarea
(cf. Nicola, I.,1978).
15.Demersul pedagogic=ajutor ansamblul intervențiilor formative dirijate, în mod
special, de educator (profesor, părinte etc.) în vederea optimizării acțiunii
didactice/educative.
(Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.323-324).
Finalizarea demersului la nivelul unui discurs specific pedagogic realizarea
unuirepertoriu comun între educator și educat, susținut la diferite grad de congruență
psihologicăde natură cognitivă, afectivă, motivațională, exprimată în plan aptitudinal și
atitudinal.
16.Gestiunea educației= aplicarea modului de administrare a resurselor
pedagogice(umane, materiale, financiare, informaționale) existente la nivelul sistemului
de învățământ, în cadrul diferitelor organizații școlare, în context național, teritorial și
local.În perspectiva managementului pedagogic, gestiunea educaţiei angajează acţiuni
deinformare-evaluare-decizie în activitatea de conducere globală-optimă-strategică
necesarăentru realizarea funcției de planificare-organizare a instituției școlare la nivel
de sistem.
17.Eficiența invățării = capacitatea elevului de a rezolva relativ ușor, cu promtitudine și
rapiditate situații probleme diverse, cu un grad sporit de dificultate, de a face față cu
succes oricăror solicitări, provocări.
(Ion Dumitru, 2000, p.36).
18.Managementul clasei de elevi=domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei care
studiazăatât perspectivele teoretice de abordare ale clasei de elevi cât și structurale
dimensional-practice ale aceluia (ergonomică, psihologică, psihosocială, normativă,
relațională,operațională și creativă), în scopul facilitării intervențiilor cadrelor didactice
în situațiieducaționale concrete, prin exercițiul microdeciziilor educaționale
(Iucu, Romiță, „Managementulclasei de elevi”, Editura Polirom 2005, pag 8).
19.Managementul educației= acea ştiinţă pedagogică, elaborată printr-o strategie de
cercetare de tip interdisciplinar, angajată în „studiul evenimentelor care intervin în
decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor
educative”
(De Landsheere, Gilbert, 1992, pag. 185).
Managementul educaţiei / pedagogice metodologie „pe de o parte o metodologie de
abordare globală – optimă – strategică a activităților de educație, iar pe altă parte un
model de conducere a unității de bază a sistemului de învățare”
(Cristea, S., Dicţionar de termenipedagogici, EDP, Bucureşti, 1998, p. 274)
20.Situația pedagogică/educațională=regimul general în care are loc activitatea de
educaţie, situat între limitele ambianţei educaţionale interne şi condiţiile câmpului
psihosocial extern.Analiza situației pedagogice la nivelul unui concept operațional
evidențiază "relația totală"concretizată, la un anumit moment dat, între actorii educaţiei
şi mediul înconjurător. Ea poate evolua in cadrul unei "matrice de corelatii" determinate
ierarhic pe verticala si pe orizontala sistemul și a procesului de învățare, pe fondul „unui
factor explicativ comun”
(DeLandsheere, Gilbert, 1992, pag.273).
21.Strategia pedagogică="o manieră de abordare a educaţiei necesare pentru realizarea
unui scop specific" prin traducerea în practică a principiilor generale de proiectare a
activități de formare-dezvoltare permanentă a personalității și a metodelor de instruire
integre optim la nivelul unui discurs didactic eficient, adaptabil într-un context dat
 (Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag. 1185).
22.Finalitățile educației= Desemnează totalitatea sistematizată a idealurilor scopurilor
si obiectivelor educaționale, de diferite niveluri și strategii, care configurează proiectul
de personalitate în baza activității sunt orientate și organizate sisteme de educație
(Manual de pedagogie contemporană, partea I, Florea Voiculescu).

23. Feedback: în cibernetică, f. Furnizează informații în cercul imput-output, precizând

dacă valoarea atinsă este pe linia corectă a proceselor dirijate. În cazul unor erori,
corecturile sunt posibile pe valoarea trebuie. În învățământul programat, f. Pozitiv sau
negativ este informatia in functie de care se stabileste daca raspunsul este corect sau
gresit.
( Horst Schaub & Karl G. Zenke 2001)

24. Proiect de lecție: ulima fază scrisă a pregătirii lecției, în cadrul structurării acesteia
in faze de lucru. P.L. este o incercare de anticipare a procesului complex al predarii-
învatarii. El trebuie sa faciliteze activitatea cu eleviiin cadrul diferitelor situatii specifice,
rareori indeterminate.
( Horst Schaub & Karl G. Zenke 2001)

25. Bacalaurat. Numit și examen de maturitate sau matura (in Elvetia si Austria), este
un examen de absolvire a liceelor, scolior profesionale si colegiilor. Ca urmare a trecerii
cu succes a examenelor, bacalaureații obțin o diplomă care le permite accesul în
învățământul superior.
( Horst Schaub & Karl G. Zenke 2001)

26. Creșă: Instituție de suprveghere și educare în comun a copiilor până la 3 ani, pe

parcursul unei zile. De regulă, mamele singure care lucreaza sunt cele care isi dau copii
la cresa dar sunt si cazuri cand inscrierea este solicitata de actre parintii ai caror copii nu
au contacte cu alti copii.
( Horst Schaub & Karl G. Zenke 2001)
27. Student: individ care studiază într-un institut superior, având drepturi stabilite prin
lege.
( Horst Schaub & Karl G. Zenke 2001)

28. Vacanță: Administratia scolara stabileste impartirea zilelor libere dintr-un an scolar.
De regulă, se asigură vacanță în timpul sărbătorilor religioase, precum si vacanta de
primavara, de vară, toamna, iarnă.
( Horst Schaub & Karl G. Zenke 2001)

29. Competență de comunicare. Capacitate de a prezenta propriile intenții, nevoi,

interese în procesul de comunicare, precum și de a percepe interlocutorul, in vederea
initierii unui dialog in procesul de invatare.
( Horst Schaub & Karl G. Zenke 2001)

30. Delicvență. Denumește in primul rand violarea simpla a dreptului de catre copii si
adolescenti. Pentru explicarea delicventei se aduc in discutie diferiti factori: probleme
familiale, influenta bamdelor de tineri, saracia, dar si starea materiala buna in raport cu
insingurarea psihică.
( Horst Schaub & Karl G. Zenke 2001)

BIBLIOGRAFIE:
1. Popescu Neveanu P,(1978)» Dictionar de psihologie», București, Ed Albatros.
2. Chelcea, S., „Psihologie socială”, note de curs,Universitatea din Bucureşti, 1993
3. Nicola, I., „Pedagogie generală”, editura Didactică și Pedagogică, București, 1990
4. Dumitru, Al. Ion., „Consiliere psihopedagogică”, editura Polirom, 2000
5. Gilbert de Landsheere, „Definirea obiectivelor educației”, editura Didactică și
Pedagogică”, 1979, traducător Constantin Urma
6. Horst, S., & Karl G. Zenke, „Dicționar de pedagogie”, editura Polirom, 2001
7. Cristea, S., Dicţionar de termenipedagogici, EDP, Bucureşti, 1998.