ALIMENTAŢIA

DIETETICĂ
Planul
1. Istoria alimentaţiei dietetice.
2. Bazele teoretice ale alimentaţiei dietetice.
3. Cerinţe de igienă privind organizarea alimentaţiei dietetice în condiţii
de staţionar.
4. Cerinţe de igienă privind organizarea alimentaţiei dietetice în condiţii
de ambulatoriu.
 Alimentaţia dietetică este o componentă indispensabilă
a complexului de tratament în cazul diferitor boli. La bază
stau proprietăţile alimentelor de a ameliora procesul
patologic prin normalizarea metabolismului.
În majoritatea afecţiunilor, de rând cu dereglările
funcţionale ale unui sistem ori organ, suferă intrun fel sau
altul metabolismul organismului uman. Lipsa alimentaţiei
dietetice poate perturba procesul de tratament şi de
ameliorare a sănătăţii.
În starea de acutizare a bolii (în spitale) alimentaţia
dietetică, ca parte componentă a tratamentului, contribuie
la însănătoşire, iar după externare ea se practică în scop
profilactic.
1. Istoria alimentaţiei dietetice.

a) Rolul lui Hipocrate, Avicena,

Galen, Botkin, Pavlov în
alimentaţia dietetică.
b) Dezvoltarea ştiinţei privind
alimentaţia bolnavilor în perioada
modernă ( A. A. Pokrovskii, S.
M. Pevzner şi alţii.)
Alimentaţia dietetică trebuie să
corespundă anumitor criterii:
 să asigure necesarul fiziologic al pacientului în
energie şi elemente nutritive.
 să fie adecvată procesului patologic şi
particularităţilor lui, având în vedere stadiu boli, în
dependenţă de care survin modificările, atât de ordin
calitativ şi cantitativ, cât şi de ordin tehnologic.
 alimentaţia dietetică trebuie să aibă acţiune cruţătoare
faţă de sistemul ori organul afectat. Cruţarea poate fi
mecanică (pasarea bucatelor), sau chimică (iritanţi-
acizi, săruri, condimente,etc.), micşorând în aşa mod
încărcătura asupra organului, sistemului afectat.
 În Republica Moldova se utilizează
sistemul numeric de “diete standard”
aprobate de Ministerul Sănătăţii prin
ordinul nr. 238 din 31.07.2009.
Aceste diete diferă una de alta prin
valoarea nutritivă, energetică şi
tehnologia preparării bucatelor in
funcţie de forma, gravitatea şi
complicaţiile bolii.
 Dietele standard se împart în 5
grupe:
1. Dietele de bază standard cuprind numerele 1 (versiune
nepasată); 2; 3; 5 (versiune nepasată); 6; 7; 9; 10; 12; 13; 14; 15.
2. Versiuni de diete cu cruţare mecanică şi chimică - 1a, 4, 1b, 1
(versiune pasată), 4b, 4v, 5a, 5p (I versiune).
3. Versiuni de diete cu cantitatea sporită de proteine
(hiperproteică) nr.4ă; nr.5p (a II versiune); nr.7v; nr.9b;
nr.10b, nr.11 (regimul I, regimul II).
4. Versiuni de diete cu cantitatea micşorată (scăzută) de
proteine (hipoproteică) -7a; 7b; 7g.
5. Versiuni de diete cu valoarea energetică redusă (dieta
hipocalorică)-8, 8o, 8a.
 În afară de dietele de bază şi versiunile
lor pot fi utilizate diete speciale chirurgicale,
diete de descărcare (din produsele care sunt
surse de proteine, lipide, glucide), diete
speciale din produse bogate în potasiu,
magneziu, diete în baza produselor
alimentare cu destinaţie specială pentru
alimentaţie prin sondă, diete folosite în
tratamentul infarctului miocardic etc.
Numărul de diete în spitale se stabileşte
în funcţie de profilul şi capacitatea instituției
medico-sanitare, care se împart în 4 grupe:
 pentru instituţii medico-sanitare de profil
general, cu capacitatea mai mare de 500
paturi, se recomandă implementarea listei
integrale a dietelor standard şi versiunile
acestora;
 pentru instituţii medico-sanitare de profil
general cu numărul de paturi de la 200
pină la 500, se recomandă folosirea
dietelor de bază: 1, 2, 4, 5, 7, 9, 10, 11, 15
şi versiunile acestora;
 pentru instituţii medico-sanitare de profil general
cu numărul de paturi de pină la 200, se recomandă
utilizarea dietelor enumerate în subpunctul b) al
prezentului punct, fiind posibilă unificarea dietelor
nr. 2 şi 4, nr. 5, 7 şi 10 avindu-se in vedere, că
valoarea nutritivă, sortimentul de produse
alimentare şi tehnologia preparării bucatelor
dietetice sunt identice;
 pentru instituţii medico-sanitare specializate
(monoprofil), se recomandă dieta adecvată
profilului respectiv cu versiunile ei, utilizind, la
necesitate, şi una din celelalte diete de bază.
 Cerinţe de igienă privind organizarea
alimentaţiei dietetice în condiţii de
staţionar.
Părţile componente ale organizării alimentaţiei
dietetice.
1. Întrebările clinice.
1) Principiile alimentaţiei dietetice.
2) Sistemul de prescriere a dietelor.
3) Regimul alimentar.
4) Normele de alimentaţie a pacienţilor.
2. Întrebările sanitaro –
tehnologice în blocul alimentar.
1. Sisteme de construcţie a
blocurilor alimentare.
2.Transportarea produselor
alimentare şi bucatelor dietetice.
3. Dotarea cu utilaj, inventar etc.
4. Respectarea cerinţelor de igienă.
3. Managementul alimentaţiei dietetice.
4. Întrebările tehnice:
1. Evidenţa prescrierilor medicilor.
2. Depozitarea, păstrarea şi eliberarea alimentelor de la
depozit.
3. Organizarea procesului tehnologic de preparare a
bucatelor dietetice.
4. Distribuirea bucatelor dietetice în blocul alimentar
pentru secţiile spitaliceşti.
5. Organizarea procesului respectiv în secţiile
spitaliceşti.
Formularele de evidenţă a activităţii
Serviciului dietetic
în instituţiile medico-sanitare
spitaliceşti aprobate prin
Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr.
238 din 31 iulie 2009
„Privind ameliorarea alimentaţiei
pacienţilor în instituţiile
medico-sanitare spitaliceşti”
 Formularul nr.4-diet. – Informaţie despre prezenţa
pacienţilor la alimentaţie la ora 900 a zilei curente (în
secţie)
Formularul nr.5-diet. – Informaţie generală despre
prezenţa pacienţilor la ora 900 a zilei curente (în
instituţie)
Formularul nr.6-diet. – Lista produselor la pachet
Formularul nr.7-diet. – Meniul – model pe 7 zile
Formularul nr. 8-diet. – Meniul de repartiţie
Formularul nr.9-diet . – Meniul – cerere
Formularul nr.10-diet. – Fişa tehnologică
 Formularul nr.11-diet. – Lista de eliberare a
bucatelor gata de la blocul alimentar în secţii.
Formularul nr. 12-diet. – Informaţie despre
prezenţa pacienţilor la alimentaţie după ora 900 a
zilei precedente până la ora 900 a zilei curente
(corecţie)
Formularul nr. 13-diet. – Informaţie despre
prezenţa pacienţilor la alimentaţia pe spital după ora
900 a zilei trecute până la 900 a zilei curente (corecţie
totală)
Formularul nr. 14-diet. – Corecţia cantităţii
produselor alimentare
Formularul nr. 15-diet. – Alimentaţia individuală
sau suplimentară
Formularul nr. 16-diet. – Registrul evidenţei
calităţii bucatelor (degustare)
 Formularul nr. 17-diet. – Lista de distribuire a
produselor la pachet şi bucatelor în secţie
Formularul nr. 18-diet. – Registrul de
producere
Formularul nr. 19-diet.– Registrul calităţii
produselor alimentare, recepţionate la depozitul
instituţiei medico-sanitare
Formularul nr. 20-diet. – Registrul examenului
medical al personalului blocului alimentar.
Formularul nr. 21-diet. – Registrul de sănătate
a angajaţilor blocului alimentar.
Escarele de decubit
 Ce sunt escarele?
 Este vorba de răni (pe fese sau călcâie)
situate iniţial la nivelul pielii, dar care, în
timp, se adâncesc, măcinând toată
carnea, până la os. Pe măsură ce rănile
se agravează, iar tratarea escarelor prin
metode tradiţionale cu pansamente
dureaza foarte mult. Daca ranile s-au
instalat deja si nu este stopata evolutia
lor va fi necesar tratamentul chirurgical.
 Netratata, infectia se raspindeste in corp
si apare gangrena.
 Suprafete predispuse

 Escarele
apar de
obicei in
regiunea:
 sacrala
 coatelor,
 genunchilor,
 calcaielor,
 omoplati
 Cauzele aparitiei
 • presiune si forta de frecare la nivelul epidermei.
 • umiditatea pielii datorita transpiratie, sau urinei
 • leziuni usoare zgirieturi, arsuri, umflaturi.
 • frecarea pielii de anumitesuprafete(corset,scaun rulant, pat.)
 • haine si incaltaminte strimte, prezenta nasturilor, butoane.
 • musculatura flasca lasa descoperite proieminentele osoase
 • musculatura spastica care implica o frecare mai mare a
suprafetelor
 • persoanele o obeze determina o presiune mai mare asupra
pielii si musculaturii.
 Stadiile escarelor

 Stadiul 1. Apare prurit şi eritem

(mancărime).
 Stadiul 2. Apare usturime şi flictene
(băşici).
 Stadiul 3. Apare durerea, plaga,
ulceraţii la nivelul pielii, la nivelul
muschilor, care pot ajunge pană la
os.
 Prevenirea escarelor
 • Escarele pot apărea in cateva ore sau zile. La copii mai repede
decat la adulţi.
 1. Schimbarea poziţiei în pat. Mobilizarea se face la 2-3 ore sau
mai des, la nevoie. In foaia de observaţie se vor nota poziţia şi ora
şi se urmăreşte aspectul cutanat.
 2. Asigurarea confortului şi menţinerea într-o stare perfectă de
igienă. Evitarea cutelor lenjeriei de pat şi de corp. Spălarea zilnică
cu apă şi săpun şi masarea regiunii cu soluţii speciale.
 3. Folosirea materialelor complementare pentru prevenirea
escarelor: saltele speciale antiescară, perne de diverse mărimi şi
colaci de cauciuc; ungerea pielii cu soluţii de oxid de zinc cu
vitamina A şi D2.
 4. Alimentaţie şi hidratare echilibrată. - Se administrează alimente
bogate in proteine (favorizează cicatrizarea) - Administrarea de
vitamine
Pozitionari corecte in pat si scaun
rulant
 Tratamentul
 Escarele neinfectate
trebuiesc acoperite cu
pansament steril,
schimbat zilnic. Daca
escarele depasesc
stadiul 2 sau rana este
deschisa, tratamentul
poate fi acordat doar de
catre medic. Pastrati
zona afectata curata si
indepartati tesutul mort,
cu ajutorul unei solutii
saline.
Saltea ortopedica pentru pat
Perna antiescare pentru scaun
rulant
 Tratamentul
 • scarele mai adanci sunt
foarte dificil de tratat si pot
necesita interventii
chirurgicale pentru
indepartarea tesutului
necrozat. Infectia este tratata
cu antibiotice, iar in situatiile
in care viata este in pericol,
membrele afectate se
amputeaza. Alimentatia
completa si diversificata este
un factor cheie in reusita
tratamentului chirurgical.
 Interdictii

 * Nu incercati sa ingrijiti la domiciliu

escarele care par a fi mai avansate de
gradul
 * Pernutele in forma de colac nu sunt
recomandate, deoarece pot intrerupe
circulatia sangelui in anumite zone.
 * Nu masati zonele ce prezinta escare.