TIPURILE DE

CROŞETELE
TURNATE
 CLASIFICARE
 Croşete simple
 Croşete sistemice
 Sistemul Ney: croşetul nr.1, croşetul nr.2,
croşetul combinat 1-2, croşetul nr.3, croşetul
cu acţiune posterioară, croşetul inelar.
 Sistemul Roach: C,L,U,S,T,I,R.
 SISTEMUL NEY
 Sistemul Ney este un sistem standardizat de croşete turnate fiind
indicate după:
 - natura şi calitatea dintelui suport.
 - profilul ecuatorului protetic.
 - tipul de edentaţie.
 - foloseşte retenţiometre speciale: nr. 1 de 0,25 mm; nr.2 de 0,5 mm;
nr. 3 de 0,75 mm.
 Avantajele sistemului Ney:
 - asigură sprijinul prin elementele supraecuatoriale, în mod special
pintenul ocluzal plasat în foseta mezială sau distală. a dintelui stâlp.
 - fiecare croşet are o indicaţie precisă în funcţie de aspectul liniei
ecuatorului protetic.
 - utilizeaza ca zone retentive suprafetele laterale, vestibulare şi orale
ale dintelui suport
 Sprijinul ce este asigurat
De toate portiunile rigide situate în conul de sprijin sau supraecuatorial,
elementul principal de sprijin este pintenul ocluzal plasat îăntr-un
locaş pregatit fie în foseta meziala, fie în foseta distala a dintelui
natural limitrof edentatiei sau pe o microproteza ce acopera acest
dinte sau utilizat adeseori în foseta distala,
Se pot utiliza doi pinteni ocluzali pe acelaşi dinte suport.
Atunci cand diametrul mezio-distal sau vestibulo oral este mai mare decat
sectiunea Ia colet a dintelui respectiv, pintenul va fi prelungit spre
centrul fetei ocluzale pentru a transmite presiunea în axul dintelui.
Lacaşul va avea o adancime de 1,5 mm şi va fi de forma ovalara cu
unghiuri rotunjite. Lungimea sa va fi de 1/4 din diametrul mezio-distal
al fetei ocluzale, iar latimea 1/3 din diametrul vestibulo-oral al
aceleiai fete. Lacaşul are o forma de lingurita, iar în cazul în care
coroana naturala este afectata sau exista predispozitie Ia carie, se
va aplica într-un locaş realizat pe fata ocluzala a unei microproteze.
 Sprijinul poate fi realizat fie pe praguri situate
supracingular pe dintii frontali naturali, fie pe
microproteze care în zona laterala a arcadei
unde asigura o buna reciprocitate.
 Sprijinul poate fi realizat şi prin gherute incizale,
pintenii metalici sprijiniti incizal deasupra
punctului de contact a doi dinti frontali. Se mai
poate realiza sprijinul prin onlay ocluzal, mai
ales pe dintii suport din zona laterala aflati în
infraocluzie
 ÎNCERCUIREA
 incercuirea este functia croşetului ce asigura
stabilitatea protezei în sens lateral.
 se realizeaza atunci cand croşetul cuprinde
dintele pe mai mult de jumatate de circumferinta
sa. Croşetul trebuie sa încercuiasca coroana
dentara pe 2/3 din circumferinta, lucru ce se
poate realiza si prin stabilirea a patru puncte de
contact: unul ocluzal Ia nivelul pintenului, doua
Ia nivelul elementelor rigide (corp, umar,
contracroşet) şi unul Ia extremitatea elastica.
 Menţinerea sau RETENŢIA
 Retentia este functia ce tinde sa se opuna
fortelor verticale de desprindere. Aceasta
functie se realizeaza prin plasarea bratului
elastic în conul de retentie. Pentru ca
retentia sa fie eficienta se cere şi
reciprocitate, care este asigurata de
bratul opozant sau de conectorul
secundar.
 Croşetul Nr.1 derivat de la croşetul Ackers

 Eate croşet cu acţiune dublă sau biactive. Au ambele braţe laterale

retentive.
 Indicatie: aplicat pe premolari şi molari care au un ecuator protetic
specific, numit ecuator protetic nr. 1, care se sflă situat la jumătatea
feţei proximale dinspre edentaţie, cu traiect oblic către ocluzal de pe
feţele vestibulare şi orale spre suprafaţa proximală opusă edentaţiei.
 Descriere: din corpul croşetului pleacă braţele retentive
supraecuatorial, apoi intersectează linia ecuatorului protetic în
porţiunea sa mijlocie şi se termină în zona retentivă subecuatorială pe
feţele laterale opuse edentaţiei.
Croşetul Nr. 2 -derivă de la croşetul divizat în T a lui Roach

 Indicaţie: pe dinţii la care linia ecuatorului

protetic este opusă liniei ecuatoriale Nr. 1,
pe linia numită ecuatorială Nr. 2.
 Croşetul combinat 1 -2
 Indicaţii: dinţi malpoziţionaţi, rotaţi şi pe molarii conici
 pentru plasarea lor se utilizează joje speciale adaptate la paralelograf. În funcţie
de linia ecuatorială pe o faţă laterală se plasează croşetul Nr.1 iar pe cealaltă
croşetul Nr. 2.
 Descriere: linia ghid nr.2 porneşte înalt, de la faţa ocluzală proximală limitrofă
edentaţiei, coboară oblic pe feţele laterale aproape de colet spre faţa proximală.
Conectorul secundar porneşte din şa şi se termină cu pintenul ocluzal şi doi
conectori secundari care trec peste festonul gingival, iau contact cu dintele la
nivel ecuatorial unde braţul elastic se bifurcă.
 Avantaje: are sprijin bun, retenţie şi menţinere bună.
 Dezav.: încercuire şi reciprocitate satisfăcătoare.
 Croşetul nr. 3
 Indicat: dinţii tronconici cu baza mare spre ocluzal, linia ghid este înaltă şi
orizontală.
 Corpul croşetului şi pintenul ocluzal sun turnate, cele 2 braţe elastice sunt din
sîrmă şi se sudează la corpul croşetului.
 Sprijin bun, retenţie satisfăcătoare, încercuire slabă.
 Croşetul cu acţiune posterioară
 Este un croşet cu carcateristici circulare
Indicaţii: - caninii şi premolarii de înălţime mică sau cu zone retentive mici, linia ghid
fiind înaltă pe o faţă şi coborîta pe cealaltă.
 - aplicat bilateral pentru ca stabilitatea să fie asigurată în toate direcţiile.
 -aplicat sub linia ghid în zona distală.
Descriere: pezintă sprijin ocluzal, un braţ flexibil, unul rigid, conectorul secundar plasat
vestibular, braţul rigid disto-vestibular, braţul elastic lingual. Pintenul ocluzal nu are
conector secundar şi este plasat într-o zonă de mare elasticitate.
 Prezintă o elasticitate bună.
 Croşetul inelar
 - Este utilizat în special pe molarul 2 ce delimiteaza distal edentatia.
Înconjoara dintele pe toata circumferinta sa;
 - Linia ghid este relativ coborata pe una din fetele laterale şi înalta pe
cealalta;
 - Prezinta un brat flexibil cu extremitate Iibera şi un sprijin ocluzal în zona
distala;
 - Bratul rigid este fixat Ia schelet prin doi conectori secundari - unul anterior
ce poarta întotdeauna un al doilea pinten ocluzal şi unul posterior ce
întareşte astfel sprijinul posterior. Devine astfel un croşet cu patru brate,
avand sprijin foarte bun,
 lncercuire buna, retentie şi reciprocitate excelenta.
 Sistemul Roach
 Cuprinde croşete ce se mai numesc şi croşete
bara sau croşete divizate, deoarece bratele
croşetului pornesc separat din conectorul
principal sau din şeaua protetica.
 Spre deosebire de sistemul Ney, sistemul
Roach utilizeaza zonele proximale ale fetelor
laterale pentru retentie, ceea ce îI face mai
estetic.
 Bratele divizate îi confera, de asemenea,
elasticitate mai mare, dar trasarea şi
proiectarea lor este dificila pentru practician.
 Clasificare:
 a. croşete divizate sau croşetele bară
Caracteristici:
 - cele mai utilizate.
 - sunt in număr de 7, braţele retentive au forma literelor
de tipar şi pot fi reţinute prin sistemul mnemotehnic:
CLUSTIR.
 - respectă aspectul fizionomic într-un anumit grad.
 - contactul cu dintele stâlp este redus.
 - inserţia şi dezinserţia PPM este mai uşoară, braţul
terminal retentiv acţionează la dezinserţia protezei prin
împingerea dintelui stâlp.
 - braţul retentiv pleacă din şeaua protezei.
 - zona de retenţie este de 0,5 mm.
 retenţia
Se refera Ia mijloacele ce permit mentinerea pe campul protetic a
protezei. Ea poate fi:
 - retentia naturala oferita de convexitatile naturale ale dintilor de sub
linia ghid. Ney o cauta pe fetele vestibulare şi orale, iar Roach în
zonele meziale şi distale ale acestor fete;
 - retentia la distanta oferita de convergenţa sau divergenţa dinţilor.
 - retentia prin frictiune ce completeaza retentia naturala şi
suplimenteaza retentia Ia distanta, are loc între suprafata interna a
elementelor croşetului şi suprafetele paralele ale dintelui stalp.
Este mai manifesta Ia elementele speciale de sprijin şi stabilizare;
 - retentia artificiala, creata de catre practician în cazul dintilor cu
retentivitati reduse. Se obtine fie prin crearea unei fosete în smaltul
dentar unde se va sprijini extremitatea bratului elastic al croşetului,
fie prin aplicarea de inlay sau microproteze de acoperire.
 reciprocitatea
 este neutralizarea fortei exercitata de bratul
elastic printr-o alta extremitate elastica sau
printr-o portiune rigida plasata în zona diametral
opusa. Reciprocitatea poate fi asigurata fie
pe acelai dinte, fie Ia distanta pe un alt dinte.
 Absenta ei duce Ia traumatizarea dintelui suport.
La protezele acrilice reciprocitatea este
asigurata de marginea acrilica a bazei protezei.
 stabilitatea
se obtine prin piasarea cat mai judicioasa a
diferitelor croşete astfel încat sa fie situate
Ia periferia campului protetic, iar liniile ce
unesc croşetele sa treaca prin centrul
geometric al campului protetic.
 fixarea
Se obtine prin realizarea si respectarea
principiilor enuntate anterior.
Anumite portiuni ale protezei si croşetul
trebuie sa aiba contact strans cu dintele.
 Croşetul C
Indicaţii: - molarii inferiori, braţul retentiv se termină în regiunea
mezio-linguală.
 - premolari, braţul retentiv se termină în regiunea
vestibulo- distală.
Descriere: braţul retentiv al conectorului secundar pleacă din şeaua
metalică protejând parodonţiu, deasupra ecuatorului protetic descrie
o curbă şi ia contact cu dintele. Trece subecuatorial şi ajunge în
zona retentivă proximală.
 Croşetul L
 Indicaţii: pe premolari.
 Descriere: braţul retentiv trece la distanţă de mucoasă
sau gingia dintelui stâlp fie oral, fie vestibular, şi se
termină subecuatorial în zona retentivă mezio-proximală,
în partea opusă edentaţiei.
 Croşetul U
 Indicaţii: pe premolari înalţi, cu linia ghid aproape de ocluzal.
 Descriere: braţul retentiv protejează procesul alveolar al dintelui
stâlp şi are un traiect orizontal, ca apoi să plece două prelungiri
verticale care iau contact cu dintele stâlp pe muchiile mezio şi disto-
vestibulare.
 Croşetul S
 Indicaţii: pe premolarii inferiori, cu rădăcini denudate.
 Descriere: braţul retentiv urmează un traiect vertical oblic până la
nivelul ecuatorului unde ia contact cu dintele stâlp, ca apoi să facă o
curbă supraecuatorială şi să se termine în zona retentivă opusă şeii,
subecuatorial.
 Croşetul T
Indicaţii - orice tip de edentaţie.
- canini, premolari sau molari.
Contraindicaţii: - edentaţii terminale cu zona retentivă mezial.- edentaţii
terminale la care ecuatorul protetic al dintelui stâlp este înalt.- dacă există o
zonă retentivă alveolară în dreptul braţului retentiv.- dacă se impun cerinţe
estetice deosebite.
Descriere:- pintenul ocluzal poate fi plasat în foseta mezială sau distală.
- folierea în dreptul conectorului secundar este de 0,2-0,3 mm.
- braţul retentiv pleacă din şa cu traiect oblic pentru ca în mijlocul feţei
dintelui să se ridice vertical cu protecţie parodontală, ia contact cu ecuatorul
protetic la mijlocul feţei vestibulare, de unde pleacă cele două porţiuni
orizontale care formează T-ul.
 Croşetul în I
Indicaţii: premolarii superiori în edentaţiile laterale, pe fata disto-
vestibulara a premolarilor superiori din motive estetice.
Se utilizează mai rar, este putin flexibil, porneşte din şea spre zona
vestibulara adiacenta spatiului edentat printr-un conector secundar
scurt, extremitatea elastica terminandu-se vestibulo-distal
subecuatorial.
Pentru reciprocitate necesită un croşet pe hemiarcada opusă.
 Croşetul R
Indicaţii: pe ambele feţe laterale ale molarilor 3 inferiori dacă au o înăltime
distală mică, iar zonele retentive sunt reduse.
Descriere: pleaca din şea printr-un conector secundar ce trece in punte
peste mucoasa procesului alveolar, urcă pe fata vestibulara şi
supraecuatorial se divide in doua portiuni, o parte merge spre ocluzal,
terminandu-se printr-un pinten situat in foseta centrala a molarului,
iar cealalta parte se recurbeaza i se termina subecuatorial in zona de
retentie adiacenta şeii.
 b. grupa a doua
1. Pensele,gheruţele, mezio-distale
utilizate pe dinţii frontali.
a. pensa mezio-distala cu dubla extremitate Iibera prezinta un
conector secundar situat pe fata linguala a dintelui, iar supracingular
se divide in doua prelungiri in forma de T, una spre mezial, cealalta
spre distal imbratişînd dintele.
 b. pensa mezio-distala simpla, cu o
extremitate liberă

Prezinta o singura extremitate Iibera;

Porneşte dintr-un conector secundar
situat oral interdentar, iar Ia nivelul
punctului de contact se desprinde o
prelungire orizontala ce îmbrătişeaza toata
fata orala a dintelui supracingular
 c.pensa mezio-distala compusa

Aplicata în situatia cand pe arcada raman doi

dinti restanti.
Prezinta un conector secundar situat interdentar
din care pornesc supracingular, doua prelungiri
orizontale ce imbratiseaza fetele orale ale celor
doi dinti.
 2. Croşetul unibar
Este indicat pe premolarii izolati convergenti sau
divergenti. Pozitia diferita a molarilor superiori si inferiori face ca el sa se
aplice vestibular Ia molarii inferiori si oral Ia cei superiori.
Porneşte din şea: - fie ca trece în punte peste mucoasa gingivala a procesului
alveolar Ia nivelul fetei laterale a dintelui luand contact cu dintele pe fata
proximala opusa seii si terminandu-se pe cealalta fata laterala,
- fie ca ia contact direct cu dintele pe fata laterala a portiunii de unde pleaca si
se continua pe fata distala în acelasi fel.
 3.Croşetul cingatoare
Este o varianta a croşetului unibar aplicat
pe o arcada neîntrerupta.
 4.Croşetul inelar
Folosit pe molarii de minte de forma conica. Poate fi
circular în contact strans cu dintele situat
supraecuatorial. Este excelent factor de sprijin şi
stabilizare, dar retentia este nula. In alta varianta
circumscrie dintele Ia distanta pe mucoasa
gingivala, asigurand retentia prin doua croşete în
C şi sprijinul printr-un pinten ocluzal
 Croşete speciale
1.Croşetul Ackers sau croşetul cu trei braţe.
 Indicaţii: - la maxilar sau mandibulă pe premolarii şi molarii care prezintă
retentivităţi favorabile pe feţele vestibulare sau orale.
 Avantaje: - este un croşet caracteristic croşetelor circulare fiind folosi destul de
frecvent pentru PPM.
 - întrebuienţarea şi indicaţiile sunt crescute datorită celor două variante.
 Descriere:
 - corpul croşetului plasat pe una din feţele proximale ale dintelui stâlp supraecuatorial,
având şi rol de sprijin, sau pe ecuatorul protetic când realizează stabilizarea orizontală a
PPM. Este rigid.
 - braţul retentiv porneşte din corpul croşetului, trece supraecuatorial, fiind în această
porţiune rigid, cu rol de sprijin, stabilizare şi încercuire a dintelui stâlp. Se continuă cu
partea terminală flexibilă plasată subecuatorial cu rol de menţinere a PPM. Vârful terminal
este plasat oral sau vestibular, în porţiuna mezială sau distală, în funcţie de topografia
retentiviţătii dintelui.
 - braţul opozant, rigid, este plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul protetic, având aceaşi
grosime şi lăţime. Are rol în sprijin, stabilizare, realizează parţial reciprocitatea, dar se
recomandă plasarea lui pe o microproteză cu prag.
 - pintenul ocluzal, rigid, se plasează în locaşul special de pe foseta mezială sau distală a
dintelui stâlp. Are rl în sprijinul şi stabilizarea orizontală a PPM.
 - conectorul secundar, rigid, face legătura cu şeaua sau cu conectorul principal. Rolul
luieste în stabilitatea orizontală a PPM şi dirijează inserţia şi dezinserţia PPM pe planurile
de ghidere, fiind plasat aproximal.
 Variante ale croşetului Ackers aplicat pe
premolari

Croşetul Ackers deschis mezial sau anterior:

 Indicat: edentaţii laterale intercalate.
 Descriere: - pintenul ocluzal plasat în foseta distală.
 - braţul retentiv este deschis spre mezial, linia ecuatorului protetic este în
diagonală, retentivitatea favorabilă se află în zona vestibulo-mezială a dintelui stâlp cu valoarea
retentivă de 0, 2 mm.
Croşetul Ackers deschis distal sau posterior:
 Indicat: - când între dinţi există o tremă natutală sau artificială.
 - edentaţiile laterale şi terminale unde nu poate fi utilizat un croşet
divizat.
 - pe premolarii inferiori unde nu afectează fizionomia.
 - edentaţiile laterale pe molari când spaţiul edentat este mic sau
înălţimea distală redusă a molarului.
 Avantaje: sprijin mezial, stabilizare.
 Descriere: - pintenul ocluzal plasat în foseta mezială.
 - braţul retentiv trece prin nişa masticatorie, pe faţa vestibulară se
termină subecuatorial cu vârful în zona vestibulo-distală, cu retenţia de 0,25 mm.
 - conectorul secundar este plasat interdentar şi face legătura cu
conectorul principal
 2.Croşetul circular cu 6 braţe Bonwill sau dublu Ackers sau croşetul

interdentar

Indicaţii: - edentaţie de clasa a II-a şi a III-a Kennedy .

 - între 2 molari sau premolari, între un molar şi un
premolar.
 - dinţi acoperiţi de microproteze.
Avantaje: sprijin, încercuire şi retenţie bună.
Descriere: prezintă doi pinteni ocluzali. Braţele retentive pot fi aplicate
vestibular, oral sau diagonal, pentru o adâncime de retenţie de 0,5
mm. Conectorul secundar este unic şi se termină în conectorul
principal.
 3.Croşetul continuu
Indicaţia de elecţie o reprezintă protezele terminale bilaterale. El prelungeşte
braţele opzante ale croşetelor, fiind plasat supracingular pe faţa linguală a
dinţilor frontali. Poate fi folosit şi ca element individualizat.
Necesită anumite condiţii de aplicare :
 - lăţime de 2-3 mm, pe secţiune formă semiovală şi grosime
maximă de 1 mm.
 - dinţii frontali trebuie să aibă o înălţime suficientă, cu spaţiul
necesar autocurăţirii între bara linguală şi croşetul continuu.
 - să se sprijine la extremităţi pe pinteni ocluzali sau incizali,
eliminânu-se efectul disortodontic de vestibularizare a dinţilor frontali.
Rolul croşetului continuu:
 - mărirea rezistenţei protezei şi rigidizarea barei linguale.
 - asigură sprijin dento- parodontal.
 - rol antibasculant, asigurând menţinerea indirectă.
 - stabilizarea protezei în sens disto-mezial.
 - solidarizarea dinţilor restanţi.
 4. Croşetul RPI, rest-proximal-played-I
Indicaţii: - edentaţii terminale cu dinte stâlp mezial.
 - pe premolari şi canini.
Rol: evită torsiunea distală a dintelui stâlp în timpul basculării prin înfundare a
şeilor.
Avantaje: - sprijin mezial.
 - contact minim cu dintele stâlp.
Descriere: - pintenul ocluzal este plasat în foseta mezială a dintelui stâlp
şi se continuă cu conectorul secundar plasat oral interdentar.
 - braţul retentiv divizat în I pleacă din şa cu porţiunea
verticală perpendiculară pe parodonţiu. În treimea cervicală a feţei vestibulare
pe o porţiune de 2mm este plasată porţiunea terminală a braţului retentiv ce
permite bascularea prin înfundare a şeilor fără tracţiunea croşetului pe dintele
stâlp. Retenţia va fi de 0,25 mm.
 - placa proximo-linguală vine în contact cu dintele
stâlp pe suprafaţa planului de ghidare a protezei cu rolul de reciprocitate.
 5. Croşetul circular în ,,ac de păr,, agrafă de păr, sau
buclă inversată
Indicaţii: - molarii mandibulari înclinaţi mezial cu retentivitatea vestibulo-mezială.
 - premolari.
 - coroana dintelui suficient de înaltă.
Descriere: prezintă trei braţe. Braţul retentiv cu traiect supraecuatorial merge
paralel cu ecuatorul protetic până în apropierea feţei proximale opuse
edentaţiei unde face o buclă. Se continuă spre edentaţie mergând
subecuatorial şi se termină în zona retentivă din apropierea edentaţiei. Este
necesară o adâncime de retenţie de 0,5 mm.