ŢESUTUL EPITELIAL

SECRETOR – GLANDULAR

1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN
3. MEMBRANA BAZALĂ
 ŢESUTUL EPITELIAL
SECRETOR (GLANDULAR)
SECREŢIA

- proprietate fundamentală a celulei vii

- proces complex  celula
 preluare molecule simple din mediul extracelular
 sinteză (etape de biosinteză intracelulară, consum energetic)
 eliminare în exterior

Ţesut epitelial  proces de diferenţiere 

 celule izolate / grupe de celule  proprietăţi secretoare, prin
dezvoltarea unora dintre organitele implicate în procesul de sinteză 
 ţesutul epitelial secretor (glandular)

Organizare
 celule izolate
 grupe celulare
 organe secretoare constituite
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

HISTOGENEZĂ

 epiteliu de suprafaţă – puncte:

 celulele bazale
- proliferează
- deprimă membrana bazală
- pătrund adânc în ţesuturile
subjacente  „mugure epitelial” 
extremitate distală  diferenţiere (dezvoltarea organitelor şi enzimelor
implicate în sinteză)  componenta secretoare - adenomer

 adenomer - suprafaţa epitelială de origine

masă celulară compactă  structură tubulară cu lumen bine
definit  sistemul tubular (canalicular)

Adenomer, sistem tubular

– separate de ţesuturile vecine printr-o membrană bazală, în continuitate
directă cu membrana bazală a epiteliului de suprafaţă
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

Ca şi în cazul ţesutului epitelial de tapetare, în structurile ţesutului

epitelial secretor exocrin se pot deosebi câteva tipuri celulare ce intră
în structura adenomerelor şi, respectiv, în structura canalelor.

Clasificarea glandelor exocrine  criterii:

 tipuri celulare în raport de natura chimică a produsului de secreţie
 histoarhitectonica adenomerelor şi a canalelor
 modalităţile de eliminare
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL EPITELIULUI

EXOCRIN

- 4 grupe mari, în raport de procesul de sinteză şi secreţie a

materialului elaborat: - celule sintetizante de polipeptide-proteine
- celule sintetizante de glicoproteine
ADENOMER - celule sintetizante de lipide
- celule transportoare de ioni
- * celule mioepiteliale – deosebite sub raport funcţional, dar descrise
aici, datorită existenţei lor în unele tipuri de adenomere
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL EPITELIULUI

EXOCRIN

 Celula sintetizantă de polipeptide-proteine

- histologia clasică: CELULĂ ZIMOGENĂ: produsul elaborat  granule de
zimogen
- localizare: adenomere glande salivare mixte / de tip seros (parotidă),
pancreas

MO
- citoplasma celulară evident bazofilă (2/3 bazale),
cu o zonă ceva mai palidă, supranucleară
- 1/3 apicală: granulele de zimogen, fine,
diametru 1-1,5 μm; număr dependent de etapa
funcţională (activitate, repaus)
- nucleu rotund (1/3 bazală), nucleol proeminent
central – rar doi nucleoli
 1. ŢESUTUL EPITELIAL
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE SECRETOR EXOCRIN
LA NIVELUL EPITELIULUI EXOCRIN
 Celula sintetizantă de polipeptide-proteine
ME
- structură tipică consecinţa dezvoltării
importante a organitelor implicate în sinteza şi
eliminarea de polipeptide sau proteine, cu
proprietăţi enzimatice
- polarizare evidentă
- PA: microvilozităţi diferit dezvoltate
- PB: labirint bazal modest
- RER bogat  cisterne / pachete de
cisterne, numeroşi ribozomi liberi, polizomi
- mitocondrii alungite, cu creste bine  Funcţii: sinteză proteică
dezvoltate, printre cisternele RER
- trei etape importante:
- complex Golgi bine dezvoltat supranuclear 
vezicule de transport: delimitate de (i) CAPTAREA precursorilor
(aminoacizi)
unitate membranară, conţinut omogen /
fin granular, densitate electronică  (ii) ASAMBLAREA sub formă
- complexe joncţionale de polipeptide sau proteine,
 PA: ocludente, aderente, desmozomi după tiparul sintezei proteice
 lateral: aderente, distanţate (iii) STOCAREA
în vacuole golgiene
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL
EPITELIULUI EXOCRIN

 Celula sintetizantă de glicoproteine

- histologia clasică: CELULA MUCIGENĂ  produce

un material vâscos  mucus
- localizare: adenomere glande salivare mixte /
de tip mucos, glande pilorice, glande endocervicale

- 3 tipuri distincte de celule mucigene:

(i) cu pol mucos deschis (celula caliciformă –

epiteliul intestinal)

(ii) cu pol mucos închis

(acinii glandelor salivare, glanda pilorică)

(iii) cu pol mucos închis

de tip mucoid (epiteliul de tapetare gastric)
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE Funcţii: sinteză glicoproteică
LA NIVELUL EPITELIULUI EXOCRIN – etape similare celulă zimogenă
(glicozilare  glicozil-transferaza)
 Celula sintetizantă de glicoproteine
Celula cu pol mucos închis
MO - coloraţia de rutină
- 1/3 bazală, perinuclear: citoplasma bazofilă
cantitativ redusă
 2/3 apicale: citoplasmă
 foarte palidă – incoloră  aglomerare granule de mucus
 intens colorată - tehnici speciale
(mucicarmin, PAS, albastru alcian)
- nucleu aplatizat, paralel PB;
cromatina mai puţin dispersată, nucleol mai puţin
proeminent, comparativ cu celula zimogenă
ME
- celulă polarizată - caracteristici ale PA / PB, prezenţa şi
distribuţia joncţiunilor similar cu celula
zimogenă
- RER extrem de bine dezvoltat în zona bazală
- complexul Golgi – supranuclear
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL
EPITELIULUI EXOCRIN

 Celula sintetizantă de lipide (sebum)

- exclusiv glanda sebacee

- structura: variabilă în raport cu gradul de diferenţiere şi maturizare:
stadii diferite (MO, ME)  periferie  centru  zona de eliminare

- celula bazală (puţin diferenţiată): încarcare progresivă

cu vacuole lipidice: cresc în volum, fără fuzionare
- celula intermediară:
- formă aproximativ poliedrică
- nucleu central
- citoplasmă acidofilă, aspect spumos, spongios  incluzii lipidice
(MO, HE: aspect de „sticlă pisată” / „burete”: picături lipidice complet
incolore  dizolvare solvenţi organici (tehnică);
* coloraţii speciale pentru lipide
- ME: organite celulare: RER, mitocondrii, REN 
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL
EPITELIULUI EXOCRIN

 Celula sintetizantă de lipide (sebum)

- acumulare lipide:
volum 
organite
citoplasma înlocuită progresiv cu numeroase incluzii
lipidice  NU fuzionează (citoschelet – tonofilamente)
 accentuare aspectul spumos
- celula matură:
- nucleu  modificări degenerative
(cariopicnoză, cariorexis, carioliză)
- organitele celulare dispar complet
- eliminare celulară  distrugere membrană
plasmatică  lipide eliberate pe suprafaţa epitelială

Alte celule:
- celule de susţinere = keratină  travee subţiri, cloazonate, între celulele
sintetizante de lipide
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL

EPITELIULUI EXOCRIN

 Celula transportoare de ioni

- transport activ de ioni contra gradient de concentraţie
- localizare:
 glande sudoripare
 mucoasa gastrică (celula parietală)
 segmente canale de excreţie glande exocrine

- glande sudoripare: 2 varietăţi

 ecrine (adevărate, localizate pe toată suprafaţa corpului)
 apocrine (denumire improprie, localizare: axilă, regiunile organelor genitale)
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL
EPITELIULUI EXOCRIN

 Celula transportoare de ioni

 glande sudoripare ecrine
MO
- citoplasmă acidofilă (celulă clară), nucleu central,
cu cromatină omogenă, fără nucleol vizibil,
aspect striat al polului bazal
ME
- polarizare manifestată
- labirint bazal dezvoltat  pompe ionice
- microvilozităţi apicale  enzime (ATP-ază)
- feţe laterale  pliuri  absorbţie apă, electroliţi
- organite celulare: REN dezvoltat,
numeroase mitocondrii
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE
LA NIVELUL EPITELIULUI EXOCRIN Funcţii:
control neurovegetativ
 Celula mioepitelială - tip celular particular şi hormonal
- localizare: adenomere / canale glande exocrine de  expulzare granule
origine ectodermică (excepţie glanda sebacee) de secreţie

MO
- nucleu turtit sau bastoniform, plasat din loc în
loc între polul bazal al celulelor secretoare şi
membrana bazală

ME
- corp celular aplatizat  prelungiri filiforme fine
 invaginare printre celulele secretoare, până la
nivelul complexelor joncţionale apicale
(prelungirile “îmbrăţişează” celulele secretoare)
 filamente contractile: actină, miozină – similar celulă
musculară netede
 filamente intermediare: desmină
- joncţiuni: desmozomi
1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

 1.2. CICLUL SECRETOR

Definiţie:
t proces de secreţie: captare precursori  eliminare produs de
secreţie

- unele glande: ciclul secretor = ciclul celular

(celula producătoare de lipide din glanda sebacee)

- majoritatea glandelor: 2-3 cicluri secretoare = 1 ciclu celular

 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

 1.2. CICLUL SECRETOR

 Etape:
- captarea precursorilor: PB, difuziune activă (canale şi pompe), endocitoză
mediată de receptori;
- sinteza materialului: mecanism variabil în raport cu natura chimică a
produsului de secreţie;
- definitivarea compoziţiei de secreţie: complex Golgi  granule formate:
concentrare şi/sau proteoliză produs inactiv  produs activ / precursor
 peptide diferite;
- transportul produşilor de secreţie: microfilamente, microtubuli, enzime
transportatoare membranare (ATP-aza);
- eliminarea produsului de secreţie
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

 1.2. CICLUL SECRETOR

Tipuri:

 secretor CONSTITUTIV
- eliminare CONTINUĂ, pe măsura sintezei intracelulare
- celule nespecializate în secreţie - eliminare de proteoglicani şi
glicoproteine ale matricei extracelulare

 secretor REGLAT
- specific celulelor secretoare specializate
- eliminare DISCONTINUĂ, ca urmare a unui semnal molecular (hormon
neuromediator) care reprezintă ligandul specific faţă de un receptor
- celulele: stocare produşi de sinteză în granule de secreţie (vacuole
golgiene)
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
1.3. MODALITĂŢI DE ELIMINARE A PRODUSULUI DE SECREŢIE

CLASIFICARE

 Eliminarea MEROCRINĂ
- nu afectează membrana celulară
- ME: se realizează prin EXOCITOZĂ
 Eliminarea HOLOCRINĂ
- expulzarea unei celule glandulare, mai mult sau mai puţin modificate,
în totalitatea sa (glanda sebacee)
 Eliminarea APOCRINĂ - HOLOMEROCRINĂ
- considerată iniţial ca o formă intermediară, în care eliberarea
produsului de secreţie se realizează cu o pierdere a polului apical al
celulei
- specifică celulelor epiteliale secretoare de la nivelul glandei mamare
- ME : - substanţele proteice şi solubile din secreţia lactată se elimină
prin EXOCITOZĂ
- incluziile lipidice  pol apical  înconjurate de un strat proteic
citoplasmatic foarte subţire, care fuzionează cu membrana apicală şi
apoi se elimină, cu o mică pierdere de citosol şi membrană plasmatică,
foarte repede refăcută însă de celula secretoare
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.4. TIPURI MORFOLOGICE DE ADENOMERE

ADENOMERUL - componenta secretoare propriu-zisă

CLASIFICARE:
- tubular
- acinos/alveolar
- sacciform
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.4. TIPURI MORFOLOGICE DE ADENOMERE

Adenomerul tubular
- structură de tub, “deget de mănuşă”
- perete: celule cubice sau cubico-prismatice, situate pe o membrană
bazală
- celulele realizează un lumen situat în centrul adenomerului, care se va
continua cu lumenul canalului
- citologic: un singur tip celular, două sau mai multe tipuri celulare
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.4. TIPURI MORFOLOGICE DE ADENOMERE

Adenomerul tubular
- traiect
 rectiliniu (adenomer tubular drept – glanda intestinală Lieberkühn)
 ramificat (adenomer tubular ramificat – glanda pilorică)
 sinuos (adenomer tubular sinuos – glanda fundică)
 întortocheat, sub formă de ghem (adenomer tubular glomerulat – glanda sudoripară)
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.4. TIPURI MORFOLOGICE DE ADENOMERE

Adenomerul acinos/alveolar
- structură sferică (acin) sau alungită elipsoidală (alveolă)
- celule în formă de trunchi de piramidă, cu un pol bazal mai larg
şi un pol apical ceva mai redus  lumen de dimensiuni diferite 
continuare canal
- după natura produsului de secreţie: acin seros, mucos, mixt

Acinul seros
- celulele secretoare de tip zimogenic (citoplasmă bazofilă)
- lumen central, mic şi stelat, datorită distanţării polurilor
apicale ale celulelor secretoare, deasupra complexelor
joncţionale apicale
- localizare: pancreas exocrin, parotidă, glande salivare mixte

Acinul mucos
- celule de tip mucigen (cu pol închis) (citoplasmă palidă)
- lumen mai larg comparativ cu acinul seros, şi aparent rotund
- localizare: glande salivare mixte, glanda palatină
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

 1.4. TIPURI MORFOLOGICE DE ADENOMERE

Adenomerul acinos/alveolar

Acinul mixt
- format majoritar din celule mucigene (în număr de 4-5) şi din câteva
celule seroase (în număr de 1-5) ce coafează de obicei, sub forma unei
semilune – semiluna Gianuzzi, un pol al adenomerului
- localizare: glandele salivare mixte

Observaţie:în toate tipurile de acini sunt prezente, între polul bazal al

celulelor şi membrana bazală, celule mioepiteliale.

Adenomerul alveolar
- variantă morfologică a celui acinos
- localizare limitată: glanda mamară, prostată
- citologic: celule cubico-prismatice
- natura produsului de secreţie complexă = nu este posibilă încadrarea
celulelor, ca şi tip secretor, în categoria seros sau mucos
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
 1.4. TIPURI MORFOLOGICE DE ADENOMERE
Adenomerul sacciform

- glanda sebacee
 formă de sac, fără lumen
 celule sintetizante de lipide
- predominant!
 MB periferică
 strat de celule cubico-prismatice cu rol de strat generator
 straturi suprapuse de celule poliedrice, în stadii progresive de
încărcare lipidică şi degenerare:
! porţiunea de deschidere a glandei sebacee – celule cu
citoplasmă de aspect spumos, fără nuclei
 în interior, travee intens colorate (ca nişte septuri): coloane de celule
keratinizate  diferenţiere din strat generator, rol de susţinere
 canal de excreţie propriu-zis = NU: adenomer  porţiune îngustată,
(„gâtul glandei”), tapetată de un epiteliu stratificat pavimentos în
continuitate cu
- teaca epitelială externă a foliculului pilos (dacă glanda este ataşată la folicul)
- stratul bazal şi spinos al epidermului (dacă glanda este independentă de folicul şi se
deschide direct la suprafaţa pielii)
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
1.5. TIPURI MORFOLOGICE DE CANALE

Canalele de excreţie
- structuri tubulare ce leagă adenomerele de o suprafaţă epitelială,
permiţând eliminarea şi scurgerea produşilor de secreţie
- delimitate de o membrană bazală pe care se găsesc celule epiteliale
cu multiple joncţiuni intercelulare
- după diametru, epiteliul de tapetare poate fi:
simplu cubic
simplu prismatic
bistratificat cubic
pseudostratificat
stratificat cilindric

- în anumite glande, unele segmente sunt formate din celule

transportoare de ioni (rol în formarea produsului de secreţie -
glande salivare, căile biliare)
- histoarhitectonic:
(i) simple (unul sau mai multe adenomere îşi varsă conţinutul
într-un canal unic);
(ii) compuse, atunci când canalele ramificate converg
progresiv spre un canal principal
1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

1.6. VARIETĂŢI DE GLANDE EXOCRINE

CRITERII
- numărul de celule secretoare componente:
glande unicelulare / glande multicelulare
- tipul celular
- modalitatea de excreţie
- localizarea în raport cu epiteliul de tapetare
- histoarhitectonica adenomerelor şi a canalelor
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN
1.6. VARIETĂŢI DE GLANDE EXOCRINE

Glande unicelulare
- celule secretoare dispersate în grosimea unui epiteliu
 exemplul caracteristic: celula caliciformă
- celulă mucigenă cu pol mucos deschis
- epiteliu respirator, epiteliu digestiv
- glandă intraepitelială
MO
- PB: nucleu, citoplasmă, majoritatea organitelor celulare
- 2/3 apicale: citoplasmă fină periferică („teacă”), în interior o
multitudine de granule de mucigen, care conferă un aspect
palid în coloraţia de rutină
ME
- 2/3 apicale: vacuole de origine golgiană, delimitate de unităţi
membranare, cu conţinut glicoproteic

Glande multicelulare
- marea majoritate a glandelor exocrine
 1. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR EXOCRIN

1.6. VARIETĂŢI DE GLANDE EXOCRINE

În definirea şi caracterizarea unei glande exocrine se iau în considerare

toate criteriile de clasificare.

Exemple de utilizare a nomenclaturii:

- GLANDA PAROTIDĂ: glandă extraepitelială, multicelulară, tubulo-
acinoasă compusă, seroasă (tip celular – celulă sintetizantă de
proteine/polipeptide), merocrină;
- GLANDA MAMARĂ: glandă extraepitelială, multicelulară, tubulo-
alveolară compusă, apocrină;
- GLANDA SEBACEE: glandă extraepitelială, multicelulară, sacciformă, tip
celular – celulă sintetizantă de lipide, holocrină;
- GLANDA INTESTINALĂ LIEBERKÜHN: glandă extraepitelială,
multicelulară, tubulară simplă dreaptă;
- GLANDA PILORICĂ: glandă extraepitelială, multicelulară, tubulo-
ramificată, mucoasă (tip celular – celulă sintetizantă de glicoproteine);
- CELULA CALICIFORMĂ: glandă intraepitelială, unicelulară, mucoasă (tip
celular – celulă sintetizantă de glicoproteine), merocrină;
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN

- varietate de epiteliu alcătuit din celule

secretoare endocrine
- produsul de secreţie este eliminat direct în
mediul intern, fără transport prin
sistem canalicular

HISTOGENEZĂ
- toate cele trei foiţe embrionare
- apare ca şi epiteliul exocrin:
 muguri dezvoltaţi pe seama epiteliului de suprafaţă 
 cordoane celulare compacte / structuri tubulare

 legătura celulară cu zona de emergenţă dispare  mase celulare

izolate, în ţesut conjunctiv foarte bogat în capilare sanguine
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN
CLASIFICARE (după tiparul histogenezei)

 ansambluri de celule endocrine structurate sub formă de ORGANE

INDEPENDENTE CONSTITUITE = termen generic glande endocrine
(adenohipofiza, tiroida, paratiroida, suprarenala);
 GRUPE DE CELULE ENDOCRINE, prezente în structura altor organe (insule
Langerhans / pancreas, celule Leydig / testicul);
 CELULE ENDOCRINE IZOLATE printre celulele altei varietăţi de ţesut
= sistem endocrin difuz (epiteliul mucoasei gastrointestinale, a căilor
respiratorii)
2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN

2.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA NIVELUL

EPITELIULUI ENDOCRIN

- 4 grupe, în raport de proprietăţile funcţionale:

celule sintetizante de polipeptide
celule sintetizante de steroizi
celule sintetizante de amine biogene (biologic active)
* categorie aparte: celula sintetizantă de hormoni tiroidieni
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN
2.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA
NIVELUL EPITELIULUI ENDOCRIN

 Celula sintetizantă de polipeptide

MO
- formă şi dimensiuni diferite, în raport cu
histoarhitectonica fiecărei glande endocrine
- citoplasma moderat bazofilă, nucleu central
- tehnici speciale şi imunohistochimie: granule de
secreţie
ME
- polarizare neevidentă: eliminarea produşilor de
sinteză are loc pe toată suprafaţa celulei, cu
zone preferenţiale în vecinătatea capilarelor
sanguine
- organite celulare:RER, ribozomi, polizomi
- vacuole golgiene = granule de secreţie
- forma, dimensiunile (diametru 150-350 nm),
structura,densitatea şi omogenitatea vacuolelor
variază de la glandă la glandă
- elemente de citoschelet celular (microtubuli,
microfilamente)
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN
2.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA
NIVELUL EPITELIULUI ENDOCRIN

 Celula sintetizantă de steroizi

MO
- formă poliedrică, nucleu central, citoplasmă
cu aspect evident spumos sau spongios
(“spongiocite”)
ME
- REN foarte bine dezvoltat, sub forma unei
largi reţele de tubi şi cisterne anastomozate
- numeroase mitocondrii de diferite dimensiuni
- complex Golgi bine dezvoltat, paranuclear,
care însă nu prezintă vacuole golgiene
(granule de secreţie)
- lizozomi, peroxizomi, RER redus, câţiva
ribozomi, incluzii lipidice şi pigment
lipocrom
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN
2.1. PARTICULARITĂŢI CITOLOGICE LA
NIVELUL EPITELIULUI ENDOCRIN

 Celula sintetizantă de amine biogene

- structură şi mecanism de sinteză similare
celulei sintetizante de polipeptide
ME
- element caracteristic: structura granulelor
de secreţie: mai mici, delimitate de
membrană, conţin un miez electron-dens
în jurul căruia există un halou clar

 Celula sintetizantă de hormoni

tiroidieni
- existentă în structura foliculilor tiroidieni
- implicată în elaborarea hormonilor
triiodotironină şi tetraiodotironină
- morfologie şi histofiziologie caracteristică,
funcţionând concomitent după modelul
unei celule exocrine şi, respectiv,
endocrine
2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN
2.2 HORMONI ŞI RECEPTORI PENTRU HORMONI

Hormonii
- molecule cu structură chimică diferită, care au proprietatea ca
în cantităţi mici să acţioneze la distanţă asupra unor celule ţintă, la nivelul
cărora se găsesc receptori specifici

CHIMIC 2 categorii:
- HORMONII HIDROFILI / HIDROSOLUBILI
- peptide, polipeptide, proteine sau glicoproteine, amine biogene;
- sintetizaţi sub formă de precursori (prohormoni)  proces de
clivaj  stocaţi în vacuole golgiene (formă de granule de secreţie) 
eliberare prin exocitoză, în raport cu semnalele primite de celula
secretoare;
- HORMONII HIDROFOBI / LIPOFILI
- clasa steroizilor
- principalul precursor: colesterol  etape biochimice, sub
efectul unor sisteme enzimatice (REN, mitocondrii)
- NU sunt stocaţi sub formă de vacuole golgiene
- acţiune lentă, durabilă

* hormonii tiroidieni - non-lipidici, hidrofobi: acţiune rapidă, de scurtă

durată
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN

2.2 HORMONI ŞI RECEPTORI PENTRU HORMONI

Raport spaţiu celula epitelială endocrină - celula ţintă

 modalităţi de acţiune:

- INTRACRINIA: molecula semnal acţionează asupra unui receptor

intracelular (nuclear), localizat chiar în celula sintetizantă
- AUTOCRINIA: molecula semnal părăseşte celula, dar acţionează tot
asupra ei, prin intermediul unui receptor de membrană, realizând de
regulă un feed-back;
- PARACRINIA: molecula semnal DIFUZEAZĂ în mediul intercelular şi
acţionează asupra unei celule imediat învecinate; şi în acest caz,
receptorul este de tip membranar;
- JUXTACRINIA: molecula semnal rămâne LEGATĂ de membrana celulei
sintetizante şi, prin contact intercelular, vine în raport cu un receptor
membranar al celulei ţintă;
- ENDOCRINIA: transportul la distanţă a moleculelor semnal, pe calea
vaselor sanguine şi limfatice; se ajunge la o celulă ţintă care posedă un
receptor corespunzător
2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN

2.2 HORMONI ŞI RECEPTORI PENTRU HORMONI

Receptorii pentru peptide şi amine biogene

 proteine transmembranare:
- extremitate extracelulară (recunoscută de hormon)
- segment transmembranar
- segment intracitoplasmatic (transmiţător de semnal)
- reactivitatea celulei ţintă - dependentă de numărul de receptori

Receptorii pentru steroizi

- liposolubili
- traverseaza liber membrana plasmatică  recunoscuţi de un receptor
din superfamilia receptorilor intracelulari
- localizaţi la nivelul nucleului: domeniu de recunoaştere ADN, domeniu
transactivator al transcripţiei
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN

2.3. HISTOARHITECTONICA EPITELIULUI SECRETOR ENDOCRIN

Datorită lipsei canalelor de excreţie, organizarea structurală a ţesutului

epitelial endocrin este mult mai simplă, comparativ cu cea a ţesutului
epitelial exocrin

TIPURI
- organizare cordonală
- organizare foliculară
- organizare difuză
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN

2.3. HISTOARHITECTONICA EPITELIULUI SECRETOR ENDOCRIN

Organizarea cordonală
- mod de aranjare în cordoane celulare
- fiecare cordon: unul sau mai multe şiruri de celule, delimitate periferic de
o fină membrană bazală, prin care se realizează raportul cu ţesutul
conjunctiv bogat în capilare sanguine
Organizarea cordonală reticulată
- cordoane celulare în reţea anastomozată, care prezintă în ochiurile ei ţesut
conjunctiv şi numeroase vase sanguine
- specifică pentru adenohipofiză, paratiroidă, glanda suprarenală – zona reticulată,
pancreas endocrin

Organizarea cordonală glomerulată

- cordoane celulare aranjate în vârtejuri, ghemuri şi/sau arcuri de cerc - specifică
pentru glanda suprarenală – zona glomerulată

Organizarea cordonală fasciculată

- cordoane celulare aranjate mai mult sau mai puţin paralele între ele, respectând
orientarea într-o anumită direcţie
- specifică pentru glanda suprarenală – zona fasciculată
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN

2.3. HISTOARHITECTONICA EPITELIULUI SECRETOR ENDOCRIN

Organizarea cordonală
reticulată
glomerulată
fasciculată
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN
2.3. HISTOARHITECTONICA EPITELIULUI SECRETOR ENDOCRIN

Organizarea foliculară
- caracteristic pentru glanda tiroidă
- foliculul tiroidian: celulele epiteliale endocrine (tireocite)
aranjate pe un singur rând
polul bazal pe o membrană bazală
polul apical delimitând un lumen
puternic legate prin joncţiuni
 2. ŢESUTUL EPITELIAL SECRETOR ENDOCRIN
2.3. HISTOARHITECTONICA EPITELIULUI SECRETOR ENDOCRIN

Organizarea difuză
- sistemul endocrine difuz: celule de tip endocrin ce conţin granule de
secreţie, prezente izolat sau în mici grupuri printre celulele epiteliale ale
tubului digestiv şi ale căilor respiratorii

IHC: celulele sintetizează peptide biogene cu activitate predominant

paracrină, implicate în activităţi locale; au capacitatea de a capta precursori
ai aminelor pe care îi decarboxilează, de unde şi denumirea de sistem
APUD
 MEMBRANA BAZALĂ

- structură histologică specială: TE / TC

- neidentificabilă în coloraţia de rutină HE
- denumită complex bazal  aspect ultrastructural

- formată din 3 lamine:

lamina lucida
lamina densa
lamina reticularis

- lamina lucida + lamina densa

 lamina bazală 
sintetizată de ţesutul epitelial

- lamina reticularis
 sintetizată de ţesutul conjunctiv
 MEMBRANA BAZALĂ

Lamina lucida
- zonă aparent clară, 45 nm grosime
- conţine condensări moderate în zonele corespunzătoare
hemidesmozomilor = filamente foarte fine = filamente de
ancorare - traversează lamina lucida

- biochimic: glicoproteine:
- laminină
- entactină
- antigenul pemfigoidului bulos
- glicoproteina de membrană bazală
- proteine transmembranare din familia integrinelor
care se proiectează din
membrana celulară epitelială în lamina bazală
 MEMBRANA BAZALĂ
Lamina densa
- strat de material fin granular sau filamentos, de 50 nm grosime
- organizare moleculară:
- laminină
- colagen tip IV
aranjate sub formă de “gard de plasă metalică”
şi înconjurate de proteoglicani (perlecan)
- componente extrinseci:
- fibronectină
- colagen tip V
- molecule de adeziune din familia integrinelor
- colagen tip VII - anse mici de fibrile bandate fin = fibrile de ancorare, prin care
trec fibrilele de colagen tip I şi III din lamina reticularis

- ataşament flexibil

Lamina reticularis
- colagen tip I
- colagen tip III
- interacţionează, sunt legate la microfibrilele de
fibrilină şi la fibrilele de ancorare din lamina densa