ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE PRINCIPALELOR

AFECTIUNI ORALE II

PROF. UNIV. DR. ALICE MURARIU

 PLANUL CURSULUI
1. CANCERUL ORAL
-ETIOLOGIE
-PREVENȚIE
-EPIDEMIOLOGIE

2. INFECȚIA CU VIRUSUL HIV/SIDA

 Stadiile infecţiei HIV
 Epidemiologie
 Risc profesional
 Manifestări orale
 Profilaxia post-expunere
 A doua cauză de deces, cancerul are o prevalență de
10 milioane de decese /an si o incidență de 19
milioane de cazuri noi/ 2020

 70 % de decese se intilneste in tari subdezvoltate

sau in curs de dezvoltare;

 1/3 din decese se datoreaza fumatului, consumului

de alcool si obezității, consumului redus de fructe si
legume .
 Fumatul este factorul de risc cel mai
important, urmat de infecțiile cronice
hepatice, Helicobacter pylori și cele
determinate de virusul Papiloma uman
(HPV)

 Costul anual al tratamentului în SUA se

ridică la 1160 miliarde dolari
 12

 Ratele de incidenţă şi mortalitate prin cele mai frecvente forme de cancer

în România
 FACTORI ETIOLOGICI

FACTORI DE RISC FACTORI DE RISC POSIBILI

CUNOSCUȚI
Tutun Igienă orală precaraă
Alcool Leziuni de decubit datorate
Virus Papiloma uman (VPH) protezelor dentare
Leziuni precanceroase Fumatul pasiv
Cancer anterior
Antecedente familiale de
carcinom epidermoid
Expunerea exagerată la soare
Consum redus de fructe şi
legume
Sistem imunitar afectat
Lichen plan
Mestecatul de betel
 1. Tutunul
 Este recunoscut ca un important factor de risc pentru cancerul
oral
 Fumul de tigara contine hidrocarburi aromatice si peste 30 de
componente carcinogene cunoscute: aldehide, nitrozamine,
metale: Nichel, Cadmiu, Arsenic, Polonium, hidrocarburi
aromatice policiclice (pentru combustie).
 Cancerul este atribuit tuturor componentelor toxice, riscul
fiind proporţional cu nr ţigarete fumate, durata si raportul
doză-efect.
Efectele fumatului asupra cavităţii orale
 cancer oral;
 leziuni precanceroase;
 creşterea severităţii bolii parodontale;
 alterarea gustului;
 halenă caracteristică;
 pigmentatii nicotinice la nivelul smalţului.
 2. Alcoolul
 Toate formele de alcool pot determina apariţia
cancerului oral
 De reţinut combinaţia dintre alcool şi fumat este cea
mai periculoasă, deoarece efectele se cumulează şi
determină efecte carcinogene.

3. Soarele
 Expunerea la soare creşte riscul cancerului de buză,
fapt dovedit la persoanele care lucrează pe perioade
lungi de timp la soare (muncitorii din agricultură)
4. Virusul Papiloma uman (VPH)
Din cele peste 100 de tipuri diferite de virus, s-a
dovedit ca riscul apariţiei cancerului oral este dat de
formele VPH 16 si VPH 5.
 5. Leziunile precanceroase
 Persoanele care prezintă leucoplazie, lichen plan,
eritroplazie, au un risc mult mai mare de a face cancer
oral

6 Existenţa unui cancer anterior

 În cazul persoanelor care au deja în antecedente un
cancer oral şi continuă acelasi stil de viaţă- fumat şi
alcool, pot dezvolta forme tumorale la nivelul
faringelui, esofagului.
 Daca persoana are un cancer de plămân primar, atunci
creşte riscul de a dezvolta şi tumori în sfera maxilo-
facială.
 7. Antecedente familiale de carcinoame epidermoide
 90 -95 % dintre leziunile tumorale ale cavităţii orale
sunt de tip carcinom epidermoid
Daca o persoana are in antecedente un membru al familiei
de gradul 1 (părinte, frate) care a fost diagnosticat cu
carcinom epidermoid, atunci riscul de a dezvolta o astfel
de tumoră este mult mai crescut.

8. Sistem imunitar scăzut

 Este cazul persoanelor infectate cu HIV sau a celor care
urmează tratament imunosupresor în cazul transplantelor
de organe
 9. Mestecatul de betel

-Este un comportament adictiv deoarece oferă cu timpul

dependenţă, betelul ocupând al patrulea loc printre droguri
-Este folosit pentru senzaţia de bine, de euforie, de exagerare a
capacităţilor fizice
-Asocierea cu fumatul reprezintă un factor desebit de periculos
-La nivelul cavităţii orale determină o halenă specifică, dinţi negri
şi mucoasă orală roşie
Diferite forme de cancer oral
 CELE MAI FRECVENTE
LEZIUNI PRENEOPLAZICE

Lichen plan Leucoplazie

Leucoplazie verucoasă

Eritroplazie CHEILITA ACTINICĂ

 7
7

Ratele standardizate de incidenţă şi mortalitate prin cancerul oral pe sexe, la

nivel european
 PREVENŢIA
CANCERULUI ORAL
1. Informarea populaţiei despre:
 Consecinţele cancerului oral;
 Riscul transformării leziunilor precanceroase în
tumori maligne;
 Importanţa depistării precoce a leziunilor incipiente

2. Educarea populaţiei cu privire la:

 Renunţarea la fumat şi alcool, prin programe de
promovare a sănătăţii orale derulate în şcoli,
universităţi, mass-media, medicina de familie,
cabinete dentare;
Probleme nerezolvate:
1.Grupele populaţionale cu risc crescut la îmbolnăvire
sunt refractare la programele de depistare si terapie
preventivă:
 Consumatorii cronici de alcool şi fumatorii cronici
 Persoanele vârstnice purtătoare de proteze amovibile;
2. Carenţa de informaţii medicale în rândul populaţiei cu
privire la simptomele, etiologia şi prognosticul
cancerului oral
 RAPORT OMS 2003
Echipa dentară are un rol determinant în abandonul fumatului,
dar din pacate, aceasta nu este încă o practică obişnuită printre
medicii dentişti.

METODE PRACTICE:

• Model pentru pacienţi, fiind nefumator;

• Sfaturi privind abandonul fumatului;

• Educarea membrilor comunităţii unde există cabinetul dentar;

• Educarea tinerilor în şcoli pentru a nu aprinde prima ţigară ;

• Încurajarea unei politici de renunţare la tutun în familie, printre prieteni,

cunoştinţe, pacienţi;

• Mobilizarea şi altor profesionişti în campaniile anti-tutun: tehnicieni dentari,

profesori, medici de familie, asistenţi comunitari...
 Pentru că populaţia consultă în mod regulat un cabinet
dentar;

 Pentru că medicina dentară se ocupă şi de prevenirea

afecţiunilor generale care au impact asupra sănătăţii orale;

 Pacienţii iau în serios sfaturile provenite de la profesioniştii

din sănătate decât de la prieteni sau familie;

 Pentru că în cabinetul dentar, efectele fumatului asupra

cavităţii orale pot fi prezentate şi explicate concret, la fel şi
consecinţele acestuia.
 România se situeaza pe locul 9
în Uniunea Europeană, alături
de Cipru, Austria, Slovenia şi
Spania.
 Desi fumează mai puţin decât
grecii (37%), bulgarii și francezii
(36%), românii fumează mai
mult decât suedezii (7%) şi
englezii (17%).
Conform Eurobarometrului
2017, realizat de Comisia
Europeană, în Romania:
Prevalenţa fumatului -28%
in rândul celor cu vârsta
peste 15 ani, mai mare dcit
media globală, 21%
(media europeană-28%).
 La nivel global, consumul de alcool reprezintă cel de-al treilea
factor de risc major pentru sănătate, dupa fumat şi hipertensiunea
arterială, fiind răspunzător de 11% dintre leziunile maligne
apărute la bărbaţi şi 4,5% cele dezvoltate de femei.

 Într-un document al Orgnizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu privire la

consumul de alcool în 194 de ţări, Europa este regiunea cu cel mai
ridicat consum de alcool pe locuitor din lume. România ocupa în
2010 locul 5, după Belarus, Republica Moldova, Lituania şi Rusia
 Efecte generale:

 Efectul carcinogen se remarcă prin apariţia cancerului cu

anumite localizări , în special cel oral, esofag, ficat, sân şi
colo-rectal

 Complicații ale bolilor cardio-vasculare, incluzând boala

hipertensivă, Accidentul Vascular Cerebral și fibrilație
arterială.

 Sindromul alcoolic fetal este o tulburare gravă de dezvoltare

cauzată de expunerea fătului la alcool în perioada prenatală
care determină malformaţii cranio-faciale caracteristice,
retard de creştere, tulburări cognitive, dificultăţi de învăţare
 Efecte asupra sistemului nervos si psihicului, comportament
agresiv, traumatisme orale si faciale

 Ciroză hepatică (13-22 % dintre alcoolici dezvoltă ciroză,

riscul fiind mai crescut la femei decît la bărbaţi )

 Scaderea imunităţii poate duce la risc infecţios crescut  

  5 -30 % dintre alcoolicii cronici suferă de malnutriţie, prin

inlocuirea raţiei calorice alimentare cu cele din alcool

 Deficienţe nutriţionale in proteine, vitamine (in special

vitamina K), minerale (Seleniu, Zinc, Magneziu, ) acid folic.
 1. Halenă specifică determinată de compuşii sulfuroşi volatili produşi
de bacteriile gram negative din cavitatea orală;

2. Cresterea profunzimii pungilor parodontale (pungi parodontale mai

mari de 5 mm) ;

 3. Acetaldehida, care reprezintă un produs toxic cu risc carcinogen ce

apare în urma metabolizării alcoolului de către celula hepatică, poate
determina la nivel local prin expunerea directă a acestui produs, o
creştere a concentraţiei salivare, cu riscul de apariţie a leziunilor
mucoasei orale, de tipul displaziilor, leucoplaziilor şi carcinoamelor;
 4.Alterarea morfologiei şi funcţiei glandelor
salivare, cu efecte asupra scăderii debitului
salivar

 5.Un regim alimentar alcătuit din alcool şi

hidrocarbonate fermantabile creşte colonizarea
suprafeţelor dentare cu Streptococcus mutans,
şi totodată incidenţa cariilor ocluzale;
 6.Eroziunea dentară este o altă consecinţă a
consumului de băuturi alcoolice, explicată, fie prin
refluxul gastro-esofagian survenit ca urmare a
patologiei digestive, fie prin consumul băuturilor cu
pH acid;

 Alcoolul reprezintă un factor de risc pentru sănătatea

osoasă, fiind incriminat în producerea ostoporozei,
fracturilor patologice

 Deficienţele sistemului imunitar poate fi cauza

apariţiei periimpantitelor;
 Ca urmare a deficienţelor nutriţionale si a
tulburărilor psihologice induse de consumul cronic
de alcool (depresie, stres, comportament negativ faţă
de igiena orală), cercetările recente au demonstrat că
acesta determină agravarea unei afecţiuni
parodontale;

 În contextul alterării stării generale se pot manifesta

stomatite protetice, glosite, vindecări vicioase,
candidoze orale;
 Riscul crecut de cancer oral se manifestă prin
apariţia unei forme deosebit de agresive,
carcinomul epidermoid, care reprezintă 95%
dintre tumorile cavităţii orale şi care timp de
30 de ani nu a înregistrat şanse mai mari de
supravieţuire la 5 ani.
1. Depistarea precoce a cancerului (screening
populaţional) are numeroase avantaje:
 Rata de supravieţuire este dependentă de stadiul în care boala a
fost depistată;
 Tratamentul chirurgical este mai puţin invaziv;
 Calitatea vieţii este mai puţin afectată;
 Costurile tartamentului oncologic mai mici
 Evitarea complicatiilor si sechelelor
 Sunt necesare programe naţionale de depistare precoce a
cancerului oral, precum şi programe numai asupra populaţiei cu
risc crescut (ex. Marea Britanie, 1993)
 2. Crearea de facilităţi pentru screening-ul populaţional
şi pentru tratarea cazurilor depistate

 3. Aplicarea metodelor specifice fiecărei ţări în funcţie

de resursele materiale şi umane

 4.Cea mai bună metoda de depistare precoce este

dispensarizarea pacienţilor cu leziuni precanceroase si
leziuni suspecte-luarea în evidenţă a acestor persoane
într-o bază de date naţională, consultarea obligatorie
periodică
Se defineşte ca fiind o readaptare organică şi funcţională
după tratamentul leziunilor canceroase;
 are ca scop limitarea sechelelor bolii (ex: tratamentul
mucozitelor, a xerostomiei, protezare, realizarea de
obturatoare, educaţie terapeutică)
Complicatii ale tratamentului oncologic: MUCOZITA
Mucozita este o leziune inflamatorie ulcerativă de la nivelul cavităţii orale,
cauzată de boli infecţioase, deficite imunitare, anumite medicamente, dar mai ales
extrem de frecventă în cazul pacienţilor care beneficiază de tratament oncologic.

Durere, edem, ulceraţii Durere, edem,

multiple, ulceraţii
Durere, edem. Durere, edem , este posibilă doar generalizate,
ulceraţii alimentaţia lichidă. alimentaţia orală
este imposibilă.
 Incidența:
40% dintre pacienţii care primesc chimioterapie;
85% dintre cei care urmează radioterapie în regiunea capului și
gâtului (în cazul celor care au carcinoame avansate, procentul este
chiar de 100%);
100% din pacienţii care primesc doze mari de chimioterapie și
transplant de celule stem hematopoietice.
Tratament medicamentos:
-Solutii anestezice locale
-Sucralfate (ULCAR)
-Ape de gura antiinflamtorii
-Analgezice, Opiode (morfina)

Sfaturi igienico-dietetice:
-periute de dinti cu peri moi si paste de dinti ne-
abrazive , fara menta, cu fluor
-ape de gura cu bicarbonat de sodiu 1,4%
-hidratare
Sursa: Prise en charge de la cavité orale après traitement du cancer. REMAUD MATTHIEU , CHEVALIER
VALERIE, LE TOUX GUY, BOISRAME SYLVIE, 2ÈMEJOURNÉE SCIENTIFIQUE DU GROUPE BRETON
DE CANCÉROLOGIE ORL
 70% dintre pacienții care au primita radioterapie
 Apare în primele 3 luni după radioterapia din zona facială si in cursul
chimioterapiei, dar dispare după finalizarea tratamentului
 Tratament curativ: Pilocarpina (stimularea secretiei salivare, 15-20 mg/zi),
6-12 săptămâni
Efecte secundare: hipertranspirația, intoleranta gastrointestinală, hipotensiune
arteriala, rinita, diaree si tulburari de vedere.
 Tratament adjuvant: substituenți salivari (solutii, spray-uri, geluri, tablete);
contin un agent pentru creșterea vascozitatii, cum ar fi
carboximetilceluloza sau hidroxietilceluloza
 Preparate cu fluor: geluri Duraphat : 25.000 ppm
 Hidratare optimă, evitarea alcoolului și fumatului, limitarea cofeinei
 Pot apare după 6 luni sau chiar ani de la sedintele de
radioterapie
1. Trismus (ca urmare a radierii muschilor manducatori apare
fibroza musculară)

2. Carii rampante, ca urmare a hiposialiei si acidității cavității

orale, cu o progresie rapidă și severă

3. Osteoradionecroza, apare ca o expunere endo-osoasa, ulterior

apar: fistule si fracturi patologice
Apare la pacientii care primesc doze mari de radiatii (peste  6000
centigrays ), incidența este de 9% - osul mandibular
 In aproape toate cazurile peste această osteoradionecroză se
suprapune infecția determinând osteomielita pe fond
osteoradionecroza.
 Factori de risc: extractiile realizate pe osul iradiat
Sursa: Osteoradionecrosis of the Jaws after Radiotherapy Treatment in Head and Neck
Area, M. Riznič, Juliana Göbl

Osteoradionecrosis of the jaws—a current overview, Bruno Ramos

Chrcanovic, Peter Reher, Alexandre Andrade Sousa & Malcolm Harris 
 În ciuda apariției de noi tehnologii medicale, rata de
supraviețuire după 5 ani a pacienților cu cancer oral (carcinom
epidrmoid) este redusă și nu s-au observat ameliorări în
ultimele 30 de ani.

 Răspunsul este simplu: un număr mare de tumori maligne

orakle sunt descoperite tardiv, în stadii avansate.

 Doar depistarea precoce poate contribui la ameliorarea

prognosticului de cancer oral.

Iar acest obiectiv nu se poate realiza fără implicarea activă a

stomatologului !!!
 HIV/SIDA
şi
sănătatea orală
 Stadiul 1: Infecţia HIV primară
 Acest stadiu al infecţiei durează cîteva săptămîni şi este asociat
cu o boală scurtă asemănătoare cu gripa.
 În pînă la 20% cazuri, simptomele sunt destul de serioase pentru
a consulta un doctor, dar diagnosticul infecţiei HIV este foarte
des omis.

2. Stadiul clinic asimptomatic

 Acest stadiu durează aproximativ 10 ani şi, după cum sugerează
denumirea, se caracterizează prin lipsa unor simptome majore,
cu toate că în unele cazuri nodulii limfatici sunt inflamaţi.
 Stadiul 3 Infecţia HIV simptomatică
În timp, sistemul imun devine serios afectat de HIV. 
Infecţia HIV simptomatică este în mare parte cauzată de
apariţia infecţiilor oportuniste şi tumorilor cu care sistemul
imun sănătos se poate lupta în mod normal.
Acestea pot apare în toate sistemele organismului

Stadiul 4: Progresul de la HIV la SIDA

 Odată ce sistemul imun devine tot mai afectat de boli, este
stabilit diagnosticul de SIDA.
 Nu exista un tratament eficient impotriva virusului si nici al
defectului imun. Multe din manifestarile SIDA pot fi intarziate prin
tratament, dar ele sunt recurente.

 Este important sa se faca o diferentiere intre persoanele cu infectie

HIV şi fara boala şi cele care au SIDA.

 Persoanele infectate care nu au dezvoltat boala pot trai in conditii de

sanatate buna timp de 15 sau mai multi ani.

 Dintre persoanele care au dezvoltat SIDA, 50% decedează în primii

doi ani de la stabilirea diagnosticului.

 Rata de supravieţuire la 5 ani a persoanelor care au dezvoltat SIDA

este aproape de 0.
 Din 2012, numărul global de persoane care trăiau cu
HIV era de 35.3 milioane, comparativ cu 30.3
milioane în 2001 - o creștere de 17%.
 În acelaşi timp, accesul extins la terapia
antiretrovirală a contribuit la reducerea numărului de
oameni care mor din cauza complicaţiilor legate de
SIDA, mai ales din 2004-2005.
 1,6 milioane de persoane au murit de boli legate de
SIDA la nivel mondial în 2012
 2019: 38 milioane de persoane cu HIV
 La scară globală epidemia HIV s-a stabilizat, dar există în
continuare un număr crescut de noi infecţii cu HIV precum şi
decese datorate îmbolnăvirii.

 Femeile reprezintă jumătate dintre bolnavii HIV pe plan

mondial şi aproape 60% din infecţiile HIV din regiunea
Subsahariană.

Europa:
-peste 160.000 de persoane au fost recent diagnosticate
cu HIV în întreaga regiune europeană
-51% dintre diagnosticările cu HIV raportate au loc într-
un stadiu avansat al infecției
-65% dintre persoanele cu vârsta de 50 de ani și peste
au fost diagnosticate cu întârziere în cursul infecției cu
HIV
 Tinerii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani
reprezintă aproximativ 45% din noile infecţii cu
HIV pe plan mondial.

 La nivel mondial, numărul de copii sub 15 ani

infectaţi cu HIV a crescut de la 1,6 milioane în
2001 la 2 milioane în 2007. Aproape 90% dintre
aceştia locuiesc în Africa Sahariană.
 Număr pacienţi adulți în viaţă :17.536
 Sex masculin: 82%
 Sex feminin: 18%
Peste 20 ani-17248
 0-14 ani: 157
 15-19 ani-131
 Cazuri noi depistate în primele 6 luni 2022-264
 Decese (copii si adulti): 62

 Incidența la 1000 locuitori (adulti 15-49 ani): 0.08

 Nr pacienti cu tratament antiretroviral: 13.000

Sursa: Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea Infecţiei

HIV/SIDA în România – INBI “Prof.Dr.M.Balş”
 Studii mari, multiinstitutionale au indicat ca
riscul transmiterii HIV dupa inteparea pielii cu
ace sau obiecte ascutite contaminate cu sange de
la persoane cu infectie HIV documentata este de
aproximativ 0,3%

 Riscul de infectie hepatitica B dupa acelasi tip de

expunere este de 20-30%. 
 Perioada de incubatie poate fi de la cateva zile la cateva
saptamani.
Timpul scurs de la contactul infectant pana la detectarea
anticorpilor in sange, poate sa dureze intre 2 saptamani si 6 luni.
Aceasta perioada este numita perioada de seroconversie sau
perioada "fereastra". In tot acest timp, persoana in cauza este
contagioasa si poate transmite virusul.

 Riscul de infecţie după înţeparea cu ac folosit la pacient

infectat:
 HIV=0,3 %
 Hepatita B=1-37%
 Hepatita C=0,7%
 La pacienţii HIV seropozitivi (bolnavii SIDA),
medicul stomatolog va urmări, în special,
manifestările orale ale acestei maladii, ele fiind, de
multe ori, semnul patognomonic al infecţiei
 Este deja o certitudine faptul că modificările orale
pot fi, în multe cazuri, prima formă clinică de
manifestare a infecţiei cu virusul HIV.
 Aceste modificări apărute în sfera orală determină
dureri marcate, însoţite de disfagie şi conducând la o
stare de malnutriţie.
 De asemenea, infecţiile supraadăugate şi tumorile
orale necesită un diagnostic corect şi un tratament
adecvat, instituit cu cât mai precoce, cu atât mai
eficient
 Candidoza orala
 Herpes simplex
 Leucoplazia orală păroasă
 Sarcomul Kaposi
 Limfom non Hodgkin
 Eritem linear gingival
 Gingivita ulcero-necrotica
 Parodontita ulcero-necrotica
Leucoplazie orală păroasă

Candidoza orală
Herpes labial Herpes Simplex

Eritem linear gingival Parodontita ulcero-necrotica

Sarcom Kaposi cutanat

Sarcom Kaposi oral

 Strategia prevenirii infecţiei cu HIV implică următoarele
componente:
1.Informarea cu privire la pericolul şi momentele care
prezintă risc de infectare cu HIV;
2. Conştientizarea importanţei evitării sau minimizării
riscurilor;
3. Promovarea unui comportament fără riscuri
4. Măsuri suplimentare de protectie în cazul tratamentului
pacientilor HIV
5. Evitarea intepăturilor cu instrumente acutite în timpul
acordării de tratamente stomatologice
 Constă în depistarea cât mai rapidă a infecţiei
HIV
 Prevenirea evoluţiei de la infecţia HIV la SIDA
  Strategii de testare timpurie, în special pentru
populațiile vulnerabile

Prevenţia terțiară

Constă în evitarea:
complicatiilor, infecțiilor oportuniste,
tuberculozei, cancerului
 contact sexual neprotejat

 utilizare în comun de ace/seringi contaminate cu

sange proaspat

 injurii cu expunere la sânge sau alte fluide

potential infectioase de la sursa HIV+ sau cu status
necunoscut (accident, înțepături cu ace)
 Ideal este  ca tratamentul sa fie administrat în primele 2 ore
post expunere.

 Dacă au trecut însă 48 de ore de la expunere, eficienţa terapiei

scade foarte mult.

 Profilaxia se reevaluează după 72 de ore când se pot obţine

date suplimentare despre sursă.

 Dacă sursa este HIV negativă, profilaxia se va opri.

 Se recomandă testarea HIV imediată, la 3 şi la 6 luni de la
incident.
 Durata tratamentului – 28 de zile, tratament cu medicatie
antiretrovirala (COMBIVIR, KALETRA)
1. Mononucleoza infecțioasă (virusul Epstein Barr):
-angină
-febră
-oboseală cronică
-adenopatie
2. Herpes simplex 1
3. Hepatita A
4.Infectia cu citomegalovirus (febră, adenopatii,
hepatomegalie)
5.Infectii virale respiratorii
6. Gastro-enterite