Motorul Otto

Machidon Mihai
 Bibliografia lui Nikolaus Otto
Nikolaus August Otto s-a născut în anul 1832 în localitatea
Holzhasen din Germania.
A absolvit cursurile politehnice, obţinând diploma de inginer.
În 1867, împreună cu inginerul Eugen Langen (1833-1895), Otto a
construit un motor termic cu ardere internă, cu piston în patru
timpi, care folosea combustibil gazos.
În anul 1878, Nikolaus Otto, a pus la punct un motor în 4 timpi
alimentat cu combustibil lichid (benzină) cu un randament de 22%.
O contribuţie însemnată la perfecţionarea motorului cu ardere
internă, cu aprindere prin scânteie electrică, au adus-o inventatorii
germani Karl Benz şi Gottlieb Daimler, care au realizat primele
automobile acţionate cu astfel de motoare.
Nikolaus August Otto a murit în anul 1891, la Koln.
Componentele motorului Otto
• Cilindrul- Reprezintă componenta în
care culisează pistonul. Motorul
descris aici are un singur cilindru,
dar majoritatea motoarelor au mai
mulţi cilindrii (4, 6 sau 8).
Motoarele, dacă au mai mulţi
cilindrii, pot fi: în linie, în V sau
opuşi orizontal (boxer), ca în
figură.În funcţie de configuraţie,
diferă nivelul vibraţii şi zgomot,
costul de fabricare şi caracteristicile
ce le fac mai potrivite sau nu pentru
anumite tipuri de autovehicule.
 Pistonul,segmenții,bujia
și supapele
• Pistonul- Este o piesă din mecanismul bielă-
manivelă, confecţionat din aliaj de
aluminiu, turnat, având formă cilindrică,
care culisează în cilindru. Segmenţii- Sunt
inele elastice, montate pe piston în canale
executate pe suprafaţa cilindrică exterioară
a pistonului, care au următoarele roluri:
• a) de a proteja ceilalţi segmenţi în
momentul exploziei (segment de foc)
• b) de etanşare a jocului dintre cilindru şi
piston
• c) de ungere şi radere (raclare) a uleiului
depus pe peretele interior a cilindrului.
• Bujia- Piesă componentă a unui motor
cu aprindere prin scânteie care
serveşte la aprinderea amestecului
carburant în cilindru prin producerea
unei scântei electrice între doi
electrozi la un moment bine stabilit.
• Supape- Au rolul de a deschide şi
închide orificiile prin care se
realizează admisia combustibilului în
cilindru şi evacuare gazelor arse.
Supele execută o mişcare de
translaţie, fiind comandate de camele
de pe axul cu came (ca în animaţia
alăturată, unde axul cu came are
culoarea verde).
Biela și Arborele cotit

• Biela- Este de forma unei tije • Arborele cotit- El este cel

sau a unei bare. Face legătura care, împreună cu biela,
dintre piston şi arborele cotit. transformă mişcarea de
Ea este legată articulat la translaţie care vine de la
ambele capete de piston şi piston, într-o mişcare
respectiv braţul arborelui cotit,
astfel încât, împreună cu
circulară.
arborele cotit, transformă
mişcarea alternativă de
translaţie a pistonului în
mişcarea de rotaţie a arborelui
cotit.
Timpii de funcţionare

Timpii de funcţionare ai unui motor cu

ardere internă şi aprindere prin scânteie
sunt:

1- Absorbţia

2- Compresia

3- Aprinderea

4- Evacuarea
Timpul 1- Absorbţia
În timpul 1 se deschide
supapa de admisie, iar în timp
ce pistonul se deplasează
înspre punctul mort inferior,
în cilindru este absorbit
amestecul de vapori de
benzină şi aer (realizat în
carburator) datorită
depresiunii formate.
 Timpul 2- Compresia
După ce pistonul a ajuns în
punctul mort inferior,
supapa de admisie se
închide. Supapa de
evacuare este şi ea
închisă. În deplasarea
pistonului înspre punctul
mort superior, acesta
comprimă amestecul din
cilindru până la o rată de
9:1.
Timpul 3-Aprinderea
La sfârşitul compresiei, când pistonul a
ajuns la punctul mort superior şi ambele
supape sunt închise, se produce o
scânteie electrică între electrozii
bujiei. Scânteia aprinde amestecul
carburant care începe să ardă progresiv.
Temperatura rezultată este de circa
2000°C şi presiunea de aproximativ 25
atm. Gazele produc o forţă mare de
apăsare asupra pistonului împingâdu-l
spre punctul mort inferior. Pe măsură ce
pistonul coboară, gazele se destind - are
loc detenta. Acum este singurul moment
când se produce lucru mecanic.
Timpul 4- Evacuarea
Supapa de admisie este
închisă, iar cea de
evacuare este deschisă,
permiţând gazelor arse
din cilindru să fie
împinse afară din
cilindru de pistonul care
se deplasează de la
punctul mort inferior
spre punctul mort
superior.
Ciclul de funcţionare al motorului Otto
Graficul alăturat, prezintă schema de funcţionare a motorului Otto, în
coordonatele presiune (P) şi volum (V).
Timpul 1- Aspiraţia
A›1 aspiraţie izobară (P1=constant= presiunea atmosferică)
Timpul 2- Compresia
1›2 compresie adiabatică a amestecului
Timpul 3- Aprinderea
2›3 aprindere izocoră (V2=constant)
3›4 detentă adiabatică
4›1 destinderea izocoră (se destinde gazul prin deschiderea supapei de
evacuare, pistonul fiind la punctul mort inferior, V 1=constant)
Timpul 4- Evacuarea
1›A evacuare izobară (gazul este eliminat prin supapa de evacuare cu ajutorul
pistonului la P1=constant= presiunea atmosferică)
 Diferenţele dintre motoarele Diesel şi Otto

· Motorul Otto aspiră un amestec de benzină şi aer, îl comprimă şi îl

aprinde cu o scânteie electrică.
Motorul Diesel aspiră aer, îl comprimă şi apoi este injectată motorina care se
aprinde.
· Motorul Otto foloseşte o rată de compresie ce variază între 8:1 şi 12:1.
Motorul Diesel foloseşte o rată de compresie mult mai mare şi anume 14:1
până la 25:1.
· Motorul Otto foloseşte un carburator unde este amestecată benzina cu
aerul, sau o pompă de injecţie (carburantul nu este injectat direct în
cilindru).
Motorul Diesel foloseşte injecţie directă, în care combustibilul este injectat
direct în cilindru.