Sunteți pe pagina 1din 31

Analiza economică şi socială

a corupţiei
Definiţia corupţiei (I)
Banca Mondială, Transparency
International:
 abuzul de putere publică pentru beneficiul
particular
J. S. Nye:
 comportamentul care deviază de la atribuţiile
oficiale ale unui rol public (ales sau numit)
datorita intereselor private.
Definiţia corupţiei (II)
Mushtaq Khan:
 comportamentul care deviază de la
regulile oficiale guvernând acţiunile cuiva
aflat într-o poziţie de autoritate publică
datorita intereselor private.
Elemente componente ale corupţiei
 Puterea incredinţată (publică)

 Folosire improprie

 Interes privat
Forma de baza a modelului Principal – Agent - Client

Negociaza Plateste mita


contracte in
mod gresit

Furnizeaza servicii/licente.
Acorda contracte

A
C

Plateste tarfi/taxe
Forma de bază a modelului Principal – Agent - Supervisor

P
Plateşte salarii

Raportează onest sau


fraudulos
S
Plăteşte
salarii
Respecat regulile sau
fraudează Monitorizeaza
agentul

Plăteşte mită

A
Arborele decizional pentru un posibil
Pedeapsa
agent corupt

A fi corupt

Salariu + mită

A nu fi corupt

Salariu

M≥r(P+R)+C+T
M = mită
R = posibilitatea de detectare
P = pedeapsă
C = costuri de oportunitate pentru furnizarea serviciului
corupt
T = costuri ale tranzacţiei
Forme ale corupţiei(I)
 “Mita” este plata (în bani sau ceva
asemanator) care este dată sau primită într-
o relaţie coruptă. Reprezintă esenţa
corupţiei
 Termeni echivalenţi pentru mită: retururi,
gratuităţi, aranjamente comerciale,
bacşişuri, cadouri, plăţi, bani murdari.
Forme ale corupţiei(II)
 „Delapidarea” reprezintă furtul resurselor
de către oamenii care sunt puşi să le
administreze.
 „Frauda” reprezintă o infracţiune
economică care implică un anumit tip de
înşelătorie, escrocherie sau înşelăciune.
Frauda implică o manipulare sau o
distorsiune a informaţiei, faptelor şi
expertizei, de către autorităţile publice
poziţionate între politicieni şi cetăţeni, care
caută să extragă un beneficiu personal.
Forme ale corupţiei(III)
 “Extorcarea” reprezintă extragerea banilor
sau a altor resurse prin utilizarea
constrângerii, violenţei sau ameninţării
utilizării forţei.
 „Favoritismul” reprezintă un mecanism de
abuz de putere. Favoritismul reprezintă
înclinaţia umană naturală de a favoriza
prietenii, familia şi pe orice considerat a fi
apropiat şi de încredere
Forme ale corupţiei(IV)
 “Nepotismul “reprezintă o formă specială
de favoritism, în care un deţinător de funcţie
(conducător) îşi preferă membrii de familie
şi prietenii (soţie, fraţii şi surorilele, copiii,
nepoţii, verii, rudele prin alianţă etc.)
Anticorupţia (I)
 Strategiile anti-corupţie pot fi tipologizate în moduri
diferite:
A) Prin tipul instrumentelor de politică sugerat, de exemplu,
dacă este monitorizat şi concentrat pe control sau
concentrat pe motivarea agenţilor corupţi.
B) Prin motivarea campaniei, de exemplu, dacă ţinta
majoră este să îmbunătăţească eficienţa administraţiei,
să rectifice nedreptăţi, sau să se descotorosească de
adversarii politici.
C) Prin poziţia agenţilor ţintă, de exemplu dacă ei sunt
adunaţi în câteva sectoare sau se află în poziţii înalte
sau joase şi aşa mai departe.
D) Prin efectul acceptabil al politicii.
E) Prin tipul de organizaţie care initiază strategia anti-
corupţie.
Anticorupţia (II)
Provocări strategice
 Lidership-ul credibil
 Găsirea unui punct de intrare
 Evaluarea culturii politice
 Succesiunea
 Sustenabilitatea
Corupţia şi mediul adminsitrativ
 Fenomenul state-capture

 Plaţi pentru a obţine contracte majore şi


concesiuni

 Privatizarea – mijloc de reducere sau de


creştere a corupţiei?
Fenomenul state-capture

 Vladimir Putin (2000) : „Vreau sa va atrag


atentia ca ati creat sub conducerea
dumneavoastra, prin intermediu unos
structuri politice si quasi-politice un adevarat
stat.”
 Definitie: acţiunea unor indivizi, grupuri sau
firme care au posibilitatea de a influenţa
crearea legilor, a reglementărilor, a
decretelor sau a politicilor guvernamentale
in propriul avantaj;
Tranziţie şi reformă
 Reforma administraţiei publice.
 Reforma funcţiei publice.
 Reglementarea conflictului de interese.
modelul britanic;
modelul francez;
modelul nordic.
 Reforma administratiei publice locale
Economia subterană (I)
 Definiţie
 economia ilegală;
 venituri provenite din activităţi economice care încalcă
legea;
 economia neraportată;
 activităţile economice care eludează reglementările de
natură fiscală ;
 activităţi care raportează venituri impozabile mult sub nivelul
lor real ;
 economia neînregistrată;
 neraportarea indicatorilor de venit ;
 economia informală.
 activităţi economice care evită costurile şi exclud
obligaţiile şi drepturile care rezidă din reglementările
legale şi administrative referitoare la licenţe comerciale,
contracte de muncă, credite, sistemul asigurărilor
sociale
Economia subterană (II)
Economia subterană (III)
 Cauzele economiei subterane
 Nivelul presiunii fiscale
 Multitudinea reglementărilor şi birocraţia
 Comportamentul socio-uman
 Nivelul de dezvoltare economică
 Corupţia – factor determinant al economiei subterane
Economia subterană (IV)
 Efecte negative
 poate afecta sănătatea fiscală a unui stat;
 puternic impact şi în plan social;
 afectează stabilitatea şi eficienţa actului de guvernare;
 Efecte pozitive
 lubrifiant economic – potenţial de absorbţie a şocurilor
economice şi politice;
 calmant social –costurile sociale ale unor politici de stabilizare
sunt mai uşor de suportat;
 stabilizator încorporat – tampon pentru greşelile în politică şi în
realizarea reformei, dar pe termen scurt;
 ocuparea forţei de muncă - absoarbe o parte din forţa de
muncă disponibilizată din sectorul oficial
 accesul la produse - poate contribui la compensarea existenţei
unei penurii de produse pe piaţă, în felul acesta acţionând în
direcţia echilibrării diverselor pieţe: piaţa forţei de muncă, piaţa
bunurilor şi serviciilor;
Măsurarea corupţiei (I)
 Studii privind percepţii ale „experţilor”,
oamenilor de afaceri, ale autorităţilor sau
ale familiilor.
 Studii privind experienţa directă ale
oamenilor de afaceri, ale autorităţilor sau
ale familiilor.
 Măsuri indirecte de „informaţii dure” privind
variabile considerate a fi rezultatul corupţiei
sau asociate acesteia.
Măsurarea corupţiei (II)
Înţelesurile alternative pentru „măsurarea corupţiei” pot
include măsurarea:
 1. Prevalenţei corupţiei în contexte specifice: cât de des
mita (spre exemplu) este întâlnită într-o activitate
economică particulară sau într-o funcţie din sectorul public.
 2. Nivelul corupţiei – spre exemplu, proporţia venitului unei
intreprinderi sau a unei familii care este cheltuit pe mita sau
alte costuri relaţionate corupţiei.
 3. Nivelul relativ de prevalentă a corupţiei într-o ţară,
comparativ cu alte ţări.
 4. Impactul corupţiei reprezintă o altă metodă de
cuantificare: de exemplu, firmele pot să estimeze costurile
pe care le-au atras din cauza corupţiei (în valoarea mitei, şi
timpului pierdut în tranzacţiile desfăşurate cu cei care
cereau mita).
Indicatori ai corupţiei (I)
1. Ghidul Internaţional al Riscului de Tara (ICRG) publicat
anual de către Serviciile de Risc Politic (PRS): acest set de
date este bazat pe punctul de vedere al oamenilor de
afacere străini şi al experţilor.
2. Serviciul de Analiză a Riscului în Mediul de Afaceri (BERI)
furnizează , pentru 50 de ţări un Index de Risc Politic
(stabilitate politică ), un Index de Risc Operational
(strangularea afacerilor) şi un factor R (relaţionat abilităţii
firmelor de a repatria profiturile).
3. Business International (BI)— condusă acum de către
Inteligence Economic Unit – care publica indici ai “factorilor
riscului de ţara” bazaţi în mod esenţial pe o reţea de experţi
şi analişti. BI calculează indici separaţi pentru un număr de
factori, inclusiv schimbarea politică, stabilitatea socială,
sistemul legal şi judiciar, birocraţia şi corupţia.
Indicatori ai corupţiei (II)
4. Studiul Băncii Mondiale privind Mediul de Afaceri
Mondial (WBES), realizat în 80 de ţări; poate fi
folosit pentru a relaţiona factorii corupţiei de
vânzări şi de investiţii.
5. Indexul de Opacitate, construit de către fundaţia
PricewaterhouseCoopers. Realizat în 35 de ţări,
cu ajutorul managerilor de top, al experţilor în
drept şi al personalului PWC care lucrează în ţări
străine.
6. Naţiunile Casei Libertăţii în Tranziţie publică
scorurile “democratizării” şi “regulii legii” pentru 27
de ţări foste socialiste din Europa de Est şi Asia
Centrală. Aceşti indici includ factori care privesc
atât “administraţia” cât şi pentru “corupţia.”
Indicatori ai corupţiei (III)
7. Forumul Economic Mondial publică
Rapoarte de Competitivitate pentru diverse
regiuni, în mod notabil, Africa, care includ
măsurarea corupţiei.
8. Indexul de Percepţie a Corupţiei (CPI)
publicat în fiecare an de către
Transparency International (TI).
9. Indicatorii de guvernare ai Băncii Mondiale
include unul care este devotat în
exclusivitate corupţiei.
Indicele de Percepţie a Corupţiei
(CPI) I
 CPI este cel mai cuprinzător indicator
cantitativ al corupţiei transnaţional
 Este realizat de către o echipă de
cercetători de la Universitatea Passau sub
conducerea lui Johann Lambsdorff.
 CPI determină măsura în care se crede că
demnitarii şi politicienii acceptă mita,
încasează comisioane ilicite, îşi însuşesc
fonduri publice şi comit alte astfel de acte.
Indicele de Percepţie a Corupţiei
(CPI) II
 Indicatorul clasifică ţările pe o scară de la
10 la 0, conform nivelului de corupţie
observat. Un scor de 10 reprezintă o ţară în
totalitate onestă, în timp ce 0 indică o ţară
total coruptă.
 Numărul ţărilor evaluate creşte în mod
cosntant. În anul 2006, pentru realizarea
CPI au fost realizate evaluarii pentru 163 de
tari, în timp ce în 2005, CPI a evaluat doar
159 de tari
Indicele Plătitorilor de Mită
 În BPI este un clasament a 30 de tari exportatoare în
functie de dispoziţia firmelor lor de a da mita în afacerile
desfăşurate în afara graniţelor naţionale.
 Se bazeaza pe doua întrebari adresate unui numar de
11,232 persoane cu pozitii executive dintr-un numar de 125
companii, care sunt chestionati cu privire la practicile
firmelor straine din tara lor.
 Cele 30 de ţări ierarhizate în BPI sunt: Australia, Austria,
Belgia, Brazilia, Canada, China, Franta, Germania, Hong
Kong, India, Israel, Italia, Japonia, Malaezia, Mexico,
Olanda, Portugalia, Rusia, Arabia Saudita, Singapore,
Africa de Sud, Coreea de Suda, Spania, Suedia, Elvetia,
Taiwan, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Regatul Unit la
Marii Britanii şi StateleUnite ale Americii.
Barometrul Global al Corupţiei
 Sondaj de opinie ce măsoară percepţia publicului
larg asupra corupţiei şi experienţele oamenilor
legate de acest fenomen.
 Barometrul din 2006 are aproximativ 59 000 de
respondenţi din 62 de tari.
 Barometrul colectează opiniile publicului asupra
celor mai corupte elemente ale sectorului public ,
asupra acelor aspecte ale vieţii (viaţa de familie,
mediul de afaceri sau cel politic) cel mai afectate
de corupţie, precum şi asupra acţiunilor întreprinse
de guverne pentru a lupta împotriva corupţiei.
Bune practici în lupta impotriva
corupţiei (I)
 Experienţa din Hong Kong
– Strategie lansată la începutul anilor 1970
– Comisia Independentă împotriva Corupţiei (ICAC) în
1974
– La mijlocul anilor 1970, peste 80% din rapoartele despre
corupţie ale ICAC erau legate de sectorul public;
– în 1994, mai puţin de jumătate dintre aceste rapoarte
(sub 1800) se refereau la acest fenomen.
– În 1974, 45% dintre rapoarte erau legate de poliţie; în
1994, această cifră scăzuse la 8%.
– În 1977, 38% dintre cei chestionaţi considerau că
fenomenul corupţiei este răspândit în majoritatea
departamentelor guvernamentale, în timp ce în 1994
procentajul a scăzut la 7,8.
Bune practici în lupta impotriva
corupţiei (II)
 Experienţa statului Singapore
 Biroul de Investigaţii a Practicilor Corupte
(CPIB) – 1952
 Paşi către abordarea corupţiei
– Măsuri legislative
– Comitetul Consultativ Anticorupţie
– Actul împotriva Corupţiei
(Confiscarea Beneficiilor) 1989
– Măsuri administrative