Absorbţia

Definiţie
- etapa în care substanţa medicamentoasă trece de la locul de administrare
în sânge (în circulaţia sistemică)
Căi de administrare (de absorbţie)
- Căi naturale
- Căi artificiale=injectabile=parenterale
Căile naturale = pe piele (cutanată)
= pe mucoase - per os, orală
- sublinguală
- rectală
- respiratorie
- nazală
- oculară
- vaginală
- uretrală
Căi artificiale:
1. Căi intravasculare - direct în vasele de sânge: - i.a (intraarterială)
- i.v (intravenoasă)
- intracardiacă
2. Căi extravasculare - căi intratisulare (în țesut): - calea intramusculară (i.m)
- calea subcutanată(s.c)
- calea intraosoasă (măduva
oaselor spongioase)
- căi intraseroase: - calea intraperitoneală
- calea intrapleurală
- calea intrapericardică
- calea intraarticulară
- căi intratecale: - intrarahidiană (subarahnoidiană)
- epidurală
- cale intraventriculară (ventriculii cerebrali)
 Utilitatea căilor de administrare

- acțiune generală și/sau acțiune locală

- numai pentru acțiunea generală -

sublinguală, i.v, s.c, i.m.

- numai pentru acțiunea locală - oculară,

vaginală, intrapleurală, intraarticulară
 Factorii care influențează absorbția
- pH-urile de pe cele 2 fețe
- particularitațile fiecărei membrane - coeficientul de
absorbție (f) + coeficientul de extracție (E)
- nr. de membrane traversate:
• căi naturale - 2: epiteliul mucoasei + endoteliul capilar
• căi artificale - 1: endoteliul capilar

Obs! Căile naturale nu reprezintă căi de urgență (cu

excepția căilor sublinguale si respiratorii)
 Absorbția pe cale orală
Locul absorbției - mucoasa gastrică și/sau mucoasa intestinală
Membrane străbătute – 2: -epiteliul mucoasei
-endoteliul capilar
Utilitate:
- pentru acțiune generală, după absorbție
- pentru acțiune locală, la nivelul căii – antiacide, laxative,
antidiareice, antiinflamatoare intestinale (mesalazina),
antihelmintice, antibiotice (vancomicina)

Avantaje:
- cale naturală, fiziologică de aport comoditate în
administrarea medicamentelor, fiind foarte utilă pentru
administrări repetate, în tratamentul de întreținere al bolilor
cronice; complianța din partea pacientului = foarte bună
Dezavantaje:
- nu este cale de urgență
- nu este utilă la pacienți cu sindrom vomitiv sau inconștienți
- F după administrarea orală este de obicei < față de alte căi,
deoarece apar toate cele 3 efecte de prim-pasaj
- viteza de absorbție - foarte variabilă - depinde de:
prezența/absența alimentelor, eventualele stări patologice:
spasmul sfincterului piloric, prezența sindromului diareic
(crește motilitatea intestinală, scade contactul medicamentului
cu mucoasa), constipația
- nu se poate utiliza pentru efecte sistemice pentru subst. care:
 nu se absorb din tubul digestiv - aminoglicozide
 sunt degradate de aciditatea gastrică - penicilina G
 sunt degradate de enzimele proteolitice - insulina
 sunt inactivate la primul pasaj hepatic - unii hormoni steroizi
Forme farmaceutice specifice:

 Forme lichide/solide
 Forme cu cedare rapidă/controlată - ex.
- forme farmaceutice moderne - OROS -ex.:
INVEGA (paliperidonă)- schizofrenie cu manifestari negative
CONCERTA (metilfenidat) - ADHD
ADALAT OROS (nifedipină) - HTA
 Particularitățile anatomo-fiziologice ale
mucoasei gastrice
- mucoasă relativ groasă, care nu este facută pentru
absorbție, ci pentru secreție - HCl, mucus protector
-suprafața mucoasei gastrice-relativ mare ~ 1 m²
-vascularizația= bogată (factor în favoarea absorbției)
Caracteristici de permeabilitate
- membrană lipidică fără pori, fără sisteme active de
transport
- permeabilă pentru substanțe lipofile nedisociate
care vor traversa prin difuziune simplă (cinetică de
ordin I)

!!! diferența pH (stomac 1-3 vs. spațiu interstițial ~7,4)

Mucoasa gastrică
Mucoasa intestinală
Stomac Spațiu interstițial
Spațiu interstițial
pH 1-3 pH ~7,4 [𝑯𝑨]
=𝟏𝟎𝒑𝒌𝒂−𝒑𝑯 =𝟏𝟎𝟓−𝟕 =𝟏𝟎−𝟐
[𝑨ˉ]
HA HA [HA]= [Aˉ ]*𝟏𝟎−𝟐
99,99% 0,99% [HA]+ [Aˉ]=100%
[Aˉ]*(𝟏𝟎−𝟐 +1)=100
100
[Aˉ]=1.01=99,01%
Aˉ Aˉ
[HA]=0,99%
0.01% 99,01%

Obs! Doar substanța în formă

Stomac disociată se mai poate întoarce în
pka=5 stomac, însă aceasta se găseșste în
[𝑯𝑨] proporție de 0,99%; echilibrul se va
=𝟏𝟎𝒑𝒌𝒂−𝒑𝑯=𝟏𝟎𝟒
[𝑨ˉ] deplasa treptat spre forma disociată,
[HA]=99,9% care este preluată de circulație.
[Aˉ ]=0,01%
Exemple de substanțe ce se pot absorbi la acest nivel:
-sulfamide
-peniciline
-barbiturice
-acid acetilsalicilic
-antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

Obs! Chiar dacă acidul este slab, și s-ar absorbi teoretic

ușor prin mucoasa gastrică, această absorbție are loc
foarte dificil din cauza grosimii mucoasei gastrice; chiar
și aceste substanțe se vor absorbi mai bine în prima
parte a duodenului, unde există pH ușor acid
! Modificarea pH-ului gastric - atenție la
antiacide
- alcalinizante: NaHCO3
- neutralizante: sărurile de Ca, Mg și Al

Crescând pH-ul gastric - se va modifica procentul

dintre forma disociată/nedisociată

Regulă:
Antiacidele se administrează la distanță de cel
puțin 2 ore de la alte medicamente
Absorbția prin mucoasa intestinală
Caracteristici anatomo-fiziologice ale
căii de absorbție
- suprafața foarte mare (> 100 m²), datorită
prezenței valvulelor conivente cu vilozități
intestinale, iar celulele epiteliale prezintă pe
suprafața lor microvili orientați spre lumenul
intestinal
- vascularizație foarte bogată (sanguină și
limfatică)

Aceste aspecte fac ca mucoasa intestinală =

locul principal de absorție al organismului
Caracteristici de permeabilitate
- membrană lipidică, cu pori și cu sisteme active de
transport
- permeabilă - lipofile nedisociate (difuziune simplă)
- hidrofile (filtrare - prin pori)
- ionii/substanțe polare (transport
activ - cărăuși)
- din cauza pH-urilor variabile - substanțele cu
caracter acid slab, pka>4,8 se absorb mai bine în
duoden
- substanțele cu caracter bazic slab, pka<8 se absorb
bine la nivelul jejunului și ileonului
- bazele tari (ex. derivați cuaternari de amoniu) se
absorb foarte greu; sunt necesare doze
mult mai mari decât cele injectabile
- dintre ioni se absorb mai ușor anionii
- dintre cationi se absorb mai ușor cei monovalenți -
ex.
 Fe³+ nu se absoarbe; se reduce la Fe²+ - necesită
transportor activ (apotransferină)
 Mg²+ se absoarbe foarte greu; de aceea pentru
efectele deprimante SNC ale Mg, acesta trebuie
administrat injectabil; administrat p.o. Mg are efect
laxativ-purgativ osmotic (atrage apa din spațiul
intertițial în lumenul intestinal)
- subst. polare - cu transportori activi - ex.
 levodopa - cu cărăușii fenilalaninei
 fluorouracil - cu cărăușii pirimidinelor
 permeabilitate

Transportorii P-gp (MDR1)

 tract gastrointestinal, tubi renali, căi biliare, astrocite
 celule canceroase - unul dintre responsabilii pentru
rezistența la chimioterapice - MDR

Rol în epiteliul intestinal: pompează xenobioticele înapoi în lumenul intestinal -

ex. digoxina, ciclosporina, claritromicina, blocante ale canalelor de calciu
(nifedipina, verapamil) antiretrovirale (antiHIV), antineoplazice inhib. de
tirozinkinază (sunitinib) sau inhib. de topoizomerază (etoposid) - consecințe:
Cp mai redusă, efect mai redus

! Posibile interacțiuni medicamentoase - inhibitoarele P-gp (omeprazol și alte

IPP, antidepresive ISRS, amiodarona) cresc Cp pt. medicamentele care sunt
substrat pt. P-gp; inductoarele P-gp (rifampicina, sunătoarea) scad Cp pt.
medicamentele care sunt substrat pt. P-gp
 Factorii specifici care influențează
absorbția intestinală
 Motilitateaintestinală
 Timpul de golire a stomacului
 Modificarea pH-ului intestinal

Motilitatea intestinală poate influența gradul de

absorbție:
- motilitatea intestinală crescută scade contactul
medicamentului cu mucoasa, cu scăderea absorbției
- motilitatea intestinală scăzută crește contactul
medicamentului cu mucoasa, cu creșterea absorbției
 Factorii specifici care influențează absorbția
intestinală

Motilitatea intestinală poate fi modificată de:

 Stările patologice:
- diaree - crește motilitatea intestinală
- constipația - scade motilitatea intestinală
 Medicamente:
- antispastice - scad motilitatea intestinală
• atropina, butilscopolamina (parasimpatolitice)
• papaverina, drotaverina (musculotrope)
 Factorii specifici care influențează
absorbția intestinală
Timpul de golire a stomacului - o golire lentă va întârzia
absorbția intestinală
 Prezența alimentelor
 Stări patologice care induc stază gastrică - ex.
spasmul sfincterului piloric, neuropatia diabetică,
migrena
Invers, o evacuare rapidă a stomacului va favoriza abs.
intestinală
 Metoclopramid - gastroprokinetic - se poate folosi
în migrenă pentru a grăbi absorbția int. a unui
analgezic
 Factorii specifici care influențează
absorbția intestinală
Modificarea pH-ului intestinal
Ex: băuturile acidulate = acestea pot scădea
pH-ul - substanța bazică în mediu acid
disociază și nu se mai absoarbe la fel de bine

Regulă! Medicamentele se administrează cu

apa plată
Absorbția pe cale sublinguală
a) calea sublinguală propriu-zisă
b) calea bucală

a) Calea sublinguală propriu-zisă

- administrarea se face sub limbă, medicamentul absorbindu-se
prin mucoasa sublinguală

Particularitățile anatomo-fiziologice ale mucoasei

sublinguale
- mucoasă subțire, cu o suprafată mică, bine vascularizată
- membrană lipidică, fără pori, fără sisteme de transport activ →
permeabilă pentru substanțe lipofile, nedisociate
Obs! Substanțele trebuie să fie active la doze mici (substanțe
potente), pentru a putea fi încorporate în forme farmaceutice de
dimensiuni mici
Factori specifici ai căii
- secreția salivară, care se opune absorbției
- pe curba concentrație plasmatică-timp apar 2 picuri,
unul corespunzător absorbției sublinguale și altul
corespunzător absorbției din tubul digestiv

abs sling
Utilitatea căii
-se folosește numai pentru acțiunea generală (sistemică)
-utilă în situații în care este necesară o absorbție rapidă
(criză)
ex: nitroglicerina (în criza de angină pectorală)
fentanil (în durerea acută din neoplasm - la pacienții
tratați cronic cu analgezice opioide)
buprenorfină (în migrenă)
-în alte cazuri-homeopatie

Forme farmaceutice
-comprimate
-soluții (spray)
-granule (homeopatie)

Cedarea substanței trebuie să se facă în cel mult 3 minute!

Avantaje
-absorbția este rapidă
-latența este scurtă → utilă în urgențe
-substanțele nu prezintă decât efect de
prim pasaj pulmonar, deoarece sângele
venos de la acest nivel drenează direct în
vena cavă superioară, ocolind ficatul.
b) Calea bucală
-administrarea medicamentelor se face pe limbă
-absorbția are loc la nivelul mucoasei sublinguale și a
tubului digestiv
Utilitatea
-pentru acțiunea generală (vitamine, minerale,
hormoni)
-pentru acțiunea locală (antiseptice, dezinfectante,
antiinflamatoare)
Forme farmaceutice
-comprimate bucale cu dizolvare lentă
-tablete de talie mare
-pastile
Absorbția pe cale rectală

Locul absorbției: mucoasa rectală

Particularitățile anatomo-fiziologice
ale mucoasei rectale:
-mucoasă mai groasă, cu suprafață mică, care nu
este făcută pentru absorbție
-membrană lipidică, cu pori mici → permeabilă
pentru substanțe lipofile nedisociate,
hidrofile cu masă mică
Factori care influențează absorbția pe cale
rectală
-reflexul de respingere - scurtează durata de retenție
a supozitorului
Pentru micșorarea reflexului de respingere,
supozitorul trebuie să cedeze substanța activă în cel
mult 10-15 minute de la administrare, iar substanța
activă și excipienții nu trebuie sa fie iritanți

Utilitatea căii
-se folosește pentru acțiunea sistemică (copii,
vârstnici, pacienți cu sindrom vomitiv, bolnavi
inconștienți) - analgezice-antipiretice, AINS,
antispastice, anticonvulsivante - diazepam
-pentru acțiunea locală - laxative-purgative,
antihemoroidale, antiinflamatoare intestinale (în colită
ulcerativă)
Forme farmaceutice
-supozitoare
-microclisme: - diazepam (la copii cu convulsii febrile)
- glicerină

Avantaje
-dacă cedarea substanței active se face la nivelul
rectului inferior și mijlociu este ocolit primul pasaj
hepatic, deoarece venele hemoroidale inferioare și
mijlocii drenează în vena cavă inferioară (este ocolit
sistemul port hepatic)
-dacă cedarea are loc la nivelul rectului superior,
substanța suferă efect de prim pasaj hepatic,
deoarece venele drenează în sistemul port hepatic
Obs! Cedarea substanței active trebuie să se facă
rapid.
Absorbția pe cale respiratorie
a) Calea nazală
b) Calea respiratorie propriu-zisă

a)Calea nazală
Locul absorbției: mucoasa rino-faringiană
Particularități anatomo-fiziologice ale
mucoasei:
-mucoasă cu suprafață mică, foarte bine
vascularizată
-membrană lipidică cu pori → permeabilă pentru
substanțe lipofile nedisociate și hidrofile
Factori specifici care influențează absorbția
la acest nivel
-secreția nazală
Utilitatea căii
- acțiune locală (în rinite, infecții locale) -
decongestionante nazale, antibiotice, antiseptice,
antiinflamatoare
- acțiune generală - hormon antidiuretic (ADH)
Forme farmaceutice
-soluții apoase, uleioase (pic. sau spray)
-suspensii
-pulberi
!!!! La copii, mucoasa este mai subțire, mai
permeabilă → la abuz de decongestionante
nazale, substanțele active se pot absorbi în
procent ridicat, determinând concentrații
plasmatice ridicate, cu posibilă afectare
sistemică
Ex: efedrina - stimulare SNC
- stimulare cardiovasculară
b) Calea pulmonară

Locul absorbției
-mucoasa bronșiolară și epiteliul alveolar
Particularități anatomo-fiziologice ale căii
-mucoasa bronșiolară este adaptată pentru
protecție (secreție de mucus), iar absorbția
decurge dificil
-epiteliul alveolar are o suprafață foarte mare
(aprox. 100 m²) și este foarte bine vascularizat
-epiteliul alveolar este o membrană lipidică, cu pori
mari → permeabilă pentru substanțe lipofile
nedisociate și hidrofile cu masă mare
Factori specifici care influențează
absorbția
-pe curba concentrație plasmatică-timp apar 2 picuri: unul
corespunzător absorbției pe cale pulmonară și altul
corespunzător absorbției din tubul digestiv
Utilitatea căii
-acțiune generală - anestezice generale
-acțiune locală - bronhodilatatoare, corticosteroizi,
antibiotice, expectorante, antiseptice
Forme farmaceutice
-gaze+lichide volatile - anestezice generale
-soluții apoase/pulberi administrate în aerosoli
Obs! Este foarte importantă dimensiunea
particulelor:
-optim=1-5 µm
-particulele<1 µm ajung la nivelul alveolelor însă se
elimină foarte ușor prin expir
-particulele>10 µm nu pătrund în căile aeriene
inferioare
Avantaje
-doza administrată respirator pentru efectul
local este mult mai mică decât cea sistemică
-efectele adverse sistemice sunt mult mai
reduse
-cale de urgență
Dezavantaje
-complianța redusă
-gazul din aerosol poate antrena un
bronhospasm
Absorbția pe cale oculară
Locul absorbției
-la nivelul mucoasei conjunctivale și corneene
Administrarea
-se face in sacul conjunctival, presându-se canalul
lacrimo-nazal
Particularități anatomo-fiziologice ale căii
-mucoasa oculară este o membrană lipidică cu
pori → permeabilă pentru substanțe lipofile
nedisociate și hidrofile
Factori specifici care influențează absorbția
-secreția lacrimală ce antrenează substanța
Utilitatea căii
-se folosește pentru acțiunea locală
(antiglaucomatoase, decongestionante,
antibiotice, antiinflamatoare, anestezice locale)
Forme farmaceutice
-colire (soluții apoase)
-unguente oftalmice
-sistemele terapeutice oftalmice (OTS)
Obs! Colirele trebuie să fie izotone cu lichidul
lacrimal sau slab hipertone, cu un pH optim
de 7,4-8 și sterile; sunt excluse soluțiile
hipotone, deoarece produc ulcerații la nivelul
corneei
Absorbția pe cale cutanată
Locul absorbției
-foliculii piloși și glandele sebacee
Particularități anatomo-fiziologice ale căii
-membrană lipidică, fără pori → permeabilă
pentru substanțe lipofile, nedisociate
Factori care favorizează absorbția
-masajul local
-pansamentul ocluziv
-pielea lezată (răni, arsuri)
Utilitatea căii
-pentru acțiunea locală, în dermatologie -
antibiotice, antifungice, antiinflamatoare,
keratolitice, antipruriginoase
-pentru acțiunea generală - sisteme terapeutice
transdermice (TTS)
Ex: plasturi cu nicotină, nitroglicerină, fentanil
(analgezic opioid forte), estrogeni, scopolamină
(utilă în răul de mișcare), rivastigmină (în boala
Alzheimer)
Forme farmaceutice
-soluții apoase, uleioase, emulsii, unguente,
creme, paste, geluri, forme TTS
Absorbția pe căi artificiale
Condiții obligatorii pentru formele
farmaceutice injectabile
-sterile
-apirogene
-pH~7,4
-izotone/slab hipertone
Condiții obligatorii pentru
administrarea pe căi intravasculare
-excluse substanțele hemolitice, substanțele
care precipită proteinele plasmatice
Calea intravenoasă (i.v.)
Particularități farmacocinetice
-timpul de absorbție = 0
-timpul de transport în patul vascular = 25-45 s
-administrarea în ”bolus” (cu viteză
mare)=produce un pic instantaneu, cu apariția
rapidă a efectului
Obs! Se recomandă ca administrarea să se facă în
minimum 1 minut, din cauza riscului declanșării
reflexelor vegetative periculoase
-se administrează doar substanțe hidrosolubile /
foarte rar subtanțele lipofile=sub formă de emulsii
U/A (ex: perfuzii cu lipide)
-pe calea intravenoasă se pot administra și soluții
cu pH≠7,4 sau soluții hipertone, deoarece sângele
conține sisteme tampon și permite diluarea rapidă
Utilitatea căii
-numai pentru acțiunea generală
Avantaje
-cale de urgență
-permite administrarea de volume mari în perfuzii și
administrarea continuă
-biodisponibilitate mare
Dezavantaje
-posibile accidente (reacții febrile, în cazul soluțiilor
insuficient sterilizate)
-creșterea tensiunii arteriale (volume mari)
-necesitatea unui personal calificat
-ireversibilă - ! doze - risc de supradozare
-risc de infecții
-dureroasă
Căi extravasculare
a) Căi intratisulare

a.1. Calea intramusculară

-la nivelul mușchilor există o vascularizație bogată și o inervație
senzitivă mai redusă, comparativ cu stratul subcutanat ceea ce
face ca absorbția să fie mai rapidă
-este mai puțin dureroasă ca administrarea s.c.
-se pot administra unele substanțe iritante pentru țesut
-substanțele traversează o singură membrană= entodeteliul
capilar
Forme farmaceutice
-soluții
-suspensii apoase, uleioase (suspensii forme depôt= cu efect
retard)
Ex: Moldamin
a.2. Calea subcutanată
-vascularizație mai redusă
-terminații senzitive numeroase
-absorbția are loc mai greu, calea este mai
dureroasă
-nu se administrează pe această cale substanțe
iritante pentru țesut
Forme farmaceutice
-soluții apoase, suspensii foarte fine cu
substanțe greu solubile (ex. hormoni sexuali)
Obs! Atât calea i.m cât și s.c sunt folosite
pentru acțiunea generală
a.3. Calea intraosoasă
-injectarea se face în măduva oaselor
spongioase scurte/late (ex stern, osul iliac,
femur)
-biodisponibilitatea este foarte bună,
comparabilă cu calea i.v
Utilitatea=numai pentru acțiunea generală

b) Căi intraseroase - intrapericardic,

intrapleural, intraperitoneal, intraarticular
-acțiune locală în infecții microbiene, fungice
(ex. pericardită, miocardită)
! Risc mare de infectare a unor cavități închise
 c) Căi intratecale
c.1. Intrarahidiană (subarahnoidiană)
c.2. Epidurală
vertebră
dura mater
LCR
arahnoidă
M pia mater

Intrarahidiană

Epidurală
 Anestezia epidurală - utilitate
 Intervenții chirurgicale (histerectomie, chirurgie
ortopedică, laparotomie, anevrism de aortă),
asociată cu anestezia generală
 Operație cezariană - ca singură metodă de
anestezie chirugicală
 Analgezie postoperatorie - după operațiile în care
anestezia epidurală s-a folosit ca metodă de
anestezie - o pompă de infuzie prin care pacientul
poate să-și controleze durerea câteva zile după
operație
 Injectare de analgezice sau corticosteroizi - pentru
dureri de spate