Situatia

minoritatilor
etnice din
China

Nistor Georgiana Ioana

RISE III
 Grupuri etnice

China recunoate oficial 56 de grupuri etnice distincte, dintre care cei mai numeroi sunt chinezii
han, care constituie circa 91,51% din totalul populaiei. Chinezii Han - cel mai mare grup etnic din
lume sunt mai numeroi dect celelalte grupuri etnice, n fiecare diviziune de la nivelul de
provincie, cu excepia Tibetului i Xinjiangului. Minoritile etnice reprezint circa 8,49% din
populaia din China, conform recensmntului din 2010. Comparativ cu recensmntul din 2000,
populaia Han a crescut cu 66.537.177 de persoane, sau cu 5,74%, n timp ce populaia combinat
a celorlalte 55 de minoritilor naionale, a crescut cu 7.362.627 de persoane, sau 6,92%. La
recensmntul din 2010 s-au nregistrat un total de 593.832 de ceteni strini care triesc n
China. Cele mai mari astfel de grupuri erau din Coreea de Sud (120,750), Statele Unite ale
Americii (71493) i Japonia (66159).
 Minoritatile ciudate din China
Absolut fascinante la acestea sunt particularitatile etnice, intre care portul
ocupa un loc cu totul privilegiat, alcatuind adevarate simfonii de culori si
modele simbolice. Un amanunt tulburator este ca unele dintre aceste comunitati
traiesc izolate total de restul lumii, in munti, in paduri, fara electricitate ori apa
curenta si chiar in afara preocuparilor guvernului chinez. Mici societati feudale
ale mileniului trei

Lissu constituie o ramura a populatiei Yi, fosti vanatori convertiti la agricultura si cresterea animalelor,
raspanditi si pe teritoriul Birmaniei, Thailandei si al statului indian Arunachal Pradesh. Animisti la
origine, o parte au devenit crestini incepand cu jumatatea secolului al XIX-lea, cand protestantismul si
catolicismul au patruns in zona.
Miao cei cu coarne lungi sunt una dintre cele mai importante minoritati, numarand peste 10 milioane
de indivizi impartiti in 83 de grupuri si subgrupuri (Miao rosii, galbeni, cu coarne, cu pene etc.), care se
disting intre ele prin costumatie. De-a lungul timpului au rezistat influentelor budiste, confucianiste,
taoiste, crestine si islamiste, cu atat mai uimitor cu cat Miao nu cunosc scrisul. Intreaga lor mostenire
istorica si culturala au transmis-o magistral prin legende si cantece, dar mai ales prin arta broderiei!
 Yao cei cu palarie rosie reprezinta prima minoritate nationala din istoria Chinei, mentionata astfel
inca din secolul al VII-lea. Astazi, ei mai numara circa 2,5 milioane de suflete.
Zhuang cei negri alcatuiesc cea mai mare minoritate, cu 15-17 milioane de oameni. Majoritatea sunt
animisti, dar taoismul si budismul au acaparat putin cate putin cultura lor straveche. Pe de alta parte,
Zhuang au jucat un rol important in apararea teritoriilor amenintate din afara, impreuna cu
majoritarii Han alcatuind Armata Flamurii Negre care i-a alungat in trei randuri pe invadatori.
Mosso traiesc pe inaltimile himalayene, intr-o zona de granita, din punctul de vedere istoric tibetana,
dar integrata in statul chinez in 1965. Foarte interesant societatea lor este de tip matriarhal,
femeile ocupand asadar locul cel mai important in cadrul familiei, iar casatoria ori concubinajul nu le
sunt cunoscute. Au in schimb un sistem a carui denumire s-ar traduce prin prieteni-amanti, iar
gelozia e ceva respins cu desavarsire. In pofida incercarilor de impunere a monogamiei si casatoriei
de catre autoritati, Mosso au ramas fideli obiceiurilor traditionale.
 Naxi sunt descendentii nomazilor Qiang, cei veniti de pe inaltele platouri tibetane, de la care au pastrat
traditiile samaniste si animiste. Sunt foarte cunoscuti si apreciati pentru farmacopeea lor, iar dansul si
muzica joaca un rol primordial in cultura lor. Si societatea lor e tot de tip matriarhal. In 1997, UNESCO a
introdus orasul autonom al acestei minoritati, Lijiang, pe lista patrimoniului mondial al umanitatii. O
veritabila gafa (fie ea si facuta dintr-o buna intentie), deoarece consecintele au fost dezastruoase: mii si
mii de turisti au navalit in zona, distrugand efectiv tot ceea ce facea farmecul si unicitatea acestei
comunitati stravechi

Exista musulmani n toate regiunile din China. Majoritatea sunt ns n provinciile Xinjiang,
Gansu, Ningxia i Quinghai.Din cele 55 de minoriti recunoscute oficial n China, 10 sunt
predominant musulmane. n ordine descresctoare sunt: hui (9,8 milioane n recensmntul
din 2000, sau 48% din numrul oficial de musulmani), uiguri (8,4 milioane, 41%), cazaci
(1.,25 milioane, 6.1%), dongxiang (514.000, 2.5%), krgzi (161.000), salar (105.000), tajici
(41.000), uzbeci, bonan (17.000) i ttari chinezi (5.000).
 Cele mai reprezentative
minoritati etnice din China
Chinezii Hui sunt un grup etnic care se deosebete prin practicarea islamului. Hui este abrevierea denumirii Huihui. Ei alctuiesc
unul dintre cele 56 de grupuri etnice recunoscute oficial de ctre Republica Popular Chinez. Majoritatea locuiesc n partea de
nord-vest a Chinei (Ningxia, Gansu, Shaanxi, Xinjiang) dar formeaz comuniti i n restul rii. Cei mai muli dintre ei se
aseamn cu chinezii Han n anumite privine dar au i trsturi culturale diferite datorate practicrii islamului. De exemplu,
pentru a respecta reglementrile islamice cu privire la mncare, nu consum carne de porc. mbrcmintea lor difer prin faptul
c brbaii poart plrii albe iar femeile baticuri, iar uneori i acoper i feele cu voaluri.
Definiia chinezilor Hui, aa cum este formulat dup 1949, nu i include i pe uiguri, care de asemenea practic islamul i
locuiesc n China continental. Strmoii unora dintre chinezii Hui i ai tuturor chinezilor uiguri au fost Uigurii. Acetia au format
Imperiul Uigur. Dup cderea Imperiului Uigur, patru grupuri au fugit spre Gansu, Qinghai i Ningxi iar alte dou spre sudul
regiunii Xinjiang, intrnd n relaii de cstorie cu poporul local Tocarian. Doar chinezii uiguri pstreaz limba turc.
nainte de 1949, definiia chinezilor Hui fcea referire la chinezii musulmani cu strmoi turci ns aceasta s-a extins mai trziu la
musulmanii fr origine turc, cum sunt chinezii musulmani din sud, n majoritate de origine Malay i arabic. Inclui printre
chinezii Hui n statisticile recensmntului (dar nerecunoscui oficial ca i grup etnic distinct) se afl mai multe mii de Utsuli din
sudul provinciei Hainan. Acetia vorbesc o limb austronesian (Tsat), nrudit cu cea a minoritii musulmane Cham din
Vietnam
 Uigurii - Uigurii o minoritate musulmana semi-cunoscuta din China, sunt un popor asuprit care incearca
printr-o lupta pacifica sa isi pastreze traditiile etnice si religioase si sa obtina autonomia care momentan
exista doar in documente. In cronicile chineze apar amintii sub denumiri ca Huihe, Huihu, Weiwu i
Chunwei.Circa trei ptrimi din uiguri triesc n China, iar restul sunt rspndii n Kazahstan i Krgzstan. La
recensmntul din anul 1990, existau n China 7.214.431 uiguri. Uigurii vorbesc uigura, care are forma
scris ca i arabo-persan. Majoritatea uigurilor sunt de religie sunit.
Mongolii erau populaii ce se ocupau cu pstoritul i erau stabilii la nord de China. Erau nomazi, cresctori
de animale. Societatea era patriarhal cu o stratificare social redus. Aria ce
cuprinde Mongolia, Manciuria i pri din nordul Chinei a fost controlat de dinastia Liao din secolul al X-
lea. n 1125, dinastia Jin a fost fondat de jurceni ce au nlocuit dinastia Lioau i au ncercat s obin
control asupra teritoriului Mongoliei deinut de fosta dinastie. n 1130, conductorii dinastiei Jin, cunoscui
ca regii de aur, au reuit cu succes s reziste confederaiei mongole Khamag, condus de Kabul Khan,
strbunicul lui Temujin.[1]
 Situatia minoritatilor
Violentele din Xinjiang au demonstrat comunitatii internationale tensiunile existente intre populatia majoritara
chineza si etnicii uiguri aflati in minoritate. Uigurii se plang ca sunt dispersati etnic de influxul masiv de chinezi
Han. Noii veniti ar beneficia de privilegii economice si acces la resurse, lucruri care nu sunt disponibile
localnicilor. In interiorul Chinei, comunistii controleaza mass-media pentru a-i arata pe uiguri drept singurii
vinovati pentru violentele din Xinjiang si spun ca acestia au fost instigati de forte din afara tarii.
Recentele violente din China ar putea atrage atentia miscarilor internationale islamiste.
Este interesant de observat ca, in incercarea de a castiga sprijinul comunitatilor musulmane aflate in exteriorul
Chinei, unii dintre uiguri s-au alaturat militantilor din Asia Centrala, Afganistan si Pakistan, desi acestia nu au in
vizorul lor atacarea cu precadere a obiective chineze.
Concluzia este ca in China problema minoritatilor este una care deocamdata nu are raspunsuri fiind strict legata
de idenitate si traditie religioasa, daca e sa ne gandim la cele mai importante minoritati (tibetani, uiguri,
mongoli).