Cancerul oral

 Cancerul oral reprezintă 3-5% din totalul tumorilor

maligne cu alte localizari, procent care îl situează pe
locul şase în clasamentul mondial al cancerelor de la
nivel corpului uman.
 Statisticile din literatura de specialitate şi cele realizate în
Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială a Spitalului
Sf.Spiridon din Iaşi, cel mai mare spital din Moldova, au
evidenţiat o creştere continuă, de la an la an, a cazurilor
de cancer oral (3).
 Aceleaşi statistici au arătat că majoritatea bolnavilor se
prezintă la primul consult în stadii avansate ale bolii, care
sunt fie inoperabile, fie necesită intervenţii laborioase
implicând costuri extrem de ridicate.
 Cancerul oral este una dintre afecţiunile canceroase care provoacă
cele mai grave dizabilităţi, fiind asociat adesea cu desfigurarea,
diminuarea fluenţei în vorbire, perturbarea proceselor de masticaţie
şi deglutiţie, rezultând adesea scăderea substanţială a calităţii vieţii
individului.
 Peste 90% din cazurile de cancer oral apar după vârsta de 45 de
ani, vârsta medie de diagnosticare fiind cea de 60 de ani. Studiile
recente arată însă o creştere a incidenţei cancerului oral la indivizii
sub 40 de ani, în special a cancerului de limbă.
 Cancerul oral apare mai frecvent la bărbaţi decât la femei. Marea
majoritate a cazurilor (aproximativ 75%) este asociată cu abuzul de
tutun şi alcool.
 Localizarea cea mai frecventă este la nivelul limbii (peste 1/4).
 Rata de supravieţuire este strâns legată de stadiul de diagnostic.
Majoritatea cancerelor orale sunt diagnosticate în stadii avansate
deoarece frecvenţa examenelor de screening pentru cancerul oral
este extrem de scăzută.
 Etiologia cancerului oral
 Condiţiile patologice care interesează cavitatea
orală au o natură dobândită prin intermediul
factorilor de mediu sau stilului de viaţă iar
determinismul genetic poate influenţa răspunsul
organismului gazdă faţă de aceşti factori. Astfel,
diferiţi factori (biologici, fizici, chimici) pot
acţiona singular sau în asociere.
 se impune dezvoltarea programelor comunitare
de screening oral, în special la pacienţii cu vârste
de 40 - 50 de ani sau la pacienţi cu risc crescut.
Elementele favorabile dezvoltării cancerului oral sunt:
 cavitatea orală este o cavitate deschisă, în contact direct
cu elementele ce pot acţiona agresiv ;
 varietatea structurală şi funcţională de la acest nivel;
 vecinătatea cu structuri ce pot prezenta la rândul lor
leziuni maligne;
 flora microbiană diversă, extrem de bogată şi în continuă
dinamică;
 evoluţie embriologică agitată, cu rămânerea în incluzie a
unor celule tinere (blastice), capabile să se malignizeze.
Factorii cauzali cel mai frecvent întîlniţi sunt:
fumatul, consumul excesiv de alcool şi absenţa
igienei orale.
 Fumatul
 Fumatul este considerat ca factor etiologic important, cu rol de
iniţiator dar şi de promotor, răspunzător pentru 20-30% din
cancerele orale.
 Mecanismul carcinogenetic nu este cunoscut încă dar se cunoaşte
relaţia directă dintre cantitatea de tutun consumată ( fumat sau
mestecat) şi riscul de dezvoltare a cancerului. Acţionează prin dublu
efect: iritaţia termică şi chimică a mucoaselor orale şi labiale.
 Acţiunea carcinogenă se datorează nitrozornitinei care se absoarbe
prin mucoasa orală şi trece în sânge. Consecinţele vor apare la
nivelul aparatului respirator.
 Consumul altor forme de prezentare a tutunului este prevalent în
toate ţările în curs de dezvoltare dar factorul de risc dominant
rămâne fumatul, cu impact direct asupra calităţii vieţii. De altfel,
dintre bolnavii afectaţi de cancer oral, peste 90 % sunt fumători.
 Alcoolul
 Alcoolul, în special cel din băuturile distilate, reduce
eficienţa mecanismelor de reparare a ADN-ului, un
proces normal la nivelul celulei umane, după acţiunea
unor factori mutageni cum ar fi tutunul şi infecţiile virale.
 Sunt de acum demonstrate efectele sinergice ale
alcoolului şi tutunului, astfel încât dacă în cursul
anamnezei pacientului se identifică consumul acestora,
acest fapt reprezintă un semnal de alarmă pentru medic,
pacientul având un risc crescut pentru o formă de cancer
oral.
 Modificarea permeabilităţii mucoasei orale indusă de
etanol, demonstrată in vitro, favorizează pătrunderea
intramucosală a substanţelor carcinogene derivate din
tutun.
 Alimentatia
 Actualmente, atenţia este îndreptată şi
spre alimentaţie şi influenţa acesteia
asupra dezvoltării formelor precanceroase
şi canceroase orale. Mai exact, se discută
despre posibilul rol al micronutrienţilor cu
un efect antioxidant asociat. Astfel, s-a
stabilit că o serie de compuşi naturali,
seleniu, folaţi, vitamine precum A, C şi E
oferă o modalitate de protecţie faţă de
apariţia şi dezvoltarea cancerului oral
 Stilul de viaţă
 Stilul de viaţă şi obiceiurile individului pot juca un rol în
determinarea riscului general de dezvoltare a cancerului oro-
faringian. În acest sens, trebuie avute în vedere obiceiurile
alimentare, precum şi influenţa mediilor social şi profesional.
 Totodată, se descrie tot mai mult existenţa unei susceptibilităţi
etnice sau genetice ca factor potenţial ce poate induce, modifica sau
influenţa apariţia leziunilor de cancer oral.
 Referitor la corelaţia dintre status-ul socio-economic şi riscul pentru
apariţia cancerului oro-faringian, studiile actuale iau în considerare
trei indicatori: educaţia, status-ul ocupaţional şi exprimarea
procentuală a numărului de ani de activitate profesională din
parcursul vieţii individului.
 Igiena orală deficitară
 În momentul asocierii celorlaţi factori de
risc, la persoane cu o cavitate orală
neîngrijită, ce prezintă carii dentare,
resturi radiculare, tartru abundent,
obturaţii şi proteze prost adaptate, rezultă
un cocktail letal, care va creşte
considerabil riscul apariţiei unui cancer
oral.
Leziuni cu potenţial de malignizare
 Eritroplazia (maladia Bowen)
 Leucoplazia - pata sau placa albă cu diametru mai
mare de 5 mm (definiţie dată de Pindborg), situată pe
oricare dintre mucoasele orale..
 Lichenul plan este o dermatoză cutaneo-mucoasă de
etiologie posibil imunologică.
 Candidoza orală este forma de infecţie cronică cu fungi
din grupul Candida. Ea reflectă o stare de depresie gravă
a sistemului imunitar sau al unui dezechilibru endocrin
(hipoparatiroidism sau boala Adisson).
 Lupusul eritematos este o afecţiune autoimună ce se
caracterizează prin apariţia la nivelul tegumentelor feţei,
gâtului şi mâinilor a unor placarde eritematoase bine
delimitate, care la suprafaţă prezintă scuame aderente.
 Leziuni cu potenţial de malignizare
 Papilomatoza orală este o formă a carcinomului
verucos localizat oral.
 Cheratozele termale- se întâlnesc la marii fumători.
 Cheratozele solare- se localizează la nivelul
tegumentelor expuse cronic la radiaţia solară.
 Herpesul – în urma studiilor imunologice recente s-a
dovedit a avea rol co-carcinogenetic.
 Leziunile din sifilisul terţiar- mai ales cicatricile
sclero-atrofice de la nivelul limbii, pot suferi în prezenţa
unor spine iritative (tutun, alcool) o transformare
malignă (carcinoame epidermoide).
 Prevenţia primară
 Prevenţia cancerului oro-faringian rezidă în diminuarea expunerii la factorii nocivi şi
respectiv, în favorizarea factorilor protectivi, aspecte care necesită în egală măsură
programe de prevenţie la nivel comunitar şi individual şi după caz, programe de
asistenţă socială.
 Eliminarea sau diminuarea factorilor nocivi presupune:
– eliminarea, consumului de alcool şi tutun;
– reducerea expunerii la radiaţia ultravioletă (respectiv radiaţia solară);
– evitarea expunerii la o sumă de contaminanţi virali (HIV) - prevenţia infecţioasă interceptivă.
 În ceea ce priveşte favorizarea factorilor protectori, factorii dietei cei mai favorabili
reducerii riscului sunt reprezentaţi de un consum ocazional de carne procesată şi o
frecvenţă crescută a consumului de verdeţuri şi fructe.
 Studiile actuale indică faptul că o diminuare a consumului de alcool şi tutun, alături
de un consum regulat de lapte, peşte, verdeţuri crude sau procesate, citrice, permite
o reducere a riscului pentru cancerul oro-faringian cu aproximativ 50 %.
 Totodată, riscul pentru cancerul oral este redus printr-un aport optim de vitamine de
tipul carotenoizilor previn apariţia leziunilor orale pre-maligne şi reduc incidenţa
tumorală.
 Prevenţia secundară
 Decelarea precoce a cancerului oro-faringian, creşte semnificativ
posibilităţile terapeutice şi calitatea vieţii individului, minimizând un
necesar de tratament îndelungat, costisitor şi dificil de tolerat prin
efectele ce îl însoţesc.
 Rata de supravieţuire a pacienţilor (5 ani atunci când boala este
decelată în stadiu incipient) este de aproximativ 80 %, aceasta
scăzând proporţional cu avansarea stadiului bolii, astfel încât la
pacienţii cu metastaze la distanţă rata de supravieţuire atinge doar
20 %. În ciuda modalităţilor tot mai avansate de abord şi
reconstrucţie chirurgicală, precum şi a progreselor în radioterapie şi
oncologie, singura modalitate de ameliorare şi de recuperare pe
termen lung a calităţii vieţii individului o reprezintă diagnosticul
precoce, ideală fiind aplicarea măsurilor de prevenţie.
 Un control anual al cavităţii orale, efectuat de un medic stomatolog
poate şi trebuie să fie o armă extrem de utilă în depistarea cât mai
precoce a cancerului oral.
 Un rol special îl are auto-controlul periodic, cavitatea orală fiind o regiune la
vedere. Nu trebuie să aşteptăm să fim chemaţi de medic la un control, în
condiţiile în care apar semne şi simptome cum ar fi prezenţa unei leziuni
ulcerative sau proliferative la nivelul cavităţii orale, care nu se
vindecă în maxim 20 zile, a unor sângerări nejustificate, dureri
spontane, sau arsuri ale buzelor sau ale limbii.
 Examenul clinic şi biopsia rămân mijloacele consacrate diagnosticului
precoce al cancerului oro-faringian. Astfel, medicul stomatolog trebuie să
acorde cea mai mare atenţie modificărilor mucoasei orale care se abat de la
caracteristicile clinice normale pentru a căror examinare poate solicita un
examen citologic.
 Examenul clinic şi anamneza corectă reprezintă, fără îndoială, obligaţia
majoră a fiecărui medic stomatolog. În cadrul acestuia, examenul oncologic
urmăreşte depistarea precoce a leziunilor cu potenţial de malignizare şi a
formelor de debut.
 Examenul clinic, la nivelul cavităţii orale, îndeplineşte toate condiţiile pentru
un examen minutios, prin inspecţie şi palpare dacă este respectată
secvenţialitatea
Examenul clinic oncologic