(1) Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau

smuls prin violenţă. (2) De asemenea, consimţământul este viciat în caz de

leziune.”
Aşadar, viciile care alterează caracterul conştient şi liber al consimţământului
sunt: eroarea, dolul, violenţa şi leziunea.
Consimtamantul reprezinta hotărârea unei persoane de a se obliga
juridiceşte şi manifestarea în exterior a acestei hotărâri.
Eroarea este o falsă reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic.
Actualul Cod civil operează cu trei tipuri de eroare (art. 1207): eroare
esenţială, eroare de drept şi eroare neesenţială.
Eroarea esenţială prevăzută la punctul 2 viciază consimţământul în două
cazuri şi anume :
- când eroarea poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau
- eroarea cade asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte
împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul
nu s-ar fi încheiat; (de exemplu, se crede că se cumpără un tablou original
al unui pictor renumit şi în realitate este o copie).
Eroarea neesenţială priveşte simplele motive ale contractului/actului juridic,
cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost
considerate hotărâtoare.
Noul Cod civil a reglementat şi alte tipuri de eroare, printre care semnalăm
eroarea nescuzabilă, eroarea asumată, eroarea de calcul şi eroarea de
comunicare sau de transmitere.
Eroarea nescuzabilă (1) Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra
căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe
rezonabile.
Eroarea asumată - Nu atrage anularea contractului eroarea care poartă
asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care
o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta.

Eroarea de calcul - Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului,

ci numai rectificarea, afară de cazul în care, concretizându-se într-o eroare
asupra cantităţii, a fost esenţială pentru încheierea contractului.
Eroarea de comunicare sau de transmitere - Dispoziţiile privitoare la eroare
se aplică în mod corespunzător şi atunci când eroarea poartă asupra declaraţiei
de voinţă ori când declaraţia a fost transmisă inexact prin intermediul unei alte
persoane sau prin mijloace de comunicare la distanţă.
Dolul este inducerea în eroare a unei persoane prin folosirea de mijloace
viclene în scopul de a o determina să încheie un act juridic.
Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare
provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din
urmă a omis, în mod fraudulos, să-l informeze pe contractant asupra unor
împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.
Dolul ca viciu de consimţământ presupune două elemente:
- un element subiectiv, intenţional, constând în intenţia de a induce o
persoană în eroare, pentru a o determina să încheie un act juridic.
- un element obiectiv, material care constă în întrebuinţarea de mijloace
viclene (acte combinate de şiretenie, abilităţi sau maşinaţiuni cu caracter de
inselaciune) prin intermediul cărora se realizează intentia de inducere în
eroare.
Violenţa este ameninţarea unei persoane cu un rău în aşa fel încât îi insuflă
acesteia o temere care o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-
ar fi încheiat.
Violenţa fizică există atunci când ameninţarea cu un rău priveşte integritatea
fizică a persoanei ori a bunurilor sale. Violenţa psihică (morală) se referă la
ameninţarea cu un rău a cinstei, a onoarei, a reputaţiei persoanei.
Sub aspectul structurii sale violenţa presupune două elemente şi anume:
- ameninţarea cu un rău (element obiectiv) care poate fi de natură fizică (omor,
lovituri etc.), de natură patrimonială (distrugerea unor bunuri, sistarea unor
plăţi etc.), sau de natură morală (ameninţări de atingere a onoarei, ameninţări
de părăsire etc.)
- insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care să constrângă victima
violenţei să încheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Actele juridice încheiate sub imperiul violenţei vor fi sancţionate cu nulitatea
relativă.
Leziunea paguba materială pe care o suferă una din partile contractante din
cauza disproporţiei de valoare dintre cele două prestatii existente în chiar
momentul încheierii contractului.
Există leziune atunci când una dintre părţi, profitând fie de starea de nevoie, de
lipsa de cunostinte sau lipsa de experiență a celeilalte părți, stipulează în
favoarea sa o prestație de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii
contractului, decât valoarea propriei prestații.
Persoanele ce pot invoca leziunea ca viciu de consimţământ sunt minorii cu
capacitate de exerciţiu restrânsă.