Sunteți pe pagina 1din 20

TRAUMATISMELE SPORTIVILOR ȘI

PROFILAXIA LOR
Efectuat de: Sîrbu Cristian gr. M1414
Controlat de: Rubanovici Veaceslav
CUPRINS:
• Introducere
• Cauze
• Statistici
• Traumatisme acute și cronice
• Tratamentul și clasificarea lui
• Odihna și reabilitarea
• Profilaxia
• Bibliografie
INTRODUCERE
Sportul este o activitate sănătoasă și relaxantă, dar poate prezenta și unele
riscuri, în special atunci când este practicat incorect.Lipsa echipamentului
adecvat, a unei încălziri riguroase sau necunoașterea regulilor de siguranță în
sportul respectiv pot duce la traumatisme. Există sporturi cu un risc de
accidente crescut, în special când este vorba despre sporturile de contact –
hochei, rugbi sau fotbal.
CAUZE:
Cauzele principale ale leziunilor şi traumatismelor sportive sunt:
a) deviaţiile stării de sănătate şi nivelului dezvoltării fizice (boli grave
suportate, intervenţii chirurgicale, traumatisme anterioare şi comoţii
cerebrale, etc.);
b) pregătirea fizică insuficientă
c) nerespectarea igienei personale (consumul abundent de lichide şi mâncare,
necorespunderea îmbrăcămintei şi încălţămintei);
d) organizarea şi desfăşurarea incorectă a lecţiei de educaţie fizică (efort fizic
exprimat, neasigurarea copiilor în timpul executării exerciţiilor fizice la
aparatele sportive şi neexplicarea îndeplinirii corecte a exerciţiilor fizice);
e) pregătirea insuficientă a locurilor de desfaşurare a activității fizice (terenuri
şi sală sportivă), utilajului şi aparatelor sportive (starea proastă);
f) condiţiile nefavorabile de microclimă (temperatura aerului din sala sportivă
joasă, iluminarea şi ventilaţia insuficientă, etc.).
STATISTICI:
Per total, cele mai frecvente traumatisme care au loc în timpul unei activități
sportive sunt:
• Întinderi și entorse
• Traumatisme la nivelul genunchiului
• Tumefierea mușchilor
• Traumatisme ale tendonului lui Ahile
• Durere tibială
• Fracturi și dislocații
STATISTICI:
Dintre traumatismele sportive mai frecvente sunt cele ale extremităţilor
inferioare (45% cazuri), mai rar cele ale extremităţilor superioare (20%
cazuri), trunchiului (16,8% cazuri), palmei şi degetelor (7,4% cazuri), capului
şi feţei, etc. Mai mult de jumătate din traumatismele sportive au loc în
regiunea articulaţiilor, dar cel mai frecvent în regiunea articulaţiilor
tibiotarsiană şi a genunchiului.
ALERGARE:
Sindromul dureros patelofemural sau „genunchiul alergătorului” ocupă primul
loc în topul traumatismelor în acest sport. Această durere de genunchi apare
după un antrenament sau când alegătorul coboară un plan înclinat sau stă
mai mult timp pe scaun. Alte leziuni frecvente ce pot apărea în acest sport
sunt: tendinita achiliană, durere în mușchii coapsei posterioare, fasceită
plantară (microleziuni ale tendoanelor și ligamentelor din talpă) și la polul mai
sever, fracturile de stres.
FOTBAL:
În fotbal, principalele traumatisme care pot avea loc implică membrele
inferioare: entorsa de gleznă, leziunile ligamentelor încrucișate ale
genunchiului și traumatisme ale mușchilor coapsei posterioare. Nu lipsesc
însă leziunile cranio-cerebrale, cea mai de temut fiind contuzia cerebrală.
BASCHET:
În afară de entorsele de gleznă, în baschet au loc foarte frecvent traumatisme
ale degetelor. Atunci când mingea lovește buricele degetelor impactează
articulațiile falangiene, cauzând durere și tumefacție la acest nivel. În plus,
baschetul nu este lipsit de traumatisme de genunchi, ai mușchilor coapsei,
leziuni faciale superficiale și chiar fracturi de stres.
VOLEI:
Peste jumătate din leziunile din volei sunt reprezentate de entorsele de
gleznă, care au loc cel mai frecvent la fileu, când un jucător îl calcă pe
celălalt. Se mai pot întâlni leziuni ale genunchilor, umerilor și brațelor, atât
datorate unui efort brusc de intensitate mare, dar și prin mișcări dificile,
repetate.
TRAUMATISMELE ACUTE ȘI CRONICE:
Indiferent de structura anatomică lezată, traumatismele pot fi de tip acut sau
cronic.
Traumatismele acute sunt accidentele care sunt simptomatice pe loc sau la puțin
timp după ce s-au întâmplat. Indicatorii unei leziuni acute sunt:
• Durere de intensitate mare, apărută brusc
• Tumefacție locală
• Limitarea mișcărilor într-o articulație
• Limitarea funcției segmentului afectat (de exemplu, nu se poate călca pe un
picior)
• Dislocații sau fracturi vizibile

Traumatismele cronice sunt rezultatul unei uzuri excesive a unui segment. Se


datorează mișcărilor repetitive în acel segment, fie ele corect efectuate sau nu.
Semnele unei leziuni de tip cronic sunt:
• Durere surdă la anumite mișcări
• Durere surdă în repaus
• Tumefacția moderată locală
TRATAMENTUL LA DOMICILIU:
Atunci când simptomele unui traumatism sunt mici spre medii (durerea,
impotența funcțională, tumefacția) și lipsesc orice fel de simptome generale,
traumatismul poate fi tratat la domiciliu. Metoda aplicată ca și prim ajutor, dar
și tratament nespecific este sintetizată prin acronimul RICE. Indicațiile sale de
tratament trebuiesc menținute pentru minim 48 de ore.
Metoda RICE însumează: Rest – odihnă , Ice – gheață, Compression –
compresiune , Elevation - elevație. Imediat după traumatism, se evită orice
efort și utilizarea cât mai redusă a segmentului afectat. Aplicarea unei pungi
cu gheață pe zona afectată va reduce inflamația și tumefacția. Atenție, însă:
gheața nu se aplică direct pe piele, ci învelită într-un material textil și se
menține câte 20 de minute. În special când este vorba despre articulații,
compresia poate ajuta la reducerea tumefacției. Pentru aceasta, se poate
folosi fașă elastică sau genunchiere, cotiere elastice special destinate
recuperării. Când zona lovită este umflată, este bine ca aceasta să fie
ridicată.
TRATAMENTUL DE SPECIALITATE:
Există situații în care consultarea unui specialist este indispensabilă – fracturi,
luxații, traumatisme craniene. În plus, atunci când aveți dubii despre natura
traumatismului (spre exemplu, suspicionați o fractură), când durerea sau
tumefacția sunt severe, sau când o durere veche se acutizează, este bine să
vă adresați medicului. Acesta vă poate sfătui să optați pentru un tratament
conservator sau unul chirurgical, în așa fel încât să obțineți o vindecare rapidă
și lipsită de sechele.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL:
Uneori, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a asigura o
recuperare cât mai bună a funcționalității. În funcție de localizarea și
severitatea trumatismului, se realizează intervenții minim invazive sau clasice.
Adaos recent la metodele de tratament ale trumatismelor, artroscopia este o
intervenție minim invazivă ce poate fi folosită atât în scop diagnostic, cât și
de tratament.
ALTE METODE DE TRATAMENT:
Printre cele mai comune și utile metode de refacere în urma traumatismelor,
se numără și masajul. Realizat corect, acesta reduce tensiunea musculară și
durerea, crescând vascularizația în zonă și grăbind vindecarea.
Utile sunt și terapiile ce folosesc temperatura pentru a reduce durerea și
tumefacția. În primele 48 de ore se folosește gheața pentru a amorți zona și
a reduce fluxul sangvin, iar apoi se poate folosi terapia cu căldură. Aceasta
folosește parafină, lămpi sau comprese calde care sporesc fluxul de sânge în
aria lezată.
Electrostimularea este un procedeu ce „amorțește” nervii, împiedicând
semnalele dureroase să ajungă la creier. Poate fi folosit și pentru a preveni
atrofiile musculare, prin contracții repetate ale fibrelor musculare.
ODIHNA ȘI REABILITAREA
Perioada necesară pentru odihnirea segmentului afectat depinde de
gravitatea traumatismului, dar și de scopul urmărit - un sportiv de
performanță, de exemplu, va căuta o mobilizare cât mai precoce. În genere,
se consideră că mobilizarea segmentului în primele zile după traumatism este
benefică unei vindecări complete. În general, se realizează exerciții blânde
care urmăresc recăpătaria ariei de mișcare a segmentului afectat. Se
realizează mișcări care nu provoacă durere și se crește gradual dificultatea
exercițiilor, adăugându-se după recăpătarea mișcării și un ușor antrenament
de întindere și forță. Întoarcerea la sportul practicat se va realiza atunci când
segmentul afectat este vindecat, dar și aceasta se face treptat, pentru a evita
un nou traumatism.
PROFILAXIA TRAUMATISMELOR SPORTIVE:
Indiferent dacă este vorba despre atleți de performanță sau iubitori ai sportului,
încălzirea este o parte obligatorie a oricărei activități sportive. Încălzirea trebuie
să conține atât aerobic ușor, care să încălzească mușchii, cât și exerciții de
stretching, care cresc mobilitatea și elasticitatea. Insistați pe ariile mai
susceptibile la leziuni, în funcție de sportul pe care urmează să îl practicați (de
exemplu genunchiul pentru alergători). Realizați exerciții de intensitate mai
mică la finalizarea antrenamentului, pentru a aduce progresiv frecvența cardiacă
și tensiunea musculară la un nivel de repaus.
Următoarea regulă de bază pentru prevenirea traumatismelor este purtarea
echipamentului de protecție. Nu omiteți casca de protecție atunci când mergeți
pe bicicletă sau genunchierele și cotierele pentru skateboarding. În plus, alegeți
echipamentul sportiv în funcție de sportul practicat – nu purtați aceeași pantofi
sport pentru tenis și alergare.
Pentru protecția genunchilor, este recomandat să: nu îndoiți genunchii peste 90
de grade când faceți genuflexiuni; când săriți, aterizați cu genunchii îndoiți și
evitați mișcările rotatorii la acest nivel.
PROFILAXIA TRAUMATISMELOR SPORTIVE:
• * respectati-va partenerii de joc - atat coechipierii (cu care ar trebui sa formati o echipa
adevarata) cat mai ales adversarii;
• * formati-va o atitudine profesionista - modul de actiune de tipul "merge si asa" produce
extrem de rar rezultate favorabile; nu fiti imprudenti si nu va lasati influentati;
• * cunoasteti temeinic "regulile jocului";
• * concentrati-va la ceea ce faceti!
• * cunoasteti-va starea de sanatate si punctele slabe ale dezvoltarii fizice - atat pentru a le
corecta cat si pentru a modifica tactica de joc;
• * mentineti-va in limitele greutatii optime si in forma fizica buna;
• * nu neglijati traumatismele si alte semne de boala - chiar minore
BIBLIOGRAFIE:
• http://www.romedic.ro/traumatisme-la-sportivi-0P32461
• http://www.pansportmedical.ro/traumatologie/articole/prevenirea_traumatismelor.html
• http://www.sanatatea.com/pub/sanatate/1191-profilaxia-leziunilor-si-traumatismelor-sportive.html
• http://www.medicinasportiva.ro/traumatologie/traumatologie.html
• Aparatul locomotor (Anatomie functionala, biomecanica, semiologie clinica, diagnostic
diferential) - Baciu C.- Editura Medicala, Bucuresti, 1981.
• Artroza, Ghid clinic si terapeutic - Anusca Dan - Editura Agora, Craiova 2000.
• Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei - Zbenghe T. - Editura Medicala, 1999.
• Bilantul articular si muscular - Sidenco E. L. - Editura A.P.P. Bucuresti, 1999.
• Chiropractic management of sports and recreational injuries - R.C.Schafer - Williams & Wilkins -
1986
• Clinica si tratamentul bolilor reumatice - Suteanu S., Ionescu V., Moanga M. - Editura Medicala,
Bucuresti, 1977.
• Compendiu de reumatologie - Popescu E. D., Ionescu R. - Editura Tehnica, Bucuresti, 1993.
• Compendiu de medicină fizică şi recuperare - Nica A. S. - Editura Universitara „ Carol Davila
”, Bucuresti, 1998.
Mulțumesc pentru atenție! 