INGRIJIREA PLAGILOR

INGRIJIREA PLAGILOR
 Plaga = rana= rezultatul unui traumatism
in urma caruia se produc distrugeri ale
tesuturilor interesand intotdeauna pielea;
 - leziuni traumatice, caracterizate prin
intreruperea continuitatii tegumentelor
sau mucoaselor( prezenta unei solutii de
continuitate)
 Clasificarea plagilor
 1. dupa tipul agentului vulnerant:
a) mecanice: prin intepare, prin taiere, prin sfasiere,
prin strivire, prin muscaturade animale, prin muscatura
de sarpe, sau vipera, prin arme de foc
b) termice: caldura-arsuri, frig- degeraturi,
electricitate-arsuri
c) chimice: acizi, baze, saruri
d) radiatii ionizante
 2. Dupa circumstantele de producere
a) accidentale- de munca, de circulatie, casnice
b) intentionate –suicid, agresiuni
c) iatrogene – interventii chirurgicale, injectii, punctii
 3. dupa timpul scurs de la producere
a) plagi recente<6h
b) plagi vechi >6h –acestea se considera infectate
 4. dupa profunzime – superficiale
- profunde
Simptomatologia plagilor
 Semne locale: -durerea
- impotenta functionala
- hemoragia
- prezenta solutiei de continuitate
 Semne generale – tahicardie, hTA, febra
Ingrijirea unei plagi trebuie sa
realizeze urmatoarele:
- sa se suprime durerea
- sa se efectueze hemostaza
- sa se trateze plaga
 Pansamentul
 Este actul chirurgical prin care o plaga se aseptizeaza, se
trateaza si se protejeaza pentru a-I usura cicatrizarea
 Principii fundamentale pentru efectuarea corecta a unui
pansament: (obiectivele pansamentului)
 1. sa se lucreze in conditii de asepsie perfecta
 2. sa se asigure absorbtia secretiilor
 3. sa se aseptizeze plaga cu antiseptice corespunzatoare
 4. protejarea plagii fata de ag. termici, mecanici,fizici
 5. asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate
 Tratarea plagilor
 Pregatirea materialelor necesare
- Masuta de instrumente, casoleta cu material moale steril,
cutie cu instrumente sterile, solutii antiseptice, tavita
renala, manusi de protectie sau sterile, leucoplast, fesi
10/10, 10/20 pt fixarea pansamentului, unguente,
pulberi cu antibiotice
Pense anatomice cu dinţi şi fără dinti
 pensa “în inimă ” folosită la
prehensiunea unor organe cavitare
foarfece
Pensa Pean şi pensa Kocher
Portac Mathieu
Pregatirea pacientului

 Psihica- ii explicam necesitatea efectuarii

procedurii si obtinem consimtamantul
informal
 Fizica – il asezam pe pacient intr-o
pozitie cat mai comoda, in functie de
regiunea in care este situata plaga
 Efectuarea procedurii
 Ne spalam pe maini cu apa curenta si sapun si
imbracam manusile
 Examinarea plagii si a tegumentelor din jur, daca a
mai foast pansata se indeparteaza pansamntul
vechi cu miscari blande, daca nu se desprinde se
inmoaie cu apa oxigenata
 Dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii cu un
tampon de vata sterila imbibat in tinctura de iod
sau acool, circular si centrifug, repetam procedeul
cu 2,3 tampoane.( se arunca in tavita renala)
 Tratamentul plagii
 Se face in functie de natura si momentul evolutiei
 1.plagi operatorii cu evolutie antiseptica- se sterg cu 2-3
tampoane d evata sterile imbibate in iod
 2. plagi secretante- necesita curatirea plagii cu solutii
antiseptice- apa oxigenata- fie se toarna in plaga , fie se
imbiba o compresa din tifon sterila si se aplica pe plaga
 3. plagi proaspete in zone cu pilozitati - se spala cu apa
si sapun, se rade in jurul plagii la 5-6 cm de plaga, se
degreseaza cu benzina iodata si apoi se dezinfecteaza in
jurul plagii circular, apoi plaga
 Se sterg marginile plagii cu tampoane de vata
sterila uscata
 Se dezinfecteaza din nou tegumentele din jurul
plagii cirgular si centrifug
 Se acopera plaga cu 2-3 comprese sterile care sa
depaseasca marginile plagii cu 1-2 cm
 Se fixeaza pansamentul in functie de regiunea in
care se afla plaga fie prin benzi de leucoplast fie
prin bandajare cu fasa din tifon
 Ingrijirea bolnavului dupa procedura

 Asezam pacientul intr-o pozitie cat mai comoda

 Rregiunea lezata se pune in repaus pentru reducerea

durerii si favorizarea cicatrizarii

Reorganizarea locului de munca
 Materialul infectat din tavita renala se arunca in
incinerator
 Instrumentele folosite se curata, se spala, se degreseaza,

se dezinfecteaza si se pregatesc pentru sterilizare

 Se aeriseste salonul
 Observatii
 Toaleta plagilor si a tegumentelor din jur se face in
conditii de asepsie perfecta
 Sunt interzise apasarea, stoarcerea, sau masajul plagii
sau regiunii invecinate- pot produce diseminarea
germenilor din plaga- septicemie
 Nu se introduc in casoleta instrumentele cu care se
lucreaza. Se foloseste o pensa numai pentru servire
 In caz de dureri se administreaza la indicatia medicului-
calmante, sedative
 In cazul plagilor vechi sau a celor infectate, dezinfectia
tegumentelor din jurul plagii se face circular si centripet
 Tipuri de pansamente
 1. pansament protector: pe plagi care nu secreta si nu sunt
drenate;
 2. pansament absorbant: pe plagi drenate sau secretante;
 3. pansament compresiv: pe plagi sângerânde (scop
hemostatic), pentru imobilizarea unei regiuni, pentru
reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare; se
realizeaza fixare cu fesi în cadrul unui bandaj;
 4. pansament ocluziv: pentru plagi însotite de leziuni
osoase (acoperire a plagii cu comprese si vata, peste care
se aplica un aparat gipsat).
 5. pansament umed (prisnit alcoolizat, cloraminat, etc.).
 BANDAJE
 Infasarea chirurgicala (bandajul) = metoda de fixare
a unui pansament la nivelul unei plagi (eventual
compresiva) sau de imobilizare temporara a unei
fracturi, luxatii sau entorse; se realizeaza cu ajutorul
unei fesi
 Fasa = o banda de tifon, pânza, alta tesatura elastica
sau chiar hârtie speciala cu proprietati elastice si
absorbante, a carei latime se recomanda a fi
aproximativ egala cu cu diametrul regiunii care se
înfasa (exceptie degetele); se descriu mai multe
modalitati de înfasare:
 Indicatii
 - fixare a pansamentului în regiuni în care
substantele adezive nu îsi ating scopul (extremitati,
regiune cefalica, plagi periarticulare);
 - fixarea pansamentelor unor plagi usoare situate
în regiuni supuse traumatismelor în timpul activitatii
(mâna, picior);
 - efectuarea unui pansament compresiv;
 - imobilizare temporara a unor traumatisme ale
membrelor (entorse, luxatii, fracturi).
 Principii
 punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de
plaga;
 - la membre, înfasarea se începe de obicei de la extremitate
spre radacina (în sensul circulatiei de întoarcere); distal (mâna,
picior) se începe dinspre proximal spre distal (prin benzi de
fixare);
 - sa acopere în întregime pansamentul;
 - sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) → pe traiectul vaselor
mari se aseaza peste un strat de vata;
 - sa nu produca dureri (pretejarea zonelor iritate si a nervilor →
sa nu fie comprimate exagerat);

 - sa permita miscarile articulatiilor peste care trece.

 Tehnica înfasarii- bandajarii
 aplicarea se face cu ambele mâini: se tine sulul de fasa
în mâna dreapta, prins între police si cele patru degete,
iar capatul initial se prinde cu mâna stânga);
 - primul tur de fasa se trece circular, la 10-15 cm de
plaga, fiind acoperit în totalitate de al doilea tur
(pentru fixare);
 - urmatoarele ture se trag oblic, având grija sa acopere
jumatate din zona precedenta; modul de trecere poate
fi diferit (oblic, în evantai, etc.);
 - dupa terminarea înfasarii, se trag din nou 1-2 ture
circulare, iar capatul terminal se fixeaza la bandaj prin
înnodare sau lipire cu leucoplast.
 Modalitati de înfasare
 înfasare circulara: -rapida si simpla, este indicata in
regiuni cilindrice (cap, gât, torace, abdomen, brat);
 înfasare în spirala: este indicata la, membre în

regiuni tronconice si pe suprafete întinse;

 înfasare în evantai: este indicata în cazul fixarii

pansamentului în jurul articulatiilor cotului si genunchiului;

 înfasare rasfrânta: este indicata în aceleasi regiuni

aceleasi regiuni ca înfasarea în spirala, fiind mai

etansa;
 înfasare "în spic de grâu" ("spica"): se aplica
la radacina membrelor sau în cazul pansamentului
compresiv dupa amputatia de sân la femei;
 înfasare în forma de 8: este indicata în plagile mâinii, în

plagile periarticulare si în entorsele articulatiei

tibio-tarsiene;
 înfasare recurenta: indicata pentru acoperirea bonturilor
de amputatie, la membre, la nivelul calotei craniene (se
executa cu 2-3 fese).
Înfăşarea în spirală a degetelor
Înfăşarea în spic
Înfăşarea în 8 a mâinii şi în evantai a
cotului şi genunchiului
 Tipuri de înfasare pe regiuni

 a) la nivelul calotei craniene: capelina (boneta),

mitra lui Hippocrat, etc.;
 b) la nivelul fetei: prastia (în regiunea nazala),
capastrul (în regiunea barbiei);
 c) la nivelul orbitelor: monoclul, binoclul;
la nivelul toracelui: înfasarea circulara, spica sânului,
bandajul Desault, bandajul Velpeau, esarfa lui J. L.
Petit (cu basmale în 3 sau 4 colturi)
la nivelul umarului si axilei: bandaj în 8 (Watson-
Jones), în spica sau cu basma (cravata biaxilara a
lui Mayor); la nivelul degetelor: înfasare circulara,
înfasare în 8, spica
în regiunea inghinala: spica inghinofemurala
unilaterala sau bilaterala; bandaj în T, suspensor
 bontul de amputatie: înfasare
recurenta cu o fasa sau 2 fase