Traumatismele coloanei

vertebrale

Curs Studenti

Clinica de Ortopedie Spitalul Sf. Pantelimon

 Definitie
Coloana

vertebrala sau
scheletul axial
reprezinta segmentul
central al aparatului
locomotor uman.

Incidenta si etiologie

Traumatismele coloanei vertebrale produc

leziuni grave, atat prin complexitatea lor cat
si prin complicatiile neurologice asociate ce
apar la 40% in leziunile cervicale si 15-20%
in fracturile toraco-lombare.

Cauze ale traumatismelor coloanei:

45% accidente de trafic rutier

20% accidente de munca
15,9% accidente de sport
15% traumatisme directe prin arme de foc

Anatomia coloanei
vertebrale

Structura osoasa a
coloanei vertebrale:
7

vertebre cervicale,
12 toracale,
5 lombare,
5 sacrate (unite intr-un os
comun sacrul),
4-5 coccigiene care
formeaza coccisul.

Biomecanica coloanei
vertebrale
Mobilitatea coloanei se realizeaza in asa numitul segment
motor alcatuit din doua vertebre cu articulatiile si
ligamentele dintre ele.
segment de miscare - Junghans 1950

segment motor dupa Schmorl, Schenk, Roaf

Segmentul motor :

segment pasiv - vertebra propriu zisa,

segment mobil - discul intervertebral, articulatiile
interapofizare, ligamentul galben si ligamentle interspinoase cuprind gaura de conjugare

Un segment de miscare este format de discul

intervertebral cu ligamentele longitudinale, articulatiile
zygapofizare cu ligamentele aferente, metamerul medular cu
perechea de nervi spinali ce trec prin orificiile intervertebrale,
spatiul dintre procesele spinoase si transverse.

Notiunea a fost imbunatatita de Scmorl, Schenk, Roaf ce

adauga structurile vertebro-costale, musculare si vasculonervoase ce deservesc segmentul respectiv care devine
segment motor.

Cu exceptia C2 si S1 fiecare vertebra deserveste doua

segmente motorii succesive reconstituind unitatea coloanei
vertebrale ca organ axial, prin suprapunere de 23 de ori.

Functiile fiecarui partener in cadrul segmentului motor:

1. Corpul vertebral asigura functia statica de transmitere a sarcinilor
spre etajele inferioare. Prin geometria si dimensiunile lui corpului
vertebral se influenteaza directia si amplitudinea de miscare a
segmentului.
2. Discul intervertebral elementul determinant al capacitatii de
miscare a segmentului. Acesta controleaza spatiul intervertebral cu
implicatii asupra mobilitatii segmentului tensiunii ligamentare necesara
stabilitatii segmentului , alinierii articulatiilor zygapofizare, diametrul
orificiului intervratebral. Raspunde la solicitari axiale, de incovoiere, de
torsiune.
3. Articulatiile zygapofizare definesc axe de miscare si asugura
producerea miscarilor in directii preferentiale, diferite de la un segment
la altul. Impreuna cu discul intervertebral contribuie la transmiterea
fortelor de la un segment la altul.
4. Sistemul ligamentar reprezinta aparatul pasiv de sustinere si de
stabilizare a segmentului motor.
5. Spatiul dintre prodesele spinoase si transverse determina si
limiteaza diferitele tipuri de miscare in functie de particularitatile
regionale;
6. Nervii spinali - trec prin orificiile intervertebrale impreuna cu
arterele segmentare; constituie suportul arcului reflex, prin care
controleaza gradul de contractie;
7. Muschii care deservesc un segment sunt muschii autohtoni scurti
ai schemei lui Braus inserati pe doua vertebre adiacente:
intertransversari, interspinosi, rotatori, multifizi.

Anatomia vertebrei:

Mecanic segmentul motor

indeplineste doua functii :

functia statica antigravitationala,

de sustinere si de transmitere a
greutatii segmentelor corpului,
permitand coloanei vertebrale
realizarea pozitiei de ortostatism;
functia dinamica, de mobilitate
prin care coloana vertebrala
modifica activ pozitia
segmentelor corpului si participa
la realizarea locomotiei

Mecanisme de producere

hiperflexia
hiperextensia
compresiunea pura (verticala)
hiperflexia laterala
forfecarea
torsiunea

HIPERFLEXIA miscarea de inclinare excesiva realizata anterior de

un ax transvers ce trece prin segmentul de miscare. Hiperflexia
solicita prin flexie compresiune coloana corpurilor si discurilor
intervertebrale producand fracturi prin tasare cu grade variabile de
cuneiformizare anterioara a corpului vertebral.

HIPEREXTENSIA se realizeaza prin inclinarea exagerata posterior

de axul transvers al segmentului, ca o imagine in oglinda a
hiperflexiei. Acest mecanism este caracteristic pentru coloana
cervicala. In hiperextensie se solicita coloana arcurilor vertebrale prin
extensie-compresie, realizand fracturi uni sau bilaterale ale
elementelor osoase ale arcului. Cel mai frecvent primele cervicale.

COMPRESIUNEA PURA (VERTICALA) solicita in ax vertical

elementele coloanei anterioare ale segmentului. Compresiunea
verticala produce fractura centrului corpului vertebral cu deplasarea
centrifuga a fragmentelor.

HIPERFLEXIA LATERALA solicita segmentul fata de un ax anteroposterior realizand o inclinare exagerata spre dreapta sau spre stanga.
Depasirea pragului de rezistenta a structurilor segmentului produce
leziuni prin compresie in jumatatea concava a coloanei si leziuni
ligamentare prin tractiune in jumatatea convexa ce pot merge pana la
dislocare articulatiei zygapofizare.

FORFECAREA este rezultatul unui mecanism de translatie care

deplaseaza in plane paralele o vertebra peste alta, distrugand unitatea
segmentului. Aici poate apare forfecarea continutului canalului
vertebral. Acest mecanism apare in accidentele de circulatie cand apar
miscari rapide de hiperextensie urmata de hiperflexie.

TORSIUNEA este mecanismul care actioneaza producand

distorsiunea prin rotatie a segmentului motor. Realizeaza fracturi in
felie a corpului vertebral asociate cu dislocatii ale articulatiilor
interverterbrale, sau grade diferite de entorse complicate cu leziuni
medulare si radiculare.

Examenul clinic:
Anamneza
Examenul fizic (clinic)

Aspectul

general
Examenul local

Examenul neurologic:
Examenul

sensibilitatii
Examenul motricitatii
Examenul functiei reflexe

ANAMNEZA se poate efectua o anamneza subiectiva cand

pacientul este cooperant sau anamneza obiectiva cand pacientul
este in coma de la apartinatori.

EXAMENUL FIZIC in cazul unui politraumatism examenul se

efectueaza de o echipa multidisciplinara: anestezist-reanimator,
neurochirurg, chirurg generalist si traumatolog. Initial cel mai
important stabilizarea functiilor vitale dupa care cu pacientul
dezbracat se examineaza disnspre cranial spre caudal.

Aspectul general foarte important

Prezenta de torticolis sau fixarea capului cu cele doua maini, indica o

leziune cervicala;

Pozitia inerta a membrelor superioare si/sau inferioare indica o

paralizie flasca dintr-o tetra sau paraplegie;

Incontinenta sfincteriana vezicala sau anala este caracteristica

leziunilor medulare grave;

Triada: hipotensiune, hipotermie, bradicardie sugereaza un

traumatism al coloanei superioare cu leziune medulara deasupra lui T6.

EXAMENUL LOCAL debuteaza cu extremtitatea cefalica; se

noteaza echimozele si sediul acestora, plagile cranio-cefalice;
aplatizare anterioara, echimoza peretelui posterior al
faringelui; otoragia, epistaxisul sau liquoreea acosiate cu
hematomul mono- sau biocular sugereaza fractura de baza de
craniu. Durerea la compresiune toracica si sau contractura
abdominala cu semnele evidente ale centurii de siguranta
sugereaza un traumatism al coloanei toraco-lombare.
Apoi pacientul se intoarce in bloc in decubit ventral si se
palpeaza si se percuta toate apofizele spinoase notandu-se
orice denivelare, marire sau micsorarea spatiului interspinos
si contractura paraspinala. La pacientul cooperant topografia
zonelor cu modificari senzitive si gradul de impotenta
functionala.

Glasgow Coma Scale

Deschiderea ochilor
Spontan

La voce

La durere

Non raspuns

Orientat

Confuz

Cuvinte inexistente

Sunete

Non raspuns

Asculta comenzile

Miscare intentionata

Retrage la durere

Flexie la durere

Extensie la durere

Non raspuns

Raspuns verbal

Raspuns motor

Scor posibil

3-15

Examenul fortei musculare

0

Paralizie totala

Schita de contractie

Miscare posibila prin eliminarea gravitatiei

Miscare posibila impotriva gravitatiei nu impotriva unei forte opozante

Miscare posibila dar forta opozanta o contracareaza

Forta normala

Examenul functiei reflexe

Reflexe patologice:
- Babinski

- Oppenheim

- Tripla retractie

- Clonusul

EXAMENUL FUNCTIEI REFLEXE Pacientul in soc spinal prezinta

absenta intregii activitati reflexe pentru 24 de ore, dupa care incep sa
apara spasticitatea, clonusul si reflexele patologice.
Prezenta reflexelor patologice la un pacient fara activitate
motorie voluntara presupune o leziune de neuron motor central iar
absenta lor in aceleasi conditii presupune o leziune de neuron motor
periferic.
Reflexele patologice:
1. BABINSKI: prin atingerea cu acul a marginii
externe plantare in mod normal flexie haluce patologic extensia si
rasfirarea degetelor indica leziune piramidala. Este un reflex
nociceptiv in cadrul reflexului de tripla flexiune, apare prin eliberarea
maduvei de influenta piramidalului. Pana la 3 ani normal.
2. OPPENHEIM: extensia halucelui dupa apasarea
crestei tibiale, la fel ca Babinski
3. TRIPLA RETRACTIE: in leziunile de neuron motor
central, prin ciupirea pielii piciorului sau flexia ultimelor patru degete
ale piciorului apare flexia piciorului pe gamba, a gambei pe coapsa si
a coapsei pe abdomen.
4. CLONUSUL: rotulei sau piciorului raspunsul
normal o singura contractie patologic mai multe sau inepuizabil in
functie de gravitatea sindromului piramidal.

In cadrul patologiei traumatismelor coloanei pot apare

o multitudine de grade si tipuri de leziuni care se
organizeza in doua mari sindroame posttraumatice
medulare cu deficit motor complet si cu deficit motor
incomplet. In faza initiala ambele se pot manifesta sub
forma socului spinal.

SOCUL SPINAL pierderea reversibila a tuturor functiilor

maduvei spinarii. Este un deficit functional fara substrat
anatomic obligatoriu cu durata medie de 24 ore. Este
considerat rezolvat cand apar reflexele situate sub nivelul
traumatismului reflexul bulbo-cavernos.

TABLOU CLINIC

paralizie totala a muschilor cu hipotonie

accentuata;

abolirea reflexelor cutanate si osteotendinoase;

anestezie pentru toate tipurile de sensibilitate;

atonie vezicala si rectala;

tulburari neurovegetative: staza bronhopulmonara;

ileus paralitic; disparitia secretiei sudorale;

tulburari trofice manifestate prin aparitia precoce a

escarelor.

socul neurogen are parametrii cardiovasculari si

apare cand exista o leziune medulara.

SINDROMUL DE LEZIUNE MEDULARA COMPLETA

absenta functiilor motorii voluntare si a celor senzitive distal
de nivelul injuriei, in prezenta reflexului bulbo-cavernos. Atata
vreme cat acest reflex este absent nu se poate face dg dif intre
socul spinal si transectiunea medulara ca entitate anatomopatologica. Evolutia este lenta si infausta. Prognostic de
recuperare este nul. Dupa o perioada variabila se instaleaza
faza II de automatism medular centrii sublezionali functioneaza
autonom, apar reflexele patologice, in aceasta faza bolnavul
tinde sa se reabiliteze nursing foarte riguros. Apoi faza a III a
sau terminala, cand incep sa dispara progresiv reflexele
automate, complicatiile evolueaza rapid.

SINDROMUL DE LEZIUNE MEDULARA INCOMPLETA

se defineste prin persistenta unui grad functional mai mare sau mai
mic distal de nivelul injuriei. 90% din leziunile incomplete se
incadreaza intr-unul din sindroamele de mai jos in ordinea frecventei:

S. de supresie medulara (Schneider) apare prin lezarea zonei

centrale a cordoanelor medulare incluzand subst alba si cenusie. In
general pacientii au cvadriplegie cu mb superioare mai afectate
dacat cele inferioare. Senzitiv variaza extinderea leziunilor, treptat
recupereaza functiile de control sfincterian si chiar ambulatia (mai
mult de 50%)

S. de compresie medulara anterioara se caracterizeaza prin

pierderea completa a functiei motorii, sensibilitatii termo-algice sub
nivelul leziunii. Prognostic de recuperare slab.

S. de compresie medulara posterioara sindrom rar ce apare

prin pierderea sensibilitatii proprioceptive constiente, vibratorii,
tactile epicritica prin lezarea cordoanelor posterioare.

S. Brown-Sequard apare ca urmare a unei leziuni

laterale si se caracterizeaza prin deficit motor de partea
leziunii si pierderea sensibilitatii si termosensibilitatii
contralateral.

S. de con medular apare prin lezarea segm terminal al

maduvei spinarii, si se caracterizeaza prin areflexie a ap.
Urinar si digestiv si motorie a mb pelvine.

S. radicular pune prblema recunoasterii mecanismului

de actiune si al leziunii, discala etc (paralizie izolata in S.
de coada de cal).

S. de leziune medulara
incompleta

S. de compresie medulara anterioara

S. de leziune medulara
incompleta

S. Brown-Sequard

INVESTIGATIA
RADIOLOGICA
Investigatie obligatorie, pentru coloana
cervicala se poate recurge in extremis
numai la profil. Apoi se decid alte incidente.
CT se indica pentru evidentierea precisa a
deplasarii fragmentelor osoase.
Mielografia sau azi mai bine MRI pentru S
neurologice confuzive.
Reconstructii 3D dupa CT.

COMPLICATII

Complicatii imediate:
1. apanajul leziunilor instabile: cele mai
redutabile cele neurologice
2. leziunile viscerale
3. leziuni vasculare
4. leziunile musculaturii paravertebrale
5. hematomul retroperitoneal, ileusul paralitic
6. fractura deschisa
Complicatii tardive apanajul calusurilor sau
pseudartrozelor rar. Cel mai frecvent
cifoscolioza traumatica care este incadrata la
notiunea de calus vicios.

Primul ajutor in
traumatismele coloanei
vertebrale

Traumatismele coloanei
cervicale

Clasificare - Bhler

fracturi ale arcului anterior (corpului)

fracturi ale arcului posterior si
proceselor
luxati antero-posterioare si laterale
luxatii-fracturi
leziuni ale partilor moi.

Clasificare anatomo
patologica

I.

II.

A.
B.
C.

Leziunea complexului ligamentar posterior

Dislocatia unilaterala sau fractura-dislocatie
Dislocatia bilaterala sau fractura-dislocatie

Traumatisme prim mecanisme de compresie:

A.
Fractura prin cuneiformizare anterioara a corpulu
vertebral
B.
Fractura prin explozie a corpului vertebral

III. Traumatisme prin mecanisme de extensie

Traumatisme prin mecanisme de flexie:

A.
B.

Dislocatia prin hiperextensie

Fractura arcului vertebral (pediculilor)

IV. Fracturi izolate.

APRECIEREA INSTABILITATII LEZIONALE LA COLOANA

CERVICALA

INSTABILITATEA = pierderea posibilitatii coloanei vertebrale de a

mentine raporturile intervertebrale normale la solicitarile fiziologice,
conducand la aparitia durerilor, deformarilor sau complicatiilor
neurologice. (White, Panjabi).
Traumatismele produc un sindrom de instabilitate acuta prin
distrugerea unor elemente din segmentul de miscare.
Structurile stabilizatoare se por imparti in doua mari categorii:
Structuri stabilizatoare anterioare sunt situate la nivelul colanei
corpurilor vertebrale. Ele sunt reprezentate de ligamentul longitudinal
posterior si toate elementele situate anterior: discul intervertebral,
ligamentul longitudinal anterior. La vertebra cervicala prin structura ei
tipica I se adauga cele doua ligamente intertransversale.
Structuri stabilizatoare posterioare - corespund coloanei arcurilor
vertebrale, ligamentul nucal (inter si supraspinos), ligamentele
galbene si sistemele capsulare ale articulatiilor zygapofizare.
Ca axioma se spune ca daca sunt rupte toate elementele de legatura
dintr-un compartiment cu exceptia unuia singur atunci ligamentele
celui de al doilea compartiment plus elementul restant asigura
stabilitatea segmentului.

Principii de tratament

realinierea coloanei vertebrale;

obtinerea si mentinerea stabilitatii
spinale;
prevenirea agravarii leziunilor
neurologice; imbunatatirea
recuperarii neurologice;
obtinerea unei recuperari functionale
precoce

Tratamentul poate fi:

Conservator

Chirurgical

TRATAMENT CONSERVATOR

TRATAMENT CHIRURGICAL

Fracturile atlasului

Cunoscuta si sub denumirea de fractura maselor laterale apare

dupa o solicitare axiala in cadrul unui traumatism cu energie
mare.
Radiologia de rutina greu da diagnosticul, pozitie anatomica. Pe
profil se poate observa fractura arcului posterior si marirea
spatiului retrofaringian peste 7mm. Incidenta transorala utile
pentru vizualizarea maselor laterale.
Cea mai eficienta investigatie CT care permite explorarea
inelului vertebral. Daca se evidentiaza o deplasare a maselor in
plan transversal mai mare de 7mm atunci fractura este instabila
prin ruperea ligamentului transvers.
Complicatie posibila: leziunea arterei vertebrale (fracturi la
nivelul santului acesteia).
Clasificarea fracturilor atlasului:
fractura arcului posterior de regula la unirea cu masele laterale;
fractura masei laterale cu traiect prin suprafata articulara
asociata cu fractura cu arcul posterior de partea opusa;
fractura cominutiva prin exploxie cu 4 fragmente Jefferson cu
2 traiecte in arcul anterior si 2 in arcul posterior .

TRATAMENT

Fracturile stabile tratament conservator,

orteza occipito-cervico-toracica pentru 8-12
saptamani. Daca pacientul supravietuiete
unei fracturi Jefferson se poate considera
stabila si se poate pune in halo-vesta.
Fracturile instabile sunt cele care
prezinta afectat ligamentul transvers.
Leziunea mareste diam canalului vertebral
dar riscul neurologic este mare prin
instabilitatea regionala. Se opereaza sub
tractiune cu Crutchfield si Gallie mai rar
occiput C2 cu placa speciala in .

Ruptura izolata a ligamentului

transvers

Leziune destul de rara dar foarte grava prin instabilitatea rezultata si

posibilitatea comprimarii continutului medular inte dans si arcul
posterior C1.
Se produce printr-o cadere pe spate cu o lovitura puternica in occiput.
Spatiul normal intre dinte si arcul anterior este de 3 mm pa profil daca
lig se rupe apare o subluxatie anterioara si intervalul creste la 5 si apoi
la 10-12mm ce dovedeste o instabilitate grava a aparatului ligamentar
adiacent. Daca dintele este atrofic sau se fractureaza (fractura
salvatoare) riscul de compresiune devine mai mic.
Diagnosticul analiza mecanismului de producere, echimoza peretelui
anterior al faringelui, radiografie. Rx un spatiu mai mare de 5 mm
arata pe profil o instabilitate ce se reduce prin extensie.
Tratament ca toate leziunile ligamentare are evolutie imprevizibila si
atunci data fiind instabilitatea creata se opereaza. Tehnica lui Gallie.

SUBLUXATIA ROTATORIE
Subluxatia rotatorie este o leziune rara la adulti. Este
reprezentata de translatia anterioara de regula a uneia din masele
latrale a lui C1. Gravitatea consta in micsorarea sectiunii canalului
vertebral.
Tratamentul- reducerea in urgenta cu tractiune transcheletica
de preferat si daca se reduce si se considera stabila se
imobilizeaza 10-12 saptamani. Sau daca nu se reuseste reducerea
se face reducere ortopedica si Gallie.

Fractura
dintelui
axisului

dupa Anderson
si DAlonzo

Dintele impreuna cu ligamentele adiacente sunt considerate stabilizatori

primari ai articulatiilor atlantoaxoidiene. Fractura dintelui, ca si leziunea
ligamentului transvers produce un sindrom de instabilitate acuta a
complexului C1-C2.
Ca mecanisme de producere sunt toate mecanismele violente ce actioneaza
la nivelul coloanei cervicale: hiperflexie, hiperextensie rotatie exagerata.
Diagnosticul- anamneza corecta si investigatie imagistica. Caracteristic
craniul tinut in maini. Obiectiv in cazurile cu neurologie: hiperflexia
membrelor superioare si scaderea fortei musculare si parestezii la membrele
superioare.
Diagnosticul de certitudine numai radiologic transoral si CT.
Clasificare- Anderson si DAlonzo inca cea mai folosita:
Tipul I fractura varfului dintelui;
Tipul II tipul cel mai frecvent, fractura la nivelul jonctiunii dintelui cu corpul
axisului sau putin deasupra. Indiferent daca este cu deplasare sau fara
evolueaza 36% spre pseudartroza, conditii precare de vascularizare a zonei.
Tipul III fractura a bazei dintelui cu un fragment din corpul axisului. 90% se
vindeca cu tratament conservator.
Tratament scopul corectarea deplasarii daca exista si obtinerea unei
consolidari.
Pentru fracturile tip I si III fara deplasare se pot trata conservator prin orteza
cervicala 8-12 saptamani. Cele de tip III cu deplasare mai mare de 5 mm se
face reducere cu halo-vesta si apoi imobilizare cu reusita 86%.
In fracturile de tip II in functie de posibilitati se face reducere si osteosinteza
cu surubuir canulate sau artrodeza posterioara.

Fractura traumatica a
istmului axisului (Hangmans
fracture)

Clasificarea fracturilor de pedicul C2

In structura arcului vertebrei C2 pars articularis separa procesul

articular superior de cel inferior conectand pediculul cu lama ;
aceasta zona este vulnerabila din punct de vedere biomecanic in
special la nivelul istmului. Leziunea anatomo-patologica este
frecvent bilaterala si permite un spondilolistezis anterior.
Caracteristice traumatismelor de hiperextensie si distractie.
Anatomie patologica - in functie de intensitatea agentului patogen
se rup lig longitudinale anterior si posterior apoi primul disc
intervertebral ce permite astfel alunecarea anterioara peste C3.
Clasificare 3 tipuri:
Tipul I fracturi cu minima deplasare prin hiperflexie, leziuni
ligamentare minime, stabile;
Tipul II fracturi cu mai mult de 3 mm translatie anterioara
asociata cu angulatie
Tipul III fracturi complexe ce combina fractura celor doi pediculi
cu dislocatie uni sau bilaterala si angulatie severa a corpului C2,
grad mare de instabilitate.
Simptomatologia cand exista poate fi chiar nespecifica. Uneori
durerea se distribuie pe teritoriul n occipital mare (C2).
Tratament este legat de gradul de instabilitate.
Cele de tip I de regula numai imobilizare in orteza 12 saptamani,
cele de tip II necesita reducere si imobilizare 12 saptamani.

Traumatismele coloanei
cervicale inferioare

TRAUMATISME PRIN FLEXIE

Leziunea complexului ligamentar posterior sau entorsa prin flexie a

coloanei cervicale.
Cand traumatismul este puternic se poate
insoti de dislocatie zygapofizara uni sau bilaterala. Ca manifestare
radiologica poate fi largirea spatiului interspinos. Tratamentul in
functie de evaluarea imagistica chiar chirurgical anterior sau
posterior.
Dislocatia zygapofizara unilaterala echivaletul unei entorse de
gradul IV si se realizeaza prin mecanism de flexie rotatie. Cel mai
frecvent C5-C6. tratamentul controversat daca se face reducerea prin
tractiune (50%). Daca nu se obtine reducerea se face tratament
chirurgical anterior.
Dislocatia zygapofizara bilaterala afecteaza LLP si ambele capsule
rezultand o leziune instabila. Tratamentul este chirurgical.

TRAUMATISME PRIN COMPRESIE mai frecvent la nivelul

cervical inferior si apar prin compresie-flexie si compresie
verticala.

Fracturile corpului vertebral variaza de la cuneiformizare naterioara

pana la fracturi multisegmentare instabile. Este necesar urgent de
regula CT si tractiune si operatie.
TRAUMATISME PRIN HIPEREXTENSIE mecanismul de
producere pune in tensiune maxima structurile anterioare LLA si pot
merge pana la dislocatie anterioara a unui corp vertebral. Instabilitate
cervicala severa si posibil un sindrom medular central. De regula leziuni
grave si se prefera artrodeza somatica.
FRACTURI IZOLATE sunt stabile. Aici fractura lucratorului cu lopata
= avulsie musculara C7-T1. Rar fragmentul se poate extirpa.

Traumatismele coloanei
toraco-lombare

Conditii mecanice:

3 regiuni:
toracica T1-T10,
jonctiunea tranzitionala lombara T10-L1
lombara L1-S1.

Danis 1983

Sistematizarea traumatismelor vertebrale

se face si prin intelegerea conceptului
celor 3 coloane propus de Danis 1983.
astfel se considera ca stabilitatea
coloanei toraco-lombare este dependenta
de integritatea urmatoarelor coloane
osteo-ligamentare:

Coloana anterioara: 2/3 anterioare ale corpului

vertebral LLA si ligamentele adiacente inelului fibros
si nucleului pulpos;
Coloana mijlocie: LLP 1/3 posterioara a corpului
vertebral si segmentele corespunzatoare ale inelului
fibros si nucleul pulpos discal;
Coloana posterioara: ligamentele inter- si
supraspinos, galbene, capsulare, arcul vertebral,
procesele spinoase, pedicul si procese articulare.

EXAMENUL CLINIC DE APRECIERE A INSTABILITATII

Dupa Danis si McAfee coloana este

instabila daca sunt distruse 2 din cele
3 coloane, dovedit pe Rx, CT etc.
Investigatiile radiologice fata profil si
incidente speciale.
Examen neurologic.
In practica daca un corp s-a tasat >
50% din inaltimea normala se poate
spune ca segmentul este destabilizat.

Principii de tratament
Tratamentul leziunilor stabile

Fracturile prin compresie verticala

stabila

Fracturile prin flexie-compresie- <50%

Fracturile parcelare si lexiunile

ligamentare
Tratament intial cu repaus la pat,
medicamentos si apoi corset
ortopedic cu ligamentotaxie dupa
Bohler 1935 urmat de recuperare 612 saptamani.

LEZIUNI STABILE

TRATAMENTUL LEZIUNILOR
STABILE

Indicatii chirurgicale la toate leziunile instabile

:

Existenta deficitului neurologic;

Existenta instabilitatii
Combinatii ale celor doua.

Procedee chirurgicale:
1. procedee dorsale

decompresia
implante posterioare
dispozitive de fixare segmentara
dispozitive transpediculare

2. procedee ventrale

decompresia
dispozitive de fixare ventrala

LEZIUNI INSTABILE

Fracturile osului sacru

Scapa frecvent nediagnosticate deoarece apar la pacienti

politraumatizati la care exista alte prioritati terapeutice.
Pentru un diagnostic cat mai bun azi CT chiar MRI pentru radacini.
Examenul neurologic pentru leziunile la nivelul S1- S2.
Clasificare Danis clasificare clinico-radiologica pe zone:
Fractura partii laterale a sacrului (transalare) de regula verticala
asociata sau nu cu o leziune iliaca de vecinatate. Rar au patologie
radiculara.
Fractura regiunii gaurilor sacrate, delimitata intre doua planuri
parasagitale care coboara vertical, medial si lateral de procesele
articulare ale vertebrei S1. 28% au patologie neurologica;
Fracturile canalului sacrat zona centrala- des asociate unui
traumatism sagital de bazi. 87% au neurologie.
TRATAMENT tratamentul conservator aplicat istoric cu :
imposibilitatea repozitionarii fragmentelor;
nursing dificil;
timp de imobilizare prelungit ;
calusuri vicioase ce pot ingloba radacinile nervilor spinali ulterior.
Azi mai frecvent chirurgical cu bare transversale.

Fracturile coccisului

Fractura apare frecvent prin

mecanism direct, iar segmentul
inferior este deplasat anterior.
Diagnosticul clinic si radiologic
de profil simplu.
Tratamentul conservator 10-14
zile repaus pana la remisia fazei
dureroase sau chirurgical cand apar
complicatiile = rezectia.