Violența ca viciu de

consimțământ
Autor: Olărașu Alex-Cosmin

Introducere
În doctrină, violența era înțeleasă, anterior intrării în
vigoare a NCC, ca „acel viciu al consimțământului care constă
în amenințarea unei persoane cu vătămare care îi provoacă o
teamă care o determină să încheie un act juridic. Acest viciu al
consimțământului se bucură în reglementarea actuală a Codului
civil, de un număr de cinci articole, reglementări care sunt de
natură să-i stabilească regimul juridic și specificul.
Violența trebuie să se concentreze în principal asupra
persoanei cu care se încheie un contract, dar poate fi exercitată
și asupra unei persoane apropiate, cum ar fi soțul, soția,
ascendenții sau descendenții acestei persoane, care ar putea fi
influențată în luarea deciziei de a încheia contractul. Potrivit art.
1216 alin (3) din Codul Civil, aceste categorii de persoane sunt
doar exemplificative, iar termenul "persoană apropiată" poate
include orice persoană care se află într-o relație apropiată cu
partea contractantă. Se consideră că teama cauzată de
expunerea la un pericol grav și iminent pentru o persoană cu
care contractantul are relații profunde poate fi chiar mai mare
decât teama de a suferi el însuși.
Violenţa
Art. 1.216. -(1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri
justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ.
(2) Există violenţă când temerea insuflată este de aşa natură încât partea ameninţată
putea să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţământului său, viaţa, persoana, onoarea
sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent.
(3) Violenţa poate atrage anularea contractului şi atunci când este îndreptată împotriva
unei persoane apropiate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei
consimţământ a fost viciat.
(4) În toate cazurile, existenţa violenţei se apreciază ţinând seama de vârsta, starea
socială, sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violenţa, precum şi de orice altă
împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii contractului.
Ameninţarea cu exerciţiul unui drept
Art. 1.217. - Constituie violenţă şi temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept
făcută cu scopul de a obţine avantaje injuste.
Starea de necesitate
Art. 1.218. - Contractul încheiat de o parte aflată în stare de necesitate nu poate fi anulat decât
dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare.
Temerea reverenţiară
Art. 1.219. - Simpla temere izvorâtă din respect, fără să fi fost violenţă, nu atrage anularea
contractului.
Violenţa săvârşită de un terţ
Art. 1.220. - (1) Violenţa atrage anularea contractului şi atunci când este exercitată de un terţ, însă
numai dacă partea al cărei consimţământ nu a fost viciat cunoştea sau, după caz, ar fi trebuit să
cunoască violenţa săvârşită de către terţ.
(2) Independent de anularea contractului, autorul violenţei răspunde pentru prejudiciile
ce ar rezulta.
Structura și proba violenței

Structura violenţei

Violența cuprinde două elemente:

● un element obiectiv, care constă în amenințarea unei persoane cu vătămare;

● unul subiectiv sau psihologic, care constă în inducerea fără drept a unei temeri justificate persoanei cu care se dorește
încheierea actului.

Dacă elementul subiectiv, adică temerea, nu este prezentă, atunci nu se poate vorbi despre acest viciu al consimțământului.
Simpla amenințare nu este suficientă, dacă nu are efect asupra persoanei cu care se intenționează să se încheie actul juridic. În
oricare dintre aceste moduri, victima violenței este pusă în situația de a suferi daune patrimoniale în cazul refuzului de a trece la
încheierea actului juridic.

Proba violenței

Probarea viciului de consimțământ al violenței poate fi realizată prin orice mijloc de probă, respectând astfel regulile de probare
ale faptului juridic.
CLASIFICAREA VIOLENȚEI
Violență fizică (vis) și violență morală (metus)
Violența fizică are, pe de o parte, conotația
mijloacelor fizice efective utilizate, sub forma brutalității
fizice. În oricare dintre aceste moduri, victima violenței este
pusă în situația de a suferi daune patrimoniale în cazul
refuzului de a proceda la încheierea actului juridic. Pot
constitui exemple de violență fizică: agresiune fizică,
distrugerea unor bunuri sau amenințări cu corectarea fizică
sau distrugerea unor bunuri.
Violența morală se referă la amenințările sau
presiunea psihologică exercitată asupra unei persoane, prin
care aceasta încearcă să obțină consimțământul pentru
încheierea unui act juridic. Acestea pot include amenințări de
a dezvălui informații private, insulte sau calomnii, profitând de
nevoia persoanei sau șantaj. În acest caz, libertatea de
voință a persoanei este limitată de aceste presiuni
psihologice, ducând la vicierea consimțământului.
Violență legitimă și violență nelegitimă
În cazul violenţei legitime, ameninţarea se face
prin exercitarea, de către cel care ameninţă, a unui drept
subiectiv recunoscut şi protejat juridic.Numai constrângerea
morală poate fi legitimă, în timp ce violența fizică este
întotdeauna ilegitimă sau nedreaptă. Exemple de
constrângere morală legitimă pot fi găsite în diverse domenii
ale dreptului, cum ar fi amenințarea cu o acțiune în justiție,
amenințarea cu o grevă, amenințarea cu divorțul, amenințarea
de a vota într-un anumit mod la o adunare generală a unei
asociații.
Violența nelegitimă este, în cele din urmă, o
manifestare de rea-credință, care nu are nicio justificare legală
sau morală. Este îndreptată împotriva altei persoane, cu
intenția de a-i face rău și de a profita de pe urma acestui
prejudiciu. În acest sens, cazurile de constrângere nelegitimă
pot fi: amenințarea cu oprirea plății pensiei alimentare sau
plata întârziată sau condiționată a acesteia.
PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Temerea întemeiată

(1) Contractul încheiat sub imperiul unei temeri întemeiate, determinată de constrângerea fizică sau morală, exercitată
de cealaltă parte sau de un terţ ori provocată de starea de necesitate, fără ca partea ameninţată să fi avut o altă posibilitate
rezonabilă de a evita încheierea lui, este anulabil.

(2) Temerea este întemeiată când partea ameninţată putea să creadă că, în lipsa consimţământului său, persoana sa,
bunurile sale, alte persoane apropiate sau bunurile acestora sunt supuse unui rău grav şi iminent.

(3) Existenţa temerii întemeiate se apreciază în raport de vârsta, starea socială, pregătirea, experienţa, sănătatea
persoanei asupra căreia a fost exercitată violenţa precum şi de orice altă împrejurare relevantă în cauză.
Violența în dreptul comparat

● Violenţa în sistemul de drept romano-germanic

● Violența reglementată de Codul civil elvețian se concentrează pe amenințare ca motiv

pentru încheierea contractului și vicierea consimțământului. Termenul de prescripție al
Violența în Codul civil elvețian acțiunii în anulare este de un an, dar începe să curgă din momentul încetării violenței.
Confirmarea nulității nu exclude dreptul la despăgubire în temeiul articolului 31
alineatul (3) din Codul civil elvețian.

● Violența în Codul civil italian se referă la amenințarea cu un prejudiciu injust și

semnificativ pentru a determina o persoană să încheie un act juridic. Acesta este
Violența în Codul civil italian considerat un viciu al consimțământului, deoarece are loc o alterare a voinței victimei.
Gravitatea vătămării amenințate trebuie să fie raportată la o persoană „sensibilă” și la
vârsta, sexul și starea victimei violenței.

● Violența în Codul civil spaniol este reglementată ca un viciu al consimțământului în

două forme: violență reală și intimidare. Legislația spaniolă tratează separat violența
Violența în Codul civil spaniol fizică și morală. În general, atât violența efectivă, cât și intimidarea au ca rezultat
anularea contractului, întrucât reprezintă alterarea voinței părții victime.
●
● Codul civil al Republicii Moldova reglementează clar că orice act juridic încheiat prin
constrângere prin violență fizică sau psihică poate fi anulat. Aceasta include atât
Violența în Codul civil al Republicii violența exercitată direct de persoana care comite actul, cât și cea exercitată de un
terț. Se mai precizează că violența trebuie să prezinte o anumită gravitate, trebuie să
Moldova
facă o persoană să creadă că ea sau persoanele apropiate sau bunurile lor sunt
expuse unui pericol iminent.
 ● Violenţa viciu de consimţământ în common law

Conceptul de violenţă este tratat de dreptul comun englez similar dreptului român, dar, bineînţeles, cu unele particularităţi.
Violența este tratată în dreptul comun englez ca un viciu de consimțământ, care poate determina anularea contractului, atunci când una
dintre părți este constrânsă să îl încheie prin violență sau amenințare cu violența. În acest sistem juridic, violența este clasificată în violență
referitoare la persoane, la bunuri și violență economică, conceptele evoluând în timp atât ca noțiuni cât și ca perspective.
Efectul violenței, din punct de vedere al sancțiunii, este anularea contractului încheiat sub imperiul acesteia. Partea vătămată are dreptul de a
cere anularea contractului, mai puțin atunci când l-a confirmat tacit sau expres. Victima violenței trebuie să ceară anularea contractului cât mai
curând posibil de la data de la care presiunea exercitată asupra voinței a încetat.

Violenţa referitoare la Violenţa referitoare la Violenţa economică

persoană bunuri
În prezent, instanţele de judecată au extins
Violența asupra proprietății se referă la
În secolul al XIX-lea, doar violența conceptul de violenţă, trecând peste limitele impuse în
folosirea forței sau amenințarea cu forța pentru a
împotriva persoanei era recunoscută și aceasta trecut, şi recunosc că anumite forme de presiune
prelua controlul asupra bunurilor sau proprietății
exista doar atunci când exista o amenințare comercială pot reprezenta un viciu de consimţământ sub
unei persoane în scopul de a determina o
reală de violență împotriva unei persoane. În forma violenţei. Primul caz modern al acestuia a fost
persoană să încheie un contract. Limitările
prezent, violența împotriva persoanelor se referă Sibeonul și Sibotre. O serie de alte cazuri au confirmat și
existente în secolul al XIX-lea în ceea ce privește
la violența fizică sau psihologică care este consolidat această concluzie. Există o „relaxare”
violența implicau, implicit, faptul că aceasta nu
folosită pentru a obliga o persoană să încheie un considerabilă a criteriilor, a condițiilor pe care violența
putea fi aplicată bunurilor. În cazul în care o
contract. Aceasta poate fi, de exemplu, economică trebuie să le îndeplinească pentru a fi un viciu
persoană deținea sau amenința în mod nedrept
amenințarea cu violență fizică, înjunghiere sau al consimțământului. Tot ce se cere acum este
că va poseda (deține) bunurile altei persoane, s-a
înșelăciune pentru a determina o persoană să demonstrarea presiunii existente asupra voinței victimei
considerat că nu a existat suficientă violență
încheie un contract. și, în concluzie, a consimțământului modificat al acestuia.
pentru a determina anularea contractului.
Răspunderea penală în cazul violenţei

Violența este un concept care poate lua forma unei infracțiuni penale, cum ar fi amenințările
sau constrângerea fizică, care pot fi prevăzute de legea penală ca infracțiuni. În dreptul civil, violența
este un viciu de consimțământ, determină nulitatea relativă a contractului. Libertatea persoanei este
protejată atât în dreptul privat, cât și în cel public, astfel încât orice faptă ilicită care provoacă
vătămare poate atrage atât răspunderea civilă, cât și penală.
Studii de caz

1. Un bărbat, numit "A", își amenință soția, "B", cu violența fizică dacă aceasta nu încheie un contract de
vânzare-cumpărare a casei lor comune. B se simte speriată și înțelege că nu are nicio altă opțiune decât să încheie
contractul, așa că semnează documentele necesare.
În acest caz, B poate invoca constrângerea ca motiv pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare. Ea
poate prezenta dovezi cum ar fi declarații ale martorilor sau înregistrări audio sau video care să susțină acuzația de
amenințare cu violența fizică. B poate să-și dovedească că consimțământul ei la încheierea contractului nu a fost unul
liber și valabil, ci a fost dat sub constrângere.
Prin urmare, instanța poate decide să anuleze contractul de vânzare-cumpărare.

2. O companie, numită "X", dorește să cumpere o fabrică deținută de o altă companie, numită "Y". Reprezentantul
companiei X, numit "A", se întâlnește cu reprezentantul companiei Y, numit "B", pentru a discuta detaliile contractului
de vânzare-cumpărare. A spune lui B că dacă nu se ajunge la un acord, compania X va lansa o campanie publicitară
negativă împotriva companiei Y, care ar dăuna grave afacerii lor. B se simte presat și înțelege că nu are altă opțiune
decât să accepte oferta lui A.
În acest caz, B poate invoca constrângerea morală ca motiv pentru anularea contractului de
vânzare-cumpărare, susținând că consimțământul său a fost dat sub presiunea unei amenințări nelegitime. El poate
prezenta dovezi, cum ar fi înregistrări ale întâlnirii sau declarații ale martorilor, care să susțină acuzația de amenințare.
Instanța poate decide să anuleze contractul de vânzare-cumpărare, și poate impune penalități companiei X
pentru comportamentul neetic.
Concluzie

În concluzie, violența reprezintă unul dintre cele mai puternice și vizibile modalități prin care
principiul libertății încheierii actelor juridice poate fi afectat. Ea se distinge de alte vicii de
consimțământ, cum ar fi eroarea sau dolul, prin specificul ei și prin impactul puternic asupra acestui
principiu al voinței juridice. Diferența principală dintre cele trei vicii de consimțământ este intervenția
motivului sau a cauzei care determină exteriorizarea unei voințe alterate, neconforme cu realitatea și
voința interioară a victimei.