PLEAOPE

 Sunt două formaţiuni cutaneo-musculo-

mucoase,mobile,care limitează, anterior fanta
palpebrală şi asigură protecţie anterioară
globului ocular.
 Pe marginea liberă a pleoapelor se inseră cilii,iar
la rădăcina foliculului pilos se găsesc glandele
sebacee Zeiss şi Meibomius şi sudoripare Moll
Anomalii congenitale al pleoapelor
 Colobom palpebral: lipseşte o porţiune de
pleoapă
 Ptoză palpebrală congenitală: deschiderea
incompletă a fantei palpebrale
 Epicantus(cuta mongoloidă): repliu cutanat
semilunar,concav în afară,care acoperă cantusul
intern.
Ptoză congenitală
Ptoză congenitală
Epicantus
 Afecţiuni inflamatorii ale
tegumentului pleoapelor

1.Infecţii palpebrale superficiale:

 Impetigo-infecţie cutanată
 Herpes simplex-buchet de vezicule dispuse pe
o placă eritematoasă
Impetigo
Herpes simplex
2.Infecţii palpebrale profunde:

 Erizipel-dermită streptococică edematoasă

difuză cu debut brutal.
 Flegmon palpebral-legat de o infecţie
stafilococică
 Flegmon orbitar-se însoţeşte de
exoftalmie,mişcări oculare limitate şi
dureroase,edem palpebral,chemozis
conjunctival.
Erizipel
3.Inflamaţii palpebrale:

 Eczema palpebrală uscată

 Eczema palpebrală umedă: poate fi produsă
prin instilaţii de coliruri,aplicare de pomezi
 Edemul palpebral
Eczemă de contact
Edem palpebral
 Inflamaţii ale marginei libere a
pleoapelor
Blefarita:inflamaţia marginei libere a pleoapelor
interesând conjunctiva, tegumentul,foliculul pilos, glandele
anexe.
Clinic - senzaţie de corp străin,prurit,jenă oculară,arsuri,
lăcrimare anormală dimineaţa.Marginea liberă a pleoapelor
este eritematoasă cu secreţii mucoase,orificii glandulare
modificate.
Tratament:local-igiena pleoapelor şi aplicarea de comprese
calde pentru a produce evacuarea secreţiilor, precum şi
spălarea mecanică a marginei libere a pleoapelor.
general-profilactic şi curativ
Blefarite
Inflamaţii ale glandelor din pleoapă
Orgelet extern(hordeolum):infecţia stafilococică a glandelor
sebacee Zeiss anexate unui cil.
Debut-prin edem palpebral cu apariţia unui focar inflamator
roşu,îndurat,dureros la palpare.În câteva zile durerea este intensă şi
apare abcedarea tegumentară marcată de apariţia după 2-3 zile de la
debult a unei zone gălbui la locul de proeminenţă maximă.
Evoluţie-cu evacuarea şi eliminarea cilului şi a resturilor
necrotice,însoţită de reducerea durerii şi a semnelor inflamatorii locale.
Local compresele calde grăbesc evoluţia spre colectare,iar cele reci
favorizează retrocedarea procesului dacă este prins în faza iniţială.
În caz de infecţie microbiană secundară sau leziuni multiple se va face
tratament antibiotic general oral.
Orgelet extern
 Orgelet intern: inflamaţia supurativă acută a
glandelor Meibomius,care evoluează cu o
simptomatologie asemenătoare,dar mai accentuată ca a
orgeletului extern(edem palpebral,chemozis,dureri
localizate, adenopatie.Evoluţia este mai lungă şi are
tendinţa să se deschidă spre conjunctivă.
Şalazion: produs printr-o reacţie inflamatorie
granulomatoasă a glandelor Meibomius cu blocajul
orificiilor glandulare şi stagnarea secreţiilor sebacee.
Clinic: tumefacţia benignă a pleoapei,care ia aspectul unui
nod intrapalpebral proeminent sub piele sau conjunctivă.
Dur la palpare şi puţin dureros la presiune cu inflamaţia
pielii numai dacă există suprainfecţie sau fistulizare.
Tratamentul - medical antiseptic,antibiotic local este indicat
în perioada inflamatorie.Se pot folosi injecţii locale
intralezionale cu cortizon.
- chirurgical trebuie efectuat la rece prin ablaţia
chirurgicală pe cale internă(conjunctivală)sau externă
(cutanată).
Şalazion
Şalazion-tratam.chirurgical
 Modificări de poziţie ale pleoapelor
 Ectropion: eversarea marginii libere a pleoapelor spre exterior,
care favorizează expunerea corneei.Este mai frecvent la pp. inf.
Dpdv etiopatogenic:
 prin distensie tarsoligamentară,care este un ectropion prin hipotonie

sau aton,prezent numai la pp.inf:

• ectropion senil

• ectropion paralitic

• ectropion posttraumatic

 prin retracţia ţesutului palpebral localizat la pp.sup şi inf:

• ectropion secundar arsurilor,dermatozelor,plăgilor palpebrale

• ectropion senil

• ectropion congenital

Tratamentul este chirurgical

Ectropion senil
Ectropion
Entropion: inversiunea marginei palpebrale cu rularea
cililor spre globul ocular(trichiazis)care poate produce o
iritaţie corneană.
• Entropion senil -involuţional-localizat la pp.inf.,este

bilateral, asimetric.
• Entropion cicatricial -se poate produce după procese

cicatriciale conjunctivale în:sdr.Stevens-Johndon,trahom,

arsuri termice sau chimice
• Entropion congenital -bilateral,palpebral inferior.Este

relativ bine tolerat şi poate regresa spontan

Tratamentul este chirurgical.
Entropion senil spastic
Entropion senil
Entropion congenital
 Tumori palpebrale
 Tumori congenitale – angiom, limfangiom, chist
epidermoid,nev pigmentar
Tumori dobândite – pot fi de natură epitelială sau
conjunctivală,benigne sau maligne
o Tu.epiteliale benigne :papilom,xantelasmă,adenom

sebaceu,chist sebaceu
o Tu.epiteliale maligne : cel mai frecvent este epiteliomul,

care apare la persoane în vârstă,unde se poate dezvolta

pe leziuni preexistente(cicatrici,dermatite).Tratamentul este
chirurgical,urmat de blefaroplastie
o Sarcom palpebral : tu.rară cu evoluţie rapidă
Chist sebaceu
Angiosarcom
Carcinom bazocelular
 APARAT LACRIMAL
Aparatul lacrimal este format din:
Structurile care secretă lacrimile:
-gl.lacrimală principală: situată în porţiunea supero-externă a
orbitei;produce secreţia reflexă
-gl.lacrimale accesorii: produc secreţia de bază(seroasă,
mucoasă,lipidică)
Căile lacrimale de excreţie:
-puncte lacrimale: superior,inferior sunt situate în unghiul intern al
marginei libere a pleoapelor.
-canaliculele lacrimale care se unesc şi pătrund în sacul lacrimal
-sacul lacrimal aşezat în loja lacrimală
-canalul lacrimo-nazal pătrunde în nas în meatul nazal inferior sub
cornetul mijlociu.
Aparatul lacrimal asigură împreună cu pleoapele protecţia
corneei prin filmul lacrimal.
Lacrimile secretate de gl.lacrimile sunt etalate pe suprafaţa
globului prin mişcarea de clipire formând filmul lacrimal.
Filmul lacrimal este alcătuit din 3 straturi succesive:
-stratul extern,superficial: lipidic
-stratul intermediar: apos
-stratul profund: mucos
Dpdv chimic lacrimile conţin: apă 98%,electroliţi(Na,K,Cl,
HCO3),compuşi organici(glucoză,acizi aminaţi,uree),
proteine.
Testul Schirmer măsoară secreţia lacrimală reflexă şi
bazală.
 TULBURĂRI DE SECREŢIE LACRIMALĂ

 Scăderea secreţiei de lacrimi:

-absenţa congenitală sau lezarea glandelor lacrimale
-tulburări endocrine,autoimune
-iatrogen în tratamente cu antidepresive
Scăderea secreţiei lacrimale se însoţeşte de senzaţie de
arsură,usturimi,prezenţa unei secreţii conjunctivale
lipicoase,simptome care se încadrează în sindromul sicca
- de ochi uscat.
Tratamentul ochiului uscat constă în folosirea produselor
de substituire a secreţiei deficitare,utilizarea lentilelor de
contact moi şi folosirea de implante solubile.
 Lăcrimarea apare datorită hipersecreţiei lacrimale prin:
• hipersecreţie care se produce prin iritaţii în teritoriul

nervului trigemen prin:

-iritaţie reflexă în conjunctivite,traumatism cornean,corp
străin
• tulburări de evacuare a lacrimilor

 Hipoexcreţie: prin obstacole în scurgerea lacrimilor.

 Dacroadenita
Acută :afecţiune inflamatorie a glandei lacrimale
Local-hipertrofie inflamatorie a glandei lacrimale cu
deformare în “S” culcat a pleoapei superioare,adenopatie
preauriculară,chemozis
General-febră moderată
În 5-7 zile procesul poate retroceda sau evoluează către un
flegmon.
Tratamentul -general : antiinflamatorii nesteroidiene,dar şi
steroizi la nevoie,antibiotice
-local : aplicaţii de gheaţă,iar în caz de
colectare incizie şi drenaj.
Dacroadenită acută
Cronică : se manifestă prin tumefierea progresivă a
glandei lacrimale fără semne inflamatorii locale.
Glanda este hipertrofiată palpându-se în unghiul
superoextern al orbitei. Apare în infecţii cronice (tbc, lues,
trahom),sarcoidoză,sindrom Mikulcz(hipertrofie cronică,
bilaterală a glandelor salivare,lacrimale),în contextul unei
leucemii limfoide cronice,etc.
 Dacriocistita
Este patologia căilor de eliminare ale lacrimilor produsă prin obstrucţia
canalului lacrimonazal,care este provocată de infecţii banale prelungite
ale conductului lacrimal prin:conjunctivite cronice sau inflamaţii cronice
ale mucoasei nazale.
Obstrucţia canalului lacrimonazal împiedică eliminarea lacrimilor care
se acumulează,producând infecţia şi inflamaţia mucoasei sacului.
 Cronică :lăcrimare cronică accentuată la frig,vânt,lumină
puternică.După luni,apare în unghiul intern al ochiului o secreţie
purulentă.Conjunctiva este congestionată şi sacul lacrimal se dilată şi
se palpează sub ligamentul palpebral intern,fără fenomene
inflamatorii.La presiune pe suprafaţa sacului se evacueză prin punctele
lacrimale secreţie purulentă.
Tratament –chirurgical: dacriocistorinostomie
Dacă există leziuni ale mucoasei nazale ,fistulă lacrimală se recurge la
extirparea sacului lacrimal.
Dacriocistorinostomie
Acută :inflamaţia acută a sacului lacrimal cu debut brusc
şi care apare în evoluţia unei dacriocistite cronice.
Clinic- tumefacţie cu caractere inflamatorii acute localizată
la sacul lacrimal cu dureri spontane şi la presiune cu
tegumente congestionate.
În evoluţie,după câteva zile procesul inflamator se extinde
la ţesuturile din jurul sacului.apărând peridacriocistita,
cu dureri violente spontane,cu adenopatii şi stare generală
alterată.
Tratament- iniţial medical(antibiotice cu spectru larg);dacă
s-a format o colecţie purulentă,aceasta se incizează şi se
drenează.
Dacriocistită acută
 Dactriocistita nou născutului
Este dată de imperforarea la naştere a canalului
lacrimonazal.
La debut, nou născutul prezintă lăcrimare simplă
permanentă urmată de dacriocistită cronică catarală
supurată şi în condiţii determinate dacriocisită acută.
Permeabilitatea canalului se poate realiza spontan sau la
simpla compresiune pe sac;este indicat la început masajul
sacului.Dacă persistă se face spălătura căilor lacrimale,
urmată de sondaj a acestora.