Un motor termic este o mașină

termică motoare, care

transformă căldura în lucru mecanic.
Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu
termodinamic realizat cu ajutorul unui fluid.
Întrucât, conform principiului al doilea al
termodinamicii, doar o parte a căldurii preluate
de la sursa de căldură (numită și sursa caldă)
este transformată în lucru mecanic. Restul de
căldură este transferat unui sistem
cu temperatură mai mică, numit sursă rece.

Tipuri de motoare termicemodificare

• motor cu ardere externă, la care sursa de
căldură este externă fluidului ce suferă ciclul
termodinamic:
o motor cu abur
o turbină cu abur
o motor Stirling
• motor cu ardere internă, la care sursa de
căldură este un proces de combustie suferit
chiar de fluidul supus ciclului termodinamic:
o motor cu ardere internă cu piston
 o motor Wankel
o turbină cu gaze
o motor-rachetă
o statoreactor
o pulsoreactor

🔦 Scurt istoric
Încă din veacul al doilea î.e.n. Heron din
Alexandria cunoştea forţa de expansiune a
vaporilor şi a construit chiar o turbină cu reacţie.
Invenţia lui nu a avut succes datorită faptului că
nu avea aplicaţii în practică.

În 1679, Denis Papin construieşte o maşină cu

vapori pe care o instalează pe o corabie.
Principiul de funcţionare era următorul: apa
fierbea într-un cazan închis şi vaporii treceau
într-un cilindru care împingea un piston;
mişcarea alternativă a pistonului era comandată
manual prin deschiderea şi închiderea unor
robinete.
Primul motor cu abur a fost proiectat în 1698
de Thomas Savery.

Primul motor cu abur performant a fost proiectat

în 1712 de Thomas Newcomen.
Mai târziu, în anul 1776, James
Wattperfecţionează motorul cu aburi, dându-i
forma definitivă sub care funcţionează şi astăzi.
Un alt motor termic este motorul Diesel cu
motorină, apărut în 1900, în Germania şi a fost
inventat de Rudolf Diesel.
Invenția motorului cu ardere internă cu piston, în
patru timpi, cu aprindere prin scânteie, pe scurt
motorul pe benzină, este atribuită lui Nicolaus
Otto.
Pentru propulsarea autovehiculelor cu roți se
folosesc motoare cu ardere internă cu piston.
Combustibilul arde în interiorul motorului și
degajă căldură, care este transformată în lucru
mecanic.

Motorul Otto folosește drept combustibil un

amestec de aer cu vapori de benzină ce se
realizează în carburator.
• Amestecul carburant este aspirat prin supapa
de admisie (S1) în cilindru cu piston.
• Gazele rezultate în urma arderii amestecului
carburant sunt eleminate prin supapa de
evacuare (S2).
• Timpul de funcționare este perioada de
deplasare a pistonului de la punctul mort
superior = PMS (cilindru închide un volum
minim de substanță) la punctul mort inferior
= PMI (cilindru închide un volum maxim de
substanță) și invers.
• Pistonul este legat de un sistem bielă-
manivelă (vilbrochen = arbore cotit), pentru
transformarea mișcării rectilinie a pistonului
în mișcare de rotație.
• Blocul motor este format din mai mulți
cilindri legați în serie. Fiecare piston are alt
timp de desfășurare pentru a permite
învârtirea permanentă și constantă a
vilborchenului.
• Timpii de funcționare ai motorului Otto:
• Timpul 1: Admisia - pe grafic este
porțiunea A→1(proces izobar):
• Supapa de admisie se deschide, în cilindru se
aspiră amestecul de benzină-aer și pistonul
 coboară de la PMS la PMI, la presiune
constantă. Este prima coborâre a pistonului.
•

• Timpul 2 : Compresia - pe grafic este

porțiunea 1→2(proces adiabatic):
• Ambele supape sunt închise. Pistonul urcă
până la PMS, astfel încât combustibilul este
puternic comprimat, caz în care presiunea și
temperatura cresc. Datorită vitezei mari la
care are loc compresia, acest proces
este adiabatic (fără schimb de căldură cu
exteriorul). Este prima urcare a pistonului.
•

• Timpul 3 : Aprinderea - pe grafic este

porțiunea 2→3(proces izocor) și detenta -
pe grafic este porțiunea 3→4 (proces
adiabatic):
• Ambele supape sunt închise și pistonul se
află la PMS. Scânteia electrică produsă de
bujie aprinde amestecul, care explodează și
duce la o creștere considerabilă a presiunii la
volum constant. Amestecul arde cu degajare
de căldură (Q1 = căldura primită de motor).
 Gazele rezultate din ardere se destind
adiabatic, împing pistonul în PMI cu
efectuare de lucru mecanic.Este a doua
coborâre a pistonului.
•

• Timpul 4 : Evacuarea - pe grafic este

porțiunea 4→1(proces izocor)și
1→A(proces izobar):
• Supapa de evacuare S2 se deschide, caz în
care presiunea scade brusc până la valoarea
presiunii atmosferice.În acest proces izocor
amestecul cedează căldura Q2 în mediul
exterior. Pistonul urcă până la PMS
împingând afară gazele arse la presiune
constantă (porțiunea 1→A). De aici ciclul se
reia.
 •

Motorul Diesel este un motor cu ardere internă,

în patru timpi cu aprindere prin injecție a
motorinei.
Timpii de funcționare ai motorului Diesel:
Timpul 1: Admisia - pe grafic este porțiunea
A→1(proces izobar):

Supapa de admisie se deschide, în cilindru se

aspiră aer la presiunea atmosferică și pistonul
coboară de la PMS la PMI, la presiune constantă
(proces izobar). Este prima coborâre a pistonului.

Timpul 2: Compresia - pe grafic este

porțiunea 1→2(proces adiabatic):

Ambele supape sunt închise. Pistonul urcă până

la PMS, astfel încât aerul este puternic
comprimat, caz în care presiunea și temperatura
cresc considerabil. Datorită vitezei mari la care
are loc compresia, acest proces este adiabatic
(fără schimb de căldură cu exteriorul). Este prima
urcare a pistonului.
Timpul 3: Aprinderea - pe grafic este
porțiunea 2→3(proces izobar) și detenta - pe
grafic este porțiunea 3→4(proces adiabatic):
Ambele supape sunt închise și pistonul se află la
PMS. Pompa de injecție pulverizează motorină în
cilindrul motorului. Temperatura aerului din
cilindru este mai mare decât temperatura de
aprindere a motorinei, astfel încât aceasta se
aprinde și arde la presiune constantă, cu
degajare de căldură (Q1 = căldura primită de
motor). Gazele rezultate din ardere se destind
adiabatic, împing pistonul în PMI cu efectuare de
lucru mecanic.Este a doua coborâre a pistonului.

Timpul 4: Evacuarea - pe grafic este porțiunea

4→1(proces izocor)și 1→A(proces izobar):
Supapa de evacuare S2 se deschide, caz în care
presiunea scade brusc până la valoarea presiunii
atmosferice. În acest proces izocor (la volum
constant) amestecul cedează căldura Q2 în
mediul exterior. Pistonul urcă până la PMS
împingând afară gazele arse la presiune
constantă (porțiunea 1→A). De aici ciclul se reia.