•Motoare termice

•Energia obţinută din alimente îţi permite să acţionezi asupra lumii în care trăieşti, încercând
s−o transformi conform dorinţelor şi intereselor tale.
•Dorinţele şi interesele omului modern depăşesc cu mult ceea ce ar putea fi făcut prin efort
fizic propriu. Producţia mondială de energie (în 2004: 4,3·1019 J) a fost de 13 ori mai mare
decât ceea ce am fi obţinut doar prin efort fizic uman (în medie, 5,4·108 J într−un an pentru
fiecare persoană activă). Este ca şi când, pentru fiecare dintre noi ar lucra din greu 13 sclavi!
•Aproximativ 80% din producţia de energie a omenirii este obţinută prin arderea
combustibililor (cărbune, petrol, gaze n naturale). Aproximativ o jumătate din această
energie este folosită pentru a fi tranformată (parţial!) în lucru mecanic.
•  Numim motor termic o maşină care transformă o parte din energia primită sub
formă de căldură în lucru mecanic.
Motorul unui automobil are nevoie de căldura degajată prin
arderea unui combustibil pentru a funcţiona − este un motor
termic
Prin arderea combustibilului, motorul automobilului primeşte
energie sub formă de căldură şi transformă o parte din această
energie în lucru mecanic. Astfel, roţile automobilului sunt
menţinute în rotaţie şi automobilul se poate deplasa rapid, pe
distanţe mari. Lucrul mecanic obţinut compensează efectele
frecării cu solul şi cu aerul.
Cantitatea de combustibili naturali este limitată şi suntem
interesaţi ca o cât mai mare parte din căldura eliberată prin
ardere să fie transformată în lucru mecanic.
 Numim randament al unui motor termic raportul dintre
lucrul mecanic total şi cantitatea de căldură primită:
Motorul Otto
• În 1867, Germanul Nicolaus
August Otto a realizat un
motor termic eficient: motorul
Otto. Variante modernizate
ale acestui motor sunt
utilizate şi astăzi pe scară
largă.
Alcatuirea
motorului
OTTO
• Corpul motorul este
alcătuit din unul sau
mai mulţi cilindri cu
piston
Timpii motorului
• Timpul 1: Admisia.  Pistonul delimitează iniţial în cilindru cel mai mic volum. Supapa de admisie este
deschisă, iar cea de evacuare închisă. Pistonul este tras (prin rotirea axului motorului) şi în cilindru pătrunde
un amestec de aer şi vapori combustibili
• Timpul 2: Compresia.  La sfârşitul admisiei, pistonul delimitează în cilindru cel mai mare volum. Ambele
supape sunt închise. Pistonul este împins (prin rotirea axului motorului) şi amestecul este comprimat
• Timpul 3: Arderea.  La sfârşitul compresiei, pistonul delimitează în cilindru cel mai mic volum. Ambele
supape sunt închise. Amestecul combustibil este aprins printr−o scânteie produsă de bujie şi arde foarte rapid.
Motorul primeşte căldură de la arderea combustibilului. Presiunea şi temperatura cresc brusc. Pistonul este
împins de gazul care se destinde − motorul efectuează lucru mecanic!
• Timpul 4: Evacuarea.  La sfârşitul arderii, pistonul delimitează iniţial în cilindru cel mai mare volum. Supapa
de evacuare se deschide şi gazul din cilindru îşi reduce brusc presiunea. Pistonul este împins şi gazul este
evacuat din cilindru
• În timpul 1, admisia, volumul gazului din cilindru creşte practic la
presiune şi temperatură constantă. Reprezentarea 0→1 a fost făcută
punctat, deoarece în tot timpul acestui proces, numărul de moli de
gaz din cilindru este variabil − transformarea nu este nici izobară,
nici izotermă!
• Timpul 2, compresia, este suficient de rapidă, astfel că poate fi
aproximată prin adiabata 1→2. În acest proces, amestecul
combustibil nu schimbă căldură şi primeşte lucru mecanic.
Aproximând amestecul un gaz ideal, lucrul mecanic primit este:
•
• Temperatura amestecului creşte (T2>T1), ceea ce pune probleme de
stabilitate a acestuia: amestecul nu trebuie să se autoaprindă înainte
de finalizarea compresiei.
• Timpul 3, arderea, corespunde succesiunii de transformări 2→3→4. În starea 2 este
declanşată scânteia, amestecul se aprinde şi arde. Presiunea şi temperatura cresc atât de
repede încât pistonul practic nu se deplasează − procesul 2→3 este aproape izocor.
Gazul nu efectuează lucru mecanic şi primeşte cantitatea de căldură:
•
• Imediat după aceasta, gazul se destinde suficient de rapid pentru a considera procesul
ca fiind adiabatic. Gazul nu schimbă căldură şi efectuează lucrul mecanic:
•
• La începutul timpului 4, evacuarea, deschiderea supapei de evacuare provoacă o
scăderea bruscă a presiunii şi temperaturii gazului din cilindru, aproape fără
modificarea volumului. Procesul poate fi aproximat prin izocora 4→1. Gazul nu
efectuează lucru mecanic şi cedează cantitatea de căldură:
•
• Evacuarea gazului din cilindru este reprezentată punctat, deoarece numărul de moli
este variabil.
Motorul Diesel
• În 1897, germanul Rudolf Diesel a realizat
un motor mai eficient decât cel al lui Otto,
comprimând doar aer (neamestecat cu
combustibil). Este evitată astfel
autoaprinderea combustibilului, iar
raportul de compresie poate fi mărit foarte
mult
Cum
functioneaza?
• Combustibilul este introdus în
cilindrul motorului doar la sfârşitul
compresiei, aprinzându−se în
contact cu aerul suficient de
fierbinte.
• Arderea combustibilului este mai
lentă, făcându−se pe măsură ce
acesta pătrunde în cilindru.
Transformarea este aproape o
izobară
• Motoarele Diesel funcţionează cu randament mai mare decât cele Otto şi pot
utiliza combustibili mai ieftini (cum este motorina), neexistând pericolul
autoaprinderii în timpul compresiei.
• Cu toate acestea, motoarele Diesel prezintă dezavantajul unei funcţionări mai
lente − arderea combustibilului se face treptat, pe măsura introducerii
acestuia în cilindru. Aceasta conduce la motoare mai masive, la aceeaşi
putere dezvoltată (putere specifică mică).
• Motoarele moderne funcţionează după o combinaţie a ciclurilor Otto şi
Diesel, păstrând parte din avantajele fiecăruia: randamente ridicate şi puteri
specifice mari

Raportul de compresie al motorului

expresia finală a
randamentului
Raportul de destindere izobara ciclului Diesel