Genul biografic reprezinta literatura de

granita, confesiva. El desemneaza un tip

de scriere aflat la granita dintre realitate si
fictiune, ce se incadreaza totodata in
literatura subiectiva. Autobiografia nu are
destinatar precis,este scrisa cu scopul de a
fi publicata , ea reconstituind formarea
unei personalitati.
Termenul jurnal provine din limba franceza
veche,journal, care, la rndul sau, descinde din
latinescul trziu diurnalis.
Un jurnal este, de obicei, un caiet n care exist nite
intrri aranjate, de cele mai multe ori, n ordine
cronologic. Poate fi folosit pentru a planifica nite
activiti viitoare sau doar pentru a nregistra ceea
ce s-a ntamplat n cursul unei zile.
O varianta a acestora sunt jurnalele literare, de
obicei jurnalele intime ale unor scriitori , care
formeaza o specie literara aparte a genului
memorialistic. Acestea sunt o forma a scrisului
autobiografic, o inregistrare regulata a activitatilor si
reflectiilor unui diarist.

Jurnal intim;
Jurnal istoric;
Jurnal personal;
Jurnal documentar;
Jurnal de calatorie;
Jurnal marturie;
Jurnal mixt.

In cazul jurnalului intim, cele trei instante narative
coincid: autorul este tot una cu cel care
povesteste si se identifica, in egala masura, cu
acela despre care se povesteste.
Jurnalul este o aditiune de fragmente , cu pauze
temporale, mai mari sau mai mici, si fara nicio preocupare
de linearitate,continuitate in cronologie;este istoria unei
vieti ,de la inceputuri pana in momentul scrierii.
Jurnalul mizeaza pe poetica spontanului si a
autenticitatii,dar sinceritatea nu poate fi probata pentru
ca intervine subiectivismul .
Jurnalul intim respinge toate conventiile literaturii , dar isi
construieste propriile conventii ce-i permit sa functioneze.
Respingand sistematic fictiunea, confesiunea diaristica
devine,adesea,o fictiune , si anume: o fictiune a
nonfictiunii, o fictiune a realului , a autenticului. Jurnalul
intim este cronica fidela a lui le dedans,dar si a lui le
dehors.
Este scris cu regularitate, fara mari pauze si conform cu
legile
diarismului:calendaritate,cotidianitate,simultaneitate,
fictiunea nonfictiunii.

Jurnalul nu are o misiune literara ;in acest sens, R.
Barthes afirma Jurnalul nu este proiectat sa devina o
Carte, si de multe ori, e condamnat sa raman un
Album.

Jurnalul este luat in considerare abia in secolul
XIX,insa momentul de inflorire il constituie aparitia
unor noi filosofii de existenta, o filosofie despre
om,despre personalitatea si libertatile lui. Emergenta
jurnalului are legatura si cu aparitia romantismului
care se bazeaza pe cultul eului ,pe o filozofie de
existenta fundamentata pe ideea de unicitate a
eului in univers.

Alain Girard identifica 4 functii ale jurnalului :
-psihoterapeutica;
-etica;
-estetica;
-religioasa.
Jurnalul este un discurs fragmentar.
Fragmentarismul reprezinta o forma de
scriitura in care eul vorbeste despre sine
ca si cand ar fi vorba de un altul si
marcheaza ritmurile timpului subiectiv in
raport cu orologiul cosmic.
In jurnalul intim esential este pactul
autorului cu sine. Autobiograficul sau
autorul de jurnal intim se are in vedere in
primul rand pe sine si istoria reprezinta ,de
cele mai multe ori, rama acestor
evenimente ale interioritatii.
Intre memorii si jurnale nu exista decat o mica
diferenta: primele vor sa restituie, in chip coerent,
o istorie a sufletului, celelalte vor sa surprinda o
cronologie a sufletului in momentul desfasurarii
ei. In cazul autobiografiei se resimte o mai mare
concentrare asupra subiectului narator,pe cand
, in cazul naratiunii memorialistice, accentul
cade pe lumea ce poarta naratorul. In memorii
prevaleaza pactul cu istoria,in timp ce jurnalul
intim are in vedere pactul autorului cu sine.
Daca jurnalul este scris sub impulsul
evenimentului, memorialul este o istorie
intamplata cu mult timp in urma .
Memoriile (din substantivul
masculin francez memoire, cu sensul de nregistrare a
unui eveniment,) sunt o specie a literaturii
autobiografice, n care evenimente istorice sau de
alt natur sunt recompuse pornind de la observaii
i experine strict personale. Memoriile formeaz o
subclas a genului autobiografic.

Legate strns de, i adeseori confundate
cu autobiografia, memoriile difer de acesta prin
faptul c accentul este pus pe evenimente
exterioare.Ele se concentreaz uneori asupra unui
episod punctual al vieii autorului, asupra unui
eveniment istoric la care acesta a fost martor i nu
nareaz viaa n ordinea ei cronologic, aezand
evenimentele ntr-un ir, de la natere i pan la
moarte.
Autorul de memorii se comporta ca un
martor dublu: al existentei sale si al epocii
sale;ceea ce este personal este punctul de
vedere individual,dar obiectul discursului
este istoria grupurilor sociale si istorice carora
el le apartine. La fel ca si in cazul jurnalului
intim, sinceritatea memorialistilor este relativa
din cauza subiectivismului, dar si a distantei
mari dintre momentul trairii si momentul
scrierii.
O carte de memorii cuprinde povestea unei
vieti si, indirect, povestea unei istorii.
Memoriile tind sa transforme o viata intr-un
destin prin intermediul unei povestiri care nu
respecta legile fictiunii. Acestea intra in
logica naratiunii confesive prin rupturile
temporale.
Memorialistul noteaza intamplari de demult,
astfel ca naratorul se bazeaza pe ceea ce isi
aminteste.
Memorialistii apar,de obicei, dupa mari
catastrofe ale istoriei.
Dupa prabusirea comunismului, a aparut un
nou tip de memorialist: cel care a trecut prin
experienta detentiei.
Dupa schimbarile politice majore de la inceputul
deceniului,lumea culturala romaneasca s-a vazut
pusa in fata unei dileme noi,nemaiintalnite care au
produs o stare de panica, scepticism si ,in fine,
resemnare.Chiar din primii ani de dupa prabusirea
comunismului a devenit limpede ca literatura
cunostea un fenomen rapid de devalorizare si de
insolutie.
Cea mai spectaculoasa evolutie a lumii editoriale
romanesti in intervalul 1990-2000 a fost, fara indoiala,
explozia documentului si a literaturii confesive sub
toate formele: memorii, jurnal, corespondenta,
evocari, interviuri. Sute si sute de volume, fie cu scrieri
inedite, fie cu primele reeditari dupa 50-60 de ani,
acoperind aproape doua secole de istorie si cultura
si apartinand oamenilor politici
n ce privete epoca postbelic, pn n 1990,
aceasta a fost cu totul neprielnic afirmrii genului
memorialistic. A ine atunci jurnale, a scrie memorii era
o ndeletnicire care l expunea, pe cel care ndrznea
s o practice, unor mari primejdii, mergnd de la
pierderea libertii pn la pierderea vieii (Gheorghe
Ursu). Astfel, jurnalele, crile de memorii i crile-
document, epistolarele erau cutate cu fervoare de
cititorii primului deceniu postdecembrist i mai sunt
cutate i azi.

Scriitori precum: Adrian Oprescu, Mircea Cartarescu,
Neagu Djuvara, Nicolae Steinhardt si Sorin Stoica sunt
memorialisti si jurnalisti ce publica in aceasta perioada
si se bucura de un real succes.

S-a nascut pe 24 august 1929
Varul Alexandru si alte povesti
adevarate (2008)
Titlul este dat de una dintre cele 19
povestiri ale cartii, in care autorul
vorbeste despre experientele
traumatizante din inchisoarea de
la Craiova si din lagarul de la Canal,
unde a fost detinut intre 1949 si 1951 .
Adrian Oprescu era, la 20 de ani, un tanar ferches, destul de
sigur pe el, caruia viata i se asternea la picioare, dupa cum si-l
aminteste Gabriel Liiceanu,cel care i-a publicat volumul si care
este si varul acestuia. Pe 15 octombrie 1949, a fost arestat si i s-a
inscenat un proces politic, fiind condamnat doi ani pentru
atitudine dusmanoasa la adresa regimului popular.

Distana consistent ntre anii de nchisoare (1949-1951) i
anii de reproiecie memorialistic a deteniei l ajut pe
autorul-personaj s vad lucrurile n perspectiv i ntr-un
mod stilistic necontaminat de febra rzbunrii. Aversiunea
fa de figurile "de neuitat" ale gardienilor scelerai,
informatorilor zeloi, brigadierilor lai din penitenciar i de
la Canal se resoarbe ntr-o sil, aa zicnd, sistemic.
Accentul personal, implicarea individual sunt diminuate,
fcnd posibil executarea veritabilei radiografii.
Cartea surprinde in vorbe de o simplitate care taie in
carne vie, fara patetisme, chiar cu nuante de umor,
secvente cutremuratoare :

Murdar, imbracat in haine murdare si care put, fara
posibilitatea de a le indeparta, la care se adauga
foamea sfasietoare. Pentru mine, mai rele decat foamea
erau plosnitele. (...). Fiecare isi pastra, in gamela, dupa
asa-zisa cina, putina apa de baut. De fapt, nu aveai
dupa ce s-o bei. Dimineata, cand lumina patrundea prin
ferestruica, gaseai in gamela mai multe plosnite inecate.
Pentru ca nu suportam plosnitele, eram mai chinuit decat
ceilalti. (...)



Nu mai incapea nicio indoiala. Destinatia era
Canalul. (...) Terminaseram hrana rece pentru trei
zile si ne chinuia foamea. (Fragmente din carte)

Gabriel Liiceanu a evitat multa vreme sa se uite
peste povestiri si nu le-a dat initial vreo sansa,
considerand ca n-au nici cea mai mica valoare
literara. Totusi, cand le-a citit, a inteles ca s-a inselat.
Povestile varului Adrian s-au dovedit a fi un miracol in
viata sa de editor, care nu are nicio legatura cu
legatura lor de sange. Sangele din randurile
boierului Adrian Oprescu, care-si priveste cu
demnitate trecutul, este mai puternic. De unde a
invatat el sa scrie, la peste 70 de ani? Am scris
pentru ca mi se parea ca am ceva de spus. (Adrian
Oprescu)
Publicndu-i mrturia nu imediat dup Revoluia din
1989, ca majoritatea celor eliberai de fric i scpai
de cenzur, ci dup aproape dou decenii, Adrian
Oprescu se detaeaz, spre meritul lui,
de moda rememorrilor zguduitoare i de nota
previzibil a unor amintiri n serie, autovictimizante i
autoeroizante.
Este un poet, prozator si important
publicist roman, considerat de Nicolae
Manolescu cel mai important poet al
generatiei optzeciste.
Printre cele mai representative opere
ale lui Cartarescu se numara si volumul
Jurnal, publicat in 2001. Este vorba, dup cum sugereaz i
titlul, despre un jurnal propriu-zis care cuprinde gnduri i triri
ale lui Mircea Crtrescu, n cea mai mare parte legate de
opera sa, de calitatea sa de scriitor. Evenimentele cuprinse se
petrec pe parcursul a 7 ani, din 1990 pn la sfritul anului
1996, fiecare an reprezentnd un capitol. nsemnrile nu sunt
fcute zilnic
cteodat trec sptmni ntregi fr ca personajul
Mircea Crtrescu s noteze ceva n jurnal.
Anul cu care ncepe, 1990 a fost un an foarte dificil
pentru Mircea Crtrescu. Acesta a trecut printr-o
perioad de criz, n care nu mai putea scrie
aproape nimic, era nemulumit de tot ceea ce
fcea, perioad din care a ieit foarte greu. Exist
elemente care evidenializeaz aceast criz de
personalitate a autorului, printre care strile de spirit
oscilante de la o zi la alta sau contradiciile.
Pe parcursul ntregului volum autorul face foarte
multe referiri la crile sale, la acea perioad
considernd c ,,Levantul i ,,Nostalgia sunt cele
mai reuite.De asemenea, are oarecum o obsesie
pentru visele sale, pe care le reine i le descrie pn
la cel mai mic amnunt, cteodat ncercnd chiar
s le analizeze. Exist i aspecte biografice ale lui
Mircea Crtrescu mai importante ce reies din
,,Jurnal: n 1990 a participat la

Programul internaional pentru scriitori (International
Writers Program) n SUA. Din 1991 devine lector la
catedra de Istoria literaturii romne a Facultii de
Litere din Bucureti. ntre 1994-1995 este visiting
professor la Universitatea din Amsterdam, iar la sfritul
anului 1996 ajunge i n Marea Britanie, n Anglia i
Irlanda. ,,Jurnal se ncheie n acelai ton n care
ncepe, cu o stare confuz a autorului, din nou Mircea
Crtrescu nu se regsete, e nemulumit de modul n
care scrie, i n general de tot ceea ce face.
Jurnalul lui Mircea Crtrescu a adus dovada anularii
confidenialitii. Sprijinul acordat de elemente post-
moderne, precum discontinuitatea ideilor,ingeniozitate
egocentrismul se adaug la fragmentaritatea
specific genului diarist, conducand spre ideea c
jurnalul, destinat sau nu publicrii, nscut in linitea
reveriei, de un eu izolat in acel moment de orice
influen extern sunt doar cateva caracteristici ce
sustine incadrarea operei in genul memorialisticii.

Mircea Cartarescu afirma despre opera sa : De fapt,
motivul principal pentru care m-am hotarat sa public
"Jurnalul" acesta este unul pur estetic: pentru
expresivitatea lui literara. Pentru mine conteaza
frazele, nu evenimentele. Pe de alta parte, "Jurnalul"
exprima bunul meu cel mai de pret, viata
interioara.Ceea ce apare aici este doar o parte din
personalitatea mea, nici mai profunda, nici mai
adevarata decat celelalte zone ale ei. In cartile
mele de fictiune apar alte fete ale fiintei mele, uneori
foarte diferite de cea din "Jurnal". E o mare greseala
si o mare capcana sa crezi ca intr-un jurnal intim
gasesti eul cel adevarat si profund al celui care scrie.
Nu, aici e doar un organ vital, unul dintre multe
altele.


Cartarescu scrie un jurnal atipic, separat de
opera literara, instrumentalizat ca rezervor de
proiecte, caiet de schite, bruion discontinuu,
dar pastrnd ntotdeauna un loc secund n
raport cu "creatia de viziune", antumitatea lui
,aparand la fel de deranjanta ca si asa-zisul
sau autism. Jurnal II este o scriere de nisa, de
rezistenta interioara, dar si de conturare -
aproape disperata - a unei identitati narative
mereu n criza, ce se misca, se schimba,
supravietuieste.
Neagu Djuvara a publicat n
principal despre istoria Romniei i a
poporului romn. O bun parte din
crile sale se refer la filosofia
istoriei, concentrndu-se n jurul
problemei obiectivitii istoriei i
istoriografiei.


Djuvara este un susintor al continurii cercetrilor referitoare la istoria
romnilor, punnd la ndoial calitatea cercetrii din perioadele interbelic i
comunist, afirmnd c anumite pri ale istoriei au fost accentuate sau
suprimate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara
atrag deseori controverse i sunt vzute ca subminnd identitatea naional
romn, cum este de pild teoria c nobilimea din formaiunile statale
medievale romneti ar fi fost de origine cuman.
Neagu Djuvara a analizat n multe dintre crile sale
relaiile pe care Romnia le-a avut cu Europa,
plasnd-o politic i cultural "ntre orient i occident",
caracteriznd-o ca fiind "ultima [ar] intrat n ceea
ce se numete Concertul European", referindu-se nu
att la aderarea Romniei la Uniunea european
din 2007 ct la orientarea politic a rii ctre un
model politic i cultural de natur occdental.
Acesta i-a exprimat scepticismul fa de politica
multiculturalismului din Europa, pe care o consider
duntoare pentru stabilitate n cadrul UE.

Neagu Djuvara este perceput ca un popularizator i
demistificator al istoriei, publicnd cri adresate
celor tineri, precum i cri care i propun s explice
originea istoric a unor figuri de mit ca Dracula sau
Negru Vod. i-a publicat de asemeni i memoriile,
istorisindu-i viaa din exil la Paris i Niamey.

Amintirile din pribegie (2002) ale lui NEAGU DJUVARA (n. 1916), al cror
titluri pastieaz, vorba autorului nsui, titlul celebru al lui Ion Ghica (cu
care era rud bun), sunt rodul unei memorii fabuloase i descriu o pribegie
desprit prin exact un veac de aceea de dup revoluia din 1848 a lui
Ghica. Neagu Djuvara n-a inut niciodat jurnal intim, nici nu s-a putut
constitui, din cauza vitregiilor soartei, o arhiv personal, rtcind pn i
scrisorile primite n cei aproape 50 de ani la care se refer Amintirile. Istoricul
care este Neagu Djuvara, autor al unor ncnttoare, nu se dezminte:
evenimentele sunt situate exact, personajele i au, toate, mica istorie
personal, iar genealogia e, pe ct de abundent, pe att de
ncnttoare. Biografia nsi a autorului este excepional. Relatarea
debuteaz cu o ntmplare i cu o coinciden care anun turnura
senzaional pe care a luat-o, dup al Doilea Rzboi, viaa lui Neagu
Djuvara. Acesta numai revine n ar dect n 1990, dup cealalt lovitur
de palat, numit, ca i precedenta, revoluie. n pofida greutilor de tot
felul, a nesiguranei cotidiene, mbrcnd deseori cele mai aventuroase
veminte, Neagu Djuvara i povestete viaa cu o anume obiectivitate de
istoric, dar i cu haz, pe alocuri. N-are savoarea de povestitor al strmoului,
ori paleta lui haute en couleur, dar are tonusul lui, bucuria amnuntului i
mai ales, rezultat al formaiei, precizia informaiei. Amintirile sunt o lectur
captivant i deopotriv un document de prim mn pentru exilul
romnesc din anii 50 i, din nou, n anii 80, ai secolului trecut, completat de
o exotic experien diplomatic n Niger, n plin destrmare a imperiului
colonial francez din Africa subsahariana petrecut n deceniul intermediar.

A fost un scriitor, publicist, critic literar
i jurist romn. . De origine evreiasc,
s-a convertit la religia cretin ortodox
n nchisoarea de la Jilava, i va lua
numele de fratele Nicolae, i se va
clugri dup punerea sa n libertate.
Este autorul unei opere unice n literatu-
ra romn, Jurnalul fericirii.
"Jurnalul fericirii", volum aparut postum
(1991),este, in principal, un memorial al anilor de detentie ai autorului.
Amintirile despre intamplari si oameni din infernul diverselor inchisori,
datate precis, dupa conventia jurnalului, alterneaza cu altele mai
vechi, din copilarie si adolescenta. Pagini de comentariu moral si
spiritual, de multe ori interpretari ale unor texte evanghelice, nsoesc
rememorrile.

Din cand in cnd comentariile i interpretrile sunt datate
separat, cu date ulterioare anilor de detenie. Intr-un scurt
preambul autorul justific astfel construcia textului:
"De vreme ce nu l-am putut insera n durat, cred c mi este
permis a-l prezenta pe srite, asa cum, de data aceasta n mod
real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele n
acel puhoi de impresii cruia ne place a-i da numele de
contiin. Desigur, efectul bate nspre artificial; e un risc pe
care trebuie s-l accept".
Riscul artificialului pe care memorialistul si-l asum - si care e
determinat nu numai de construcie, ci i de utilizarea timpului
prezent - e acela de receptare a textului ca roman, un roman
la persoana I. In locul materialului ficional autorul utilizeaz unul
strict autentic, furnizat de memoria sa.


Romanul-memorial "Jurnalul fericirii", e ordonat de
tema enunat prin chiar titlul: fericirea. Paradoxul
acestui titlu n fruntea unui volum ce cuprinde n
principal amintiri din infernul nchisorii- expresie limit
a universului concentraionar - e legat de
specificitatea experienei mistice. Calea credinei -
una din cele patru despre care vorbete n
testamentul su politic - a fost gsit i, deopotriv, i
s-a druit "acolo, n celula de la Securitate". "Atunci -
noteaz memorialistul - am cunoscut groaza fa
ctre fa, am tiut ce este "zidul" lui Sartre,
ntunericul, derderea, colul [...]. i atunci m-am
aruncat n apa netiut, fr a fi nvat s not i cu
ochii nchii; "n cuptorul ncins".
Creznd numai pe jumtate, ori pe sfert, ori i mai
puin, aproape deloc, dar att de nenorocit nct,
nenorocirea nsi substituindu-se credinei, m-am
ncredinat. Fr ruine. Nu mi-a fost ruine s m rog.
Poate c de aceea am fost ascultat".





Detenia n ansamblul ei i n fiecare moment al ei
este o ncercare, att n nelesul capcanelor la care
sant supui cavalerii ciclurilor medievale ale "questei",
ct i n cel religios, de ispit. Incercarea implic un
risc, de aceea depirea ei se constituie ntr-o
aventur, iar "Jurnalul fericirii" poate fi citit ca roman
al aventurii spirituale.

ni se pare un lucru nedrept, moartea unui scriitor
netrebuind, in mod teoretic, sa afecteze receptarea
scriiturii lui. Evident, aceasta s-ar putea intampla doar intr-o
societate ideala. Autor al mai multor volume, colabornd
la redactarea altora, Sorin Stoica este confruntat cu
aceeasi atitudine mercantilista a celor din jurul sau care nu
pot pricepe cum cineva poate sa-i dedice cea mai mare
parte a timpului unor ocupaii neserioase, recte
neaducatoare de (cat mai muli) bani.
Este un tanar prozator se naste la
Banesti moare la doar 28 de ani la 6 ianuarie
2006.
In mod evident jurnalul lui Sorin Stoica
nu ar avea aceeasi valoare daca tnrul scriitor
din Banesti nu ar fi murit prematur si
neateptat si mai mult ca sigur ca Editura
Polirom nu i-ar fi publicat jurnalul ultimului su
an de viata ceea ce
Este remarcabila capacitatea tanarului scriitor de a
transforma oralitatea unor personaje pitoresti si
vesnic prezente in lumea satului romanesc in portrete
bine trasate. Poate ca din acest punct de vedere
personajele din Banesti, descrise ironic, caustic, cinic
de catre autor ar trebui sa treaca peste umorile
conjuncturale datorate penitei ascutite a
constateanului lor si sa aprecieze la justa valoare
rmnerea lor n paginile unor cri, privilegiu destul
de rar in satele romanesti. O alt serie de remarci ne
dezvalui degradarea (aproape) iremediabila a
satului roamnesc care duce lipsa acuta nu numai de
investitii in infrastructura dar care se depopuleaza
rapid. Nu stim cat de intemeiat este informatia
lansata de autor conform carei 500 de consateni de-
ai lui, la o populatie de 2500 de oameni ar fi plecati
in Spania insa nu ne-ar mira s fie adevarata.
Degradarea umana a satului poate fi
urmarita si prin imputinarea copiilor. Urmarirea
betelor de chibrit la marginea strazilor dup ploile
toreniale de var pare acum doar un joc infantil.
Am revenit dupa vreo patru zile de spital (). M-am
intors in Banesti si am regsit acelai sat, cu un ritm al
vietii mai potrivit pentru lauze.
Un alt aspect important al acestui jurnal il constituie
aversiunea autorului (intru totul mprtit i de noi)
fa de mass-media valaha si servanii ei semidocti.
L-am ascultat ca prostul asear pe Basescu cum
btea cmpii. Cum trece timpul, am tot mai mult
dispre pentru alde Marie Jeanne Ion si toi pgarii
din presa. Adevarul e c presa e plin de analfabeti
i ini cu o moralitate dubioas, multi produsi chiar de
facultatea pe unde mai predau si io. Indivizi care nu
se pricep la nimic. Unori mi se face jena ca am
contribuit si io la sporirea numarului de vite nclate
din presa. 80% dintre ziaristii din presa romana nu
prea au nimic in cap. Ii vad venind in anul intai, intrati
pe pile sinistre, copii fara nici un pic de experienta de
via sau de cultura generala. Nu stiu nici macar
cine e presedintele
Frantei, se mira ca trebuie sa citeasca ziare. De carti nici
nu poate fi vorba sa le pomenesti. Cri trebuie s
citeasca tocilarii de la Litere. Jurnalismul e altceva, desi
nimeni nu stie prea bine ce. In plus, se vorbete mult de
ce sunt privilegiate in presa subiecte din astea
cacacioase, cu Mitica Dragomir si curul siliconat al nu stiu
carei vedete. Oamenii astia de 19-20 de ani atat inteleg,
nu-i duce mintea mai mult. Sunt subiecte ceva mai
abordabile, la care nu trebuie sa-ti storci creierii prea
mult. Parca in TV lucreaza oameni crescuti in eprubeta,
care prefera sa se vaite in loc sa bea o bere sau sa faca
un dus. In stransa conexiune cu atractia autorului fata de
fenomenul televiziunilor se afla fenomenul fotbalistic din
Romania. Sorin Stoica a avut de altfel si o rubica de
specialitate in saptamanalul Suplimentul de Cultura in
care analiza acest torent abatut asupra Romaniei dupa
1990. Sorin Stoica a cazut la fel ca multi alti scriitori in
capcana fotbalismului si a personajelor abjecte care-l
populeaza. Cu cat aceastea sunt mai aberante cu atat
mai multi scriitori romani simt nevoia sa le analieze
intoxicand i spaiul cultural cu prezena lor.



Nu in ultimul rand trebuie subliniat umorul
extraordinar care razbate din acest volum, un umor
al situatiilor care depaseste morbidul legat de starea
de sanatate aflata n continua degradare. Chiar si in
spital, spiritul de observatie nu-l paraseste el descriind
cu maxim umor ritualul drii pagii sau al intlnirii unui
adevarat clan oltean.
Desi privita ca o descatusare, Revolutia de la 1989 a
produs un nou cutremur si schimbari
radicale,perecepute nu de putini scriitori ca prea
brutale,pentru ca se face o trecere brusca in
literatura.Acest fapt a determinat cresterea valorii
speciilor genului memorialistic: jurnalul,memoriile,
care au fost anterior cenzurate sau,pur si simplu
uitate. Ele au imbogatit considerabil istoria literaturii ,
conferind o noua viziune asupra vietii, si in special
una autentica.
In schimb ,sentimentul frustrant al unei prea lungi
izolari istorice ,au accelerat procesul recuperarii si al
modernizarii.In cativa ani,au fost vizitate superficial
parcelele ramase neacoperite in vremea
comunismului auster si ateu si care ne lipseau din
panoplia fuduliei nationale,spre a ne simti pe de-a-
ntregul europeni.
Memorialistica postmoderna nu-si propune
sa faca pe om mai intelept, ci doar sa-l
seduca, iar memorialistul intelept, izolat de
zgomotul si furia lumii contemporane este
inlocuit, incetul cu incetul, cu imaginea
individului de succes, care scrie doar
pentru beneficiile financiare.


Proiect realizat de:
-Palanceanu Ciprian
-Pinghireac Andrei
-Chiorescu Roberto
-Caba Lucian