O mie noua sute optzeci si patru

George Orwell

O mie noua sute optzeci si patru descrie o lume in care utopia devine realitate. Romanul lui Orwell vorbeste despre cosmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor si despre triumful logicii birocratice. In lumea descrisa de el individual este condamnat la o lenta moarte spirituala. El este fratele cel mare , salvatorul magic care detine controlul absolute asupra faptelor si mintilor oamenilor. O mie noua sute optzeci si patru este un roman care face parte din categoria lucrarilor stiintifico-fantastice cu influente [Link] prezinta o viziune distopica a societatii la sfarsitul primei jumatati a secolului douazeci. Actiunea este concentrata asupra lui Winston Smith, un cetatean oarecare si membru al partidului care guverna in mod totalitar Oceania. Situatia de dupa cel de-al doilea razboi mondial a determinat aparitia a trei superputeri, bazate pe ideile socialiste si totalitare aparute in Europa secolului douazeci, si care erau aflate intr-un razboi pentru controlul ultimelor zone necucerite. Controlul maselor se realizeaza prin supravegherea constanta a locuitorilor (in special prin intermediul tele-ecranelor, dispozitive care putea receptiona si tranzmite imagini si sunete simultan), stergerea trecutului prin modificarea ziarelor si a cartilor, prin concentrarea

sentimentelor patriotice fata de un conducator suprem, intitulat Fratele cel Mare, dar mai ales prin impunerea unui nou stil de comunicare, care elimina capacitatea cetatenilor de a gandi rational si logic. In lumea imaginata de Orwell existau patru Ministere care formau aparatul de guvernamant: Ministerul Adevarului se ocupa cu stirile, cu distractiile, cu educatia si cu artele frumoase. Ministerul Pacii se ocupa cu razboiul, Ministerul Iubirii se ocupa cu mentnerea ordinii si disciplinei iar Ministerul Abundentei se ocupa de problemele economice. Pe cladirea impresionanta a Ministerului Adevarului se putea clar observa : RAZBOIUL ESTE PACE; LIBERTATEA ESTE SCLAVIE si IGNORANTA ESTE PUTERE Modificarea constanta a trecutului si cenzura aplicata limbii si a modului de a formula idei critice genereaza o lume in care evenimentele se pot schimba oricand iar gandul ca acestea au fost vreodata altfel reprezinta o modalitate sigura catre "evaporarea" individului din instorie. O scena in acest sens este cea in care Ministerul Avutiei anunta ca nu va micsora sub treizeci de grame ratia de ciocolata dar, peste cateva zile, ziarele informeaza ca ratia a fost marita la douazeci de [Link] membru al Ministerului Adevarului, Winston Smith trebuia sa modifice editiile deja tiparite ale ziarelor pentru a permite partidului controlul informational asupra populatiei.

Regimul totalitar era preocupat nu doar de a anihila orice urma de impotrivire dar mergea pana acolo incat scopul suprem era ca oamenii sa fie transformati in gandirea lor. In societatea respectiva omul trebuia sa gandeasca dupa cum ii dicta partidul. Sigurul motiv pentru care se putea face o abatere de la caz a fost trecutul. Pentru a fi posibil asa ceva el trebuia reinventat. Winston incearca sa se revolte impotriva conducerii totalitare, pastrandu-si ideile intr-un jurnal pe care l-a cumparat de la un domn care vindea lucruri vechi si care, daca ar fi descoperit, i-ar pune viata in pericol. Un gand care nu corespundea principiilor si normelor stabilite de partid era o crima. Deci ceea ce facea Winston era o crima. Se organizau Saptamani de Ura. In intalniri speciale, mari multimi erau indemnate la ura si la manifestari de ura impotriva a ceea ce era dusmanul. Dusmanul despre care li se spunea prin

mijloacele de informare ale partidului. Nimeni nu putea sti daca acel dusman era adevarat sau imaginar. .

Zamfirescu Alexandra Corina, Sociologie III