DICȚIONAR DE TERMENI PEDAGOGICI

1. ACTIVITATEA DIDACTICĂ:

Activitatea didactică/educativă reprezintă, în ultimă instanță, dimensiunea concretă/oprațională a

procesului de învățământ determinată, pe o parte, de finalitățile și structurile sistemului, iar pe de
altă parte de capacitatea pedagogică a profesorului asumată în funcție de condițiile specifice
fiecărui colectiv de elevi sau de studenți.(Dicționar de termen pedagogici, Sorin Cristea).

2. BAZA DIDACTICO-MATERIALĂ:

Baza didactico-materială a învățământului reprezintă o categorie de resurse pedagogice specifice,

determinate la nivel de sistem(vezi rolul instituțiilor centrale și teritoriale specializate în
elaborarea și difuzarea periodică a mijloacelor de instruire) și de proces(vezi contribuția cadrelor
didactice la elaborarea și perfecționarea mijloacelor de instruire). (Dicționar de termeni
pedagogici, Sorin Cristea).

3. COLECTIVUL DE ELEVI:

Pentru definirea sau mai corect a colectivului de elevi se pot folosi drept punct de reper
caracteristicile specifice grupului mic, restrâns sau primar considerându-l drept genul proxim iar
diferența specifică subliniază scopul urmărit de către acest grup. Învățarea(Cf Nicola, I, 1978).

4. COMPREHENSIUNE:

Capacitatea de a pătrunde cu ușurință în esența lucrurilor, comprehensibilitate ( DEX 2002).

5. CURRICULUM:

În sens foarte larg, proiect educativ care definește scopurile și obiectivele unei acțiuni educative,
căile, mijloacele și activitățile utilizate pentru realizarea finalităților, metodele și instrumentele de
evaluare.

6. DEMERSUL PEDAGOGIC:

Demersul pedagogic reprezintă ansamblul intervențiilor formative dirijate, în mod special de

educator (profesor, părinte etc.) în vederea optimizării activității didactice. (Dictionnaire actuel de
l’éducation 1993, pag.323-324).

7. DENOTAȚIA :

Este relația de semnificare precisă, univocă și independentă de persoana sau contextul în

care termenii sunt folosiți. (Manual de pedagogie contemporană, partea I, Florea
Voiculescu).
8. EDUCAȚIE:

Activitate socială complexă care se realizează prin acțiuni exercitate conștient, sistematic
și organizat de către un subiect individual sau colectiv în vederea transformării acestuia
din urmă într-o personalitate activă și creatoare, corespunzătoare condițiilor istorico-
sociale prezente și de perspectivă și cu potențialul său biopsiho-individual.

9. EFICIENȚA ÎNVĂȚĂRII:

Capacitatea elevului de a rezolva relativ ușor, cu promptitudine și rapiditate situații

problemă diverse, cu un grad sporit de dificultate, de a face față cu succes oricăror
solicitări sau provocări. (I Dumitru, 2000, pag.36).

10. FINALITĂȚILE EDUCAȚIEI:

Desemnează totalitatea sistematizată a idealurilor, scopurilor și obiectivelor educaționale,

de diferite niveluri și strategii, care configurează proiectul de personalitate în baza căruia
sunt orientate și organizate sistemele de educație. ( Manual de pedagogie contemporană,
partea I, Florea Voiculescu).

11. GESTIUNEA EDUCAȚIEI:

Gestiunea educației reprezintă modalitatea de administrare a resurselor pedagogice

(umane, materiale, financiare, informaționale) existente la nivelul sistemului de
învățământ, în cadrul diferitelor organizații școlare, în context național, teritorial, și local.
(Dicționar de termeni pedagogici, Sorin Cristea).

12. INTERDISCIPLINARITATE:

Un anumit grad de integrare între diferite domenii de cunoaștere și între diferite abordări,
precum utilizarea unui limbaj comun, permițând schimbări de ordin conceptual și
metodologic, relații ce se stabilesc între două sau mai multe discipline din aceeași arie
curriculară sau la același nivel de învățământ.

13. LIMBAJUL PEDAGOGIC:

Limbajul pedagogic reprezintă un tip de discurs specific orientat asupra activității de

educație în vederea legitimării acesteia în plan teoretic și la nivelul acțiunii practice
(Reboul, Olivier, 1984, pag.11).
Conceptul de limbaj pedagogic definește situațiile generale, intermediare și operaționale
care apar în cadrul acțiunii educaționale, la nivelul (co)relației de comunicare existentă
între subiectul educației, în calitatea sa de emițător și obiectul educației, în calitate de
receptor.
14. MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI:

Domeniu de cercetare în științele educației care studiază atât perspectivele teoretice de

abordare ale clasei de elevi cât și structurile dimensional-practice ale acesteia
(ergonomică, psihologică, psihosocială, normativă, relațională, operațională și creativă),
în scopul facilitării intervențiilor cadrelor didactice în situații educaționale concrete, prin
exercițiul micro-deciziilor educaționale. (Iucu R., Managementul clasei de elevi, editura
Polirom 2005, pag.8).

15. NOTA ȘCOLARĂ:

Nota școlară marchează actul de decizie asumat de profesor în cadrul activității de

evaluare didactică, după realizarea integrală a acțiunilor de măsurare cantitativă și de
apreciere calitativă a gradului și a modului ăn care elevul asigură îndeplinirea sarcinilor
de la nivelul obiectivelor operaționale.
Nota școlară traduce evaluarea unei performanțe sau a unei conduite specifice
domeniului educației/instruirii, în diferite forme exprimate prin cifre, simboluri,
calificative, scoruri, etaloane, norme etc. (De Landsheere Gilbert, 1992, pag.205-206).

16. ORARUL ȘCOLAR:

Orarul școlar reprezintă un document de planificare a instruirii aplicabil în cadrul fiecărei

instituții școlare în vederea asigurării unei succesiuni logice de proiectare și de organizare
a activităților didactice/educative, la nivel zilnic, săptămânal, semestrial și anual în
conformitate cu resursele și cu cerințele pedagogice existente în perspectiva imediată și
pe termen mediu.

17. PROCEDEELE DIDACTICE:

Procedeele didactice reprezintă operațiile subordonate acțiunii declanșate la nivelul

metodei de instruire propusă de profesor și adoptată de elev. Acestea includ tehnici mai
limitate de acțiune care contribuie la practicarea unei metode în diferite condiții și situații
concrete. (Cerghit Ioan, 1980, pag.11-12).

18. RESURSELE PEDAGOGICE:

Resursele pedagogice reprezintă ansamblul capacităților umane și materiale angajate în

activitatea de formare-dezvoltare permanentă a personalității organizată, în special, la
nivelul sistemului de învățământ. Tipologia resurselor umane reflectă calitatea și
cantitatea investițiilor realizate în capitalul uman, planificate și organizate la nivelul
structurii sistemului de învățământ.(Becker Gery S 1997).
19. STRATEGIE PEDAGOGICĂ:

Reprezintă o manieră de abordare a educației necesară pentru realizarea unui scop

specific prin traducerea în practică a principiilor generale de proiectare a activităților de
formare-dezvoltare permanentă a personalității și a metodelor de instruire integrate
optim la nivelul unui discurs didactic eficient, adaptabil într-un context dat.(Dictionnaire
actuel de l’éducation 1993, pag.1185).