Universitatea “Ovidius” Constanţa

Facultatea de Medicină
Anul III – Curs Semiologie Chirurgicală

ARSURILE

Ş.L. Dr. Răzvan Popescu

Cadru nosologic
Boală locală cu manifestări generale produsă de injuria termică

Arsura este o traumă majoră şi complexă ce presupune pe lângă tehnici

chirurgicale şi măsuri de terapie intensivă, precum şi înţelegerea profundă a
problemelor de fiziopatologie, nutriţie şi recuperare.

Reprezintă o entitate aparte cu abord multidisciplinar (echipe de intervenţie

rapidă - SMURD, chirurg, chirurg plastician, reanimator, fizioterapeut,
psiholog) şi vindecări sechelare funcţionale şi estetice în ciuda eforturilor
terpeutice, ce presupune spitalizări prelungite şi costuri ridicate ale
sistemului sanitar

Esenţa în terapia modernă a arsului este reprezentată de intervenţia

oportună şi controlul mecanismelor patogenice declanşate de injuria
termică.

Copil 1-5 ani – arsurile prin expunere la lichide fierbinţi

Copii > 12 ani şi adolescenţi – lichide inflamabile şi electrocuţii
Adulţi – flacără-explozie

Incendiile sunt o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate prin arsuri

Clasificare etiopatogenică a arsurilor

Flacără
Lichide fiebinţi, lichide vâscoase
TERMICE Vapori fiebinţi
Contact cu obiecte incandescente
Gaze fierbinţi

ELECTRICE

CHIMICE

PRIN RADIAŢII
 Răspunsul local în arsură -
CONCEPTUL DINAMIC, EVOLUTIV,
AL PLAGII ARSE (Jackson)

La temperatura peste 45°C şi expunere prelungita, proteinele celulare

coaguleaza, îşi modifica ireversibil structura si apare necroza celulara care
evolueaza de la suprafata in profunzime
Plaga arsă este o structură tridimensională şi dinamică
- Aria de coagulare – ţesutul afectat direct de
arsură, necrozat, distrus ireversibil
- Aria de stază – înconjoară aria de coagulare,
fiind zona de perfuzie diminuată
- Aria de hiperemie – conţine ţesut viabil

Injuria termică implică încălzirea ţesuturilor până la un nivel critic la care se

produce denaturarea proteinelor şi depinde de:
- Cantitatea de căldură
- Durata expunerii
- Conductivitatea termică a ţesutului afectat
 Acţiunea căldurii:
 46 ºC → 60 ºC → degradare enzimatică
 >60 ºC → necroze de coagulare
 >180 ºC → caramelizarea glucidelor
 >600 ºC → carbonizare
 >1000 ºC → calcinare

 Gravitatea leziunilor depinde de:

 Gradient termic → diferenţa de temperatură între
ţesut şi agentul vulnerant
 Timpul de acţiune
Evaluarea gravităţii arsurii

Se realizează cu ajutorul a doi parametri

esenţiali:
– Profunzimea:
Grad I
Grad II
Grad III
Grad IV
– Suprafaţa;

+ vârsta, leziunile inhalatorii, comorbidităţile

Arsurile de grad I
(superficiale)

Modelul îl reprezintă arsura solară (eritemul solar)

Afectează doar epidermul superficial
Pielea este roşie, uscată şi dureroasă
Raspunsul sistemic este minimal
Riscul de infecţie este nul
Tratamentul este simptomatic (analgetice uşoare)
Vindecarea este regulă (3-5 zile), fără sechele
cicatriceale.
Arsurile de grad II (arsuri parţiale)

Epidermul este distrus în totalitate

Se împart în funcţie de nivelul de implicare
al dermului în:
– IIa – parţiale superficiale
– IIb – parţiale profunde
IIa – afectează dermul papilar, au culoare roşie, umedă,
sunt edematoase, dureroase, cu flictene cu lichid clar
– Vindecare în 7-14 zile, fără cicatrici
IIb – afectează dermul reticular, aspect polimorf, cu zone
de derm roz şi derm alb-cenuşiu, edem lezional
important, dureroasă
– Vindecare lentă, pâna la 21 zile, cu sechele cicatriceale
importante
Arsura de grad III
(arsura profundă)

Afectează integral epidermul şi dermul

Escara este albă, insensibilă, de consistenţă
dură, cu exsudat minim şi edem variabil
Nu se vindecă spontan
Are întotdeauna indicaţie chirurgicală
Evoluţia naturală este cu detaşarea escarei şi
formarea patului de granulaţie – retracţii
importante şi cicatrici hipertrofice mutilante
Escara
= este o plagă deschisă în care proprietăţile pielii au
dispărut, este permeabilă şi duce la pierderi
lichidiene, de electroliţi şi proteine.

Este un mediu ideal de cultură pentru bacterii.

Declanşează producţia de mediatori chimici ai
inflamaţiei.
Escara poate produce compresie locală, sindrom de
compartiment – necesită fasciotomii.
Tratamentul corect presupune excizia şi grefarea.
Fasciotomii
Arsura de grad IV (III+)

Depăşeşte nivelul dermului şi afectează

structurile profunde: ţesut celular
subcutanat, muşchi, oase, nervi
Are aspect de carbonizare
Escara este brun-neagră
Regiunile articulare sunt în flexie fixă
Extremităţile afectate sunt candidate
pentru amputaţie
Suprafaţa arsurii

Se exprimă în procente de
suprafaţă corporală
Se calculează după “regula lui 9”
(descrisă de Wallace):
• 1 membru superior=9%
• 1 membru inferior=18%
• trunchi anterior=18%
• trunchi posterior=18%
• cap=9%
• perineu+organe genitale=1%
CLASIFICAREA SEVERITATII ARSURILOR
(American Burn Association)

Se apreciază în funcţie de suprafaţa şi

profunzimea arsurii:
– Arsuri minore – arsuri parţiale mai mici de 15%
– Arsuri moderate – arsuri parţiale 15-25% sau arsuri
profunde 2-10%, fără afectarea unor porţiuni
anatomice cu risc de gravitate
– Arsuri majore – arsuri parţiale mai mari de 25% sau
arsuri profunde 2-10% cu afectarea unor porţiuni
anatomice cu risc de gravitate (faciale, palme, plante,
perineu, arsuri în context politraumatic, asociere de
comorbidităţi importante).
Procentul lezional global = totalitatea
suprafeţei arse exprimate în %:
> 15 % şocul
> 50 % cazuri mortale

Indicele prognostic (IP) =

suprafaţa arsă în % x profunzimea arsurii (gradul)

I.P. < 40 – evoluţie fără complicaţii

I.P. >160 – decese majoritare
 Managementul arsurilor
Componentele atitudinii terapeutice sunt:

– Primul ajutor
– Managementul iniţial al traumei conform
protocolului A B C
– Suportul metabolic
– Tratamentul local al arsurilor
– Tratamentul chirurgical al arsurilor
 EVOLUŢIA REACŢIEI
POSTAGRESIVE LA ARŞI
 Boala arşilor apare la > 20 % suprafaţă arsă

EVOLUŢIE STADIALĂ:

 Stadiul I → şocul postcombustional (1-3 zile)

 Cauze de şoc (apare la IP > 40-60):
 Hipoxia
 Hipovolemia
 Durerea
 Toxinele (infecţia)
 Stadiul II → perioada metaagresională, dismetabolică (4-21 zile)
 Zilele 4-6 → resorbţia edemelor, criza poliurică
 Ziua a-9-a → diagnostic precis al gradului arsurilor
 Ziua a-12-a → debutul decompensărilor → IRA organică, etc

Evoluţia bună presupune:

 Arsuri gr. II vindecate
 Arsuri de gr. III detersate cu pat granular constitut
 Stadiul III → perioada chirurgicală sau de şoc cronic
(22-60 zile)

 Evoluţie bună → echilibru metabolic → grefare tardivă

între zilele 21-28

 Pierderea momentului operator sau arsură gravă →

plăgi granulare pe regiuni întinse → şoc cronic
 TRATAMENTUL ÎN PRESPITAL
Măsuri de prim ajutor la locul accidentului → Evacuare – Transport

 Degajarea bolnavului

 Întreruperea agentului vulnerant

 Produsele petroliere se sting cu spumante cu CO2
 Hainele aprinse se acoperă cu pături
 Apa rece curată

 Transport rapid
 Confort termic, folii izotermice
 Oxigenoterapie
 Antalgice

 Internare în CENTRE SPECIALIZATE (PENTRU MARII ARŞI)

 Primul ajutor în arsuri
Pentru arsuri limitate:
– Îndepartarea agentului etiologic
– Răcirea zonei arse prin imersia în apă rece sau cu
comprese umede
– Pansarea cu comprese de tifon sterile, fără
compresie excesivă
– NU se aplica topice, NU se decapează flictenele
– nu se folosesc metode empirice, nu se acoperă
leziunile cu miere, lapte etc.
– Antialgice minore
Pentru arsuri majore:
– Îndepartarea subiectului de sursa de căldură
– Stingerea hainelor cu ajutorul păturilor, NU cu apă
– 112, Transport de urgenţă către un centru specializat
– Verificarea semnelor vitale (protocol ABC)
– asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii
– la nevoie se face IOT (arsuri de căi respiratorii)
– instituirea a cel puţin unei linii venoase (Ringer lactat
10-20 ml/kg/ora)
– evaluarea starii de conştienţă
– Nu se îndeparteaza hainele arse
– Ariile expuse se acoperă cu pansamente sterile sau cu
folii protectoare
 Indicaţiile spitalizării

Arsurile termice >10%

Arsurile profunde
Arsurile ce implică faţa, organele genitale
sau articulaţiile mari
Leziunile inhalatorii
Electrocuţiile
Arsurile chimice
 TRATAMENTUL ÎN SPITAL
 Condiţiile accidentului, antecedente

 Examenul general (funcţii vitale, etc)

 Profilaxie antitetanică

 Analize de urgenţă, grupul sanguin, probe bacteriologice de pe tegumente

 Baia generală (la 28ºC-30ºC cu săpun cu betadine, clătire cu apă sterilă sau ser
fiziologic)

 Asigurarea a cel puţin unei magistrale venoase

 Prelucrarea PRIMARA a arsurii (in UPU sau la sala de operaţii)

 Alte măsuri: sondă gastrică (la >40% suprafaţă arsă), sondă urinară, traheostomă
sau intubaţie orotraheală etc.

 La salon:
 Temperatură ambiantă 29-33ºC
 Pat special cu cort pentru oxigenoterapie şi aer condiţionat
 Monitorizare puls, T, PVC, diureză, gaze sangvine, etc.
 PRELUCRAREA PRIMARĂ A
LEZIUNILOR DE ARSURĂ
Urmăreşte:
 Îndepărtarea poluanţilor plăgii
 Evitarea suprainfectării leziunilor
 Fixarea leziunilor
 Blocarea formării toxinelor
 Diminuarea durerii

 Badijonaj cu alcool

 Ridicarea (decaparea) flictenelor

 Toaletă cu ser fiziologic

 Pansament
 ŞOCUL POST-ARSURA ŞI
REANIMAREA LICHIDIANĂ
Socul dupa arsura severa este rezultanta:
• distrugerii tisulare mari
• hipovolemiei
• dezechilibrelor hidro-electrolitice si metabolice
• declansarii cascadei de mediatori chimici

Chiar si cu tratament corect, socul se intrerupe doar cand plaga arsa este
epitelizata sau excizata si grefata.

Modificarile hemodinamice initiale presupun:

• scaderea volumului plasmatic
• scaderea debitului cardiac
• scaderea diurezei
• scaderea fluxului sangvin periferic (hipoxie celulara)
• cresterea rezistentei vasculare sistemice
 ŞOCUL POST-ARSURA ŞI
REANIMAREA LICHIDIANĂ
Cel mai important aspect al ingrijirii initiale a
arsului este initierea prompta a compensarii
volemice

Scopul resuscitarii lichidiene este refacerea

volumului circulant efectiv, evitarea ischemiei
periferice si mentinerea functiilor organelor vitale

Resuscitarea lichidiana (24-72h postarsura) se

bazeaza pe diferite formule, in functie de
greutatea pacientului si suprafata arsa
Cu cristaloizi:
 formula Parkland:
– In primele 24h primeste 4ml/kg/% suprafata arsa
solutie Ringer lactat
– Jumatate din cantitatea estimata se administreaza in
primele 8h de la accident, cealalta jumatate in
urmatoarele 16h.

Cu coloizi:
 formula Evans: SF 1ml/kg/%SA + coloizi 1ml/kg/%SA +
2000ml dextroza 5%
• proteinele limiteaza pierderile de lichide in tesuturi
• se administreaza dupa primele 8-12 ore de la arsura
Resuscitarea volemică

Soluţii cristaloide: Glucoză, Ringer,

Ringer-lactat

Soluţii coloide – plasma

expanders: Gelofusine, Voluven,
Dextran 40

Transfuzii de sânge integral şi

produse de sânge: plasmă, MER,
MT

Medicaţie vasopresoare şi inotrop

pozitivă
Cel mai important parametru de monitorizare a
resuscitării lichidiene este diureza orară de cel
puţin 30ml/oră

Alte semne clinice:

– Puls periferic prezent
– AV în limite normale
– Starea de conştienţă în limite normale

Date de laborator de urmărit în dinamica: HLG,

electroliţi, glicemie, albumină serica, gaze
sanguine.
 Suportul metabolic

Arsurile peste 30% determină un raspuns

hipermetabolic grav caracterizat prin creşterea
ratei metabolice bazale cu până la 100-200%
faţă de rata fiziologică şi pierderi de căldură prin
plaga arsă

Principii:
– Suport nutriţional
– Temperatura ambientală adecvată (29-33°C – cort)
– Controlul durerii (sedative, narcotice, AG)
– Prevenirea sepsisului (antibioterapie sistemică)
– Măsurile de vindecare a plăgilor
Aportul exogen de proteine si aminoacizi este
obligatoriu pentru a compensa catabolismul proteic
crescut.

Suport nutritional hipercaloric, supliment de

proteine, arginina, glutamina, acizi grasi, vitamine,
minerale, reluarea precoce a alimentatiei enterale

Arsurile care nu au fost tratate corect chirurgical se

complica şi duc după 30-45 de zile la casexie,
epuizare metabolica si hematologica, imunodepresie
severa = ŞOC CRONIC (necesita excizia escarelor si
grefare).
• Transfuziile de sânge şi produse de sânge
nu se administreaza de la început, ci atunci
cand exista manevre chirurgicale
sângerande sau 2 probe de laborator
succesive recoltate la 24 de ore evidenţiază
o anemie importantă
 Tratamentul local al arsurilor

Are 3 principii de bază:

– Debridarea si toaleta plagii

– Aplicare de topice antibacteriene (Sulfadiaziană -
Dermazine)
– Pansament
Dermazin™ este un chimioterapic local pentru prevenirea si
tratarea arsurilor infectate.

Sulfadiazina de argint se descompune pe arsura, eliberand lent si

continuu ioni de argint.

Ionii de argint impiedica cresterea si inmultirea celulelor bacteriene,

fara a afecta celulele pielii si tesutul subcutanat.

Crema Dermazin are un spectru larg antibacterian, incluzand toate

speciile de microbi cu potential de infectare: escherichia coli,
pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, unele specii de
Proteus si Klebsiella; de asemenea, actioneaza si impotriva
Candidei albicans si a altor fungi.

Dermazin penetreaza in tesutul necrozat si in exsudat.

 PRINCIPII DE TRATAMENT LOCAL

• tratamentul local al plagii arse este

hotarator pentru evolutia locala si
generala a bolnavului

• in arsurile partiale – IIB-III, epitelizarea

spontana lenta (peste 3 saptamani) duce
la rezultate functionale si estetice precare
 PRINCIPII DE TRATAMENT LOCAL
• Pansamentele plagii arse trebuie:

sa asigure protectia impotriva infectiei

sa reduca pierderile lichidiene si de caldura
sa impiedice aprofundarea plagii
sa asigure confortul pacientului
sa permita mobilizarea precoce
 PRINCIPII DE TRATAMENT LOCAL

• pansamentele ocluzive:
tulle-gras (hidrocoloizi – pansamente
impregnate cu unguent pe suport tip plasa de
poliester – Immerci H1, H3)
comprese sterile si faşă sau bandaj
elastic
pozitionarea functionala a articulatiilor
sunt adevarate interventii chirurgicale
necesita anestezie si antialgice
baia terapeutica – extrem de utila
Comprese pe suport din poliuretan
alveolar, destinate tratamentului arsurilor
PRINCIPII DE TRATAMENT LOCAL
• lasarea la expunere a leziunii se
face in:
arsurile superficiale
arsurile partiale ale fetei
infectiile cu Pseudomonas
conditii bune de spitalizare
 Tratamentul chirurgical
Indicatii:
– In leziunile profunde;
– In leziunile partiale care nu dau semne de vindecare spontana in
14-21 zile;
– In arsurile infectate
Consta in:
– Debridare chirurgicala (excizia escarei);
– Grefare precoce a leziunilor profunde
Standardul de aur in acoperirea leziunilor de arsura
excizate este autogrefa de piele libera despicata (PLD -
prelevata din orice zona disponibila a corpului, de electie
coapse, fese, scalp);
Alternative – allogrefe (donator in moarte cerebrala),
xenogrefe de piele de porc, substituenti biologici (piele
artificiala), substituenti sintetici (Integra™ - matrice
poroasa de colagen bovin si silicon).
 COMPLICAŢII
 Tulburări funcţionale necompensate → agravare →
leziuni degenerative ireversibile → MSOF
Septice:
 Locale
 Traheo-bronşice Urinare:
 IRA
 Pulmonare  Rinichiul de şoc
 Urinare  IRC

 Septicemii
Digestive:
Hepatice:
 Icter toxic
 Hemoragii digestive  ↑ transaminazelor
 Dilataţii gastrice
 Ulcere de stres Neuropsihice:
 Modificări
 Enterocolite, etc. de comportament
Trombembolice:  Nevroze
 Psihoze
 Tromboflebite  Delir
 Come
 Embolii pulmonare
 SECHELE
 Cicatriciale:
 Cicatrici:
 Hipopigmentate
 Hiperpigmentate
 Hipertrofice
 Cheloide
 Retracţii:
 Tegumentare în pliurile de flexie
 Tendinoase

 Malignizarea cicatricilor postcombustionale → cicatrici vicioase,

retractile, hipercheratozice → ablaţie chirurgicală profilactică

 Sechele organice tardive

 Hepatice
 Renale
 Deformări orificiale → ureche, nas, buze. etc.
 ARSURILE CHIMICE
 Leziuni diferite de arsurile termice atât prin mecanism declanşant (iritante,
toxice, necrozante) cât şi prin tratamentul individualizat în funcţie de noxă.
 frecvenţă 5-8 %
 Etiopatogenie – 5 categorii:

 Agenţii oxidanţi:
 Peroxizi  Agenţii citotoxici
 Hipoclorit de Na  Produc esteri (acid
formic, acid acetic)
 Inhibitori sau competitori
 Agenţi corozivi:
metabolici (HCl, HFl)
 Fenol
 Fosforul alb
 Agenţii vezicanţi
 Alcaline tari- hidroxizii de Na, K, Ca  compuşi de arseniu
(γperita)
 Agenţi desicanţi (deshidratarea  agenţi alkilanţi (distrug

celulară rapidă): ADN-ul celular)

 Acizi minerali (H2SO4)
 Acizi organici
 Aldehide
 MECANISM

 Factori de gravitate:
 Natura agentului
 Concentraţia
 Durata contactului
 Penetraţia
 CLASIFICAREA CLINICĂ
ARSURILE CHIMICE PRODUSE DE ACIZI (minerali tari pH < 2, organici slabi)

 Acizi tari:
 HCl  Deshidratare celulară severă, rapidă
 H2SO4  Escară uscată cartonată, insensibilă (cenuşie, galbenă, gri etc) –
 HNO3 în final neagră
 Escara limitează acţiunea acidului şi absorţia sistemică
 H3PO4

 Acizi slabi – esteri acizi:

 ac. acetic  Escară moale evolutivă
 ac. oxalic  Evoluţie septică lentă, torpidă
 ac. carbonic  Permite resorbţia sistemică
ARSURILE PRODUSE DE ALCALINE (baze)

 Formează proteinaţi bazici, săruri bazice, saponificarea

grasimilor şi lichefierea părţilor moi lezate

 Escara umedă, mucilaginoasă evolutivă în profunzime

 Suprainfecţie
 TRATAMENT
 Îndepărtare + inactivare:
 Lavaj cu apă călduţă
 Lavaj cu antidotul specific
 Îndepărtarea mecanică (oxidul de calciu)

 Calmarea durerii

 Combaterea şocului

 Reechilibrarea hemohidroelectrolitică şi metabolică (sânge, soluţii

micro şi macromoleculare)

 Monitorizare (gaze sg., ionogramă serică, echilibrul acido-bazic, pH-ul,

etc.)

 Alte măsuri: dializa, tratament specific depresiei miocardice, etc.

 TRATAMENTUL LOCAL

 Îndepărtarea hainelor

 Irigaţii cu apă sau ser fiziologic

 Irigaţii cu antidoturi, neutralizante

 Pansamente protectoare cu soluţii antiseptice şi pomezi

 Excizia necrozelor cu grefă imediată

 Prevenirea sechelelor:
 Cicatrici cheloide instabile cu aspect tumoral şi risc ↑ de
malignizare
 LEZIUNILE PRIN CURENT ELECTRIC
Mecanism lezional:
 Arcul voltaic → căldură → arsură termică
 Pasajul curentului electric prin ţesuturi → electrocuţia
 Asociate → ↑ gravitatea

ARSURA → degajare de energie termică maximă la porţile de intrare

şi ieşire a curentului electric → marca electrică

LEGEA LUI OHM I=U/R:

 I – intensitate
 U – tensiune
 R – rezistenţă

 “I” se măsoară în amperi → “A omoară”

 “U” tensiunea – volţi → “Volţii ard”
 “R” rezistenţa → direct proporţională cu cantitatea de colagen
LEZIUNILE PRIN CURENT ELECTRIC

 R mare:
 Cedare de energie termică ↑
 Distrugeri tisulare maxime la membre (diametru ↓ al conductorului)

↓
 Oase
 Tendoane
 Tegumente
R
 Muşchi
 Vase
 Nervi
 ALŢI FACTORI MODULATORI AI
LEZIUNILOR

 Durata contactului

 Traseul parcurs ( ↑ gravităţii - mână stg.

→ picior stg. cu traversarea cordului –
poate genera tahiaritmii şi stop cardiac)

 Suprafaţa de contact
 TABLOUL CLINIC
 Stare generală gravă până la şocul electric

CORDUL:
 Cel mai sensibil la trecerea CURENTULUI ELECTRIC:
 Tulburări de ritm
 Tulburări de conducere
 Grav: FiV şi STOP CARDIAC

 Leziuni coronariene ischemice – IMA

 Suferinţa organelor de epurare – ficat, rinichi (eliminarea de produşi rezultaţi din

distrucţiile tisulare: Hb, proteine denaturate, toxine)

 Leziuni viscerale directe: cerebrale

 Afazie
 Ataxie
 Comă
 Convulsii
 Pareze
 Etc.
 LEZIUNILE LOCALE
 Marca de intrare (necroza de coagulare):
 Gri albicioasă sau gălbuie cu zonă de carbonizare centrală
 Subdenivelată
 Perilezional:
 Congestie
 Edem

 Marca de ieşire:
 Tegumente rupte radiar
 Carbonizări
 Explozii tisulare

 Cea mai afectată este masa musculară cu apariţia miozitei necrozante

 Suprainfecţiia cu anaerobi dtermină gangrena gazoasă extensivă

 Escare prin carbonizare în cazurile grave

 Evoluţie gravă progresivă:

 Tromboze secundare
 Caracter extensiv al necrozelor musculare
 TRATAMENT

ŞOCUL ELECTRIC:
 Resuscitare cardiorespiratorie
 Defibrilare electrică
 Analeptice cardio-respiratorii (stimulante)
 Reechilibrare volemică şi electrolitică

LOCAL:
 Asistarea eliminării escarei – debridări largi
 Necrectomii repetate
 Amputaţii (cu bont deschis)
 Intervenţii reparatorii (7-8 luni)
DEGERĂTURILE
Expunerea sistemică la frig = HIPOTERMIA

Expuneri localizate:
– Piciorul de tranşee (expunerea prelungită la
umezeală şi temperatură scăzută a membrelor
pelvine)
– Pişcătura de frig – paloarea şi anestezia tegumentelor
la expunerea la vânt rece
– Pernio (bubele de frig) – la nivelul extremităţilor
expuse la frig şi umezeală (mâini, picioare, nas,
urechi)
– Degerătura
Degerătura = leziune gravă ce determină
distrucţii tisulare în zonele cu flux sangvin
scăzut sau neprotejate, după expunere la
temperaturi sub limita de îngheţ

Factori favorizanţi: vântul, umiditatea,

altitudinea, îmbrăcămintea, imobilizarea,
alcoolul, malnutriţia
 Severitatea degerăturilor
Grad I - se caracterizează prin albirea ariei
afectate. Eritemul si edemul pot fi prezente.
Leziunile sunt reversibile şi se vindecă în câteva
zile sub tratament eficient, fără sechele.

Grad II - caracterizat de apariţia flictenelor cu

conţinut seros. Eritemul şi edemul înconjoară
flictenele. Poate fi afirmată la câteva zile de la
reîncălzire. Epidermul se regenerează fără
cicatrice.
Grad III - caracterizat de apariţia flictenelor cu
conţinut sangvinolent sau sero- sangvinolent,
reprezintă o necroză superficială. Vindecarea se
face cu sechele, după săptamâni sau luni de
evoluţie spontană.

Grad IV – reprezintă o necroză profundă, cu

pierdere importantă de ţesuturi; constă în
cianoza intensă a zonei afectate, fără apariţia
flictenelor. După câteva ore de la expunerea la
frig apar leziunile de gangrenă.
După profunzime, degerăturile se împart
în:

a. Degerături superficiale (corespunzător

gradelor de severitate I si II)

b. Degerături profunde (corespunzător

gradelor de severitate III si IV).
 Tratament
A. Tratament profilactic:

- constă din măsuri de protecţie a indivizilor

expuşi timp îndelungat la frig şi
umezeală - echipament de protecţie
special, îmbrăcăminte şi încălţăminte
adecvată, alimentaţie corespunzătoare,
vitaminizare.
B. Tratament curativ:

a.Primul ajutor
scoaterea victimei de sub influenţa frigului
înlăturarea factorilor mecanici care produc
staza venoasă- încălţăminte şi haine
strâmte

evacuarea cât mai rapidă a degeratului

b.Tratamentul în unitatea spitalicească

1. Reîncălzirea – imersie în băi cu apă caldă la 40-43oC, timp de 20-30

minute până dispare paloarea extremităţilor şi se instalează o
roşeaţă intensă. După baie, regiunile sunt pansate steril.

2.Debridarea flictenelor cu conţinut seros (cele cu conţinut sangvinolent

nu se debridează, deoarece ele trădează lezarea plexurilor
subdermice, putându-se produce disecarea dermului profund şi
necroza acestuia).

3. Profilaxia antitetanică

4. Administarea de antialgice IM sau IV

5. Administrarea de antibiotice injectabil

6. Reechilibrare hidro-electrolitică

7. Elevarea segmentelor afectate pentru reducerea edemului.

c. Tratament chirurgical:

In faza acută este limitat la incizia de

decompresiune în cazul unor escare constrictive
sau la excizia escarei atunci când există un
proces infecţios sub aceasta.

Tratamentul chirurgical al degerăturilor este util

după încheierea fazei acute şi după delimitarea
clară a zonelor de necroză.
Se practică debridarea necrozelor sau amputaţii
ale unor segmente ale extremităţilor.

Tardiv se pot efectua şi proceduri chirurgicale

reconstructive.
 HIPOTERMIA

Hipotermia este definită arbitrar ca fiind o

temperatură corporală centrală de 350C
sau mai mică şi este clasificată ca:

– uşoară (de la 35 la 320C),

– moderată (< 32 până la 280C),
– severă (< 280C).
Diagnostic:
– Termometru pentru temperaturi joase
– PLASAT INTRARECTAL, INTRAESOFAGIAN
SAU INTRAVEZICAL

MANIFESTĂRI:
– Pierderea stării de conştienţă
– Aritmii cardiace
– Stop cardiorespirator
 TRATAMENT

RESUSCITARE REÎNCĂLZIRE

Se bazează pe principiul:

NOT DEAD UNTIL WARM AND DEAD

 HIPOTERMIA
Tehnicile de reincalzire pot fi active sau pasive, interne
sau externe.
– Reincalzirea pasiva externa cuprinde acoperirea pacientului cu
paturi si haine intr-un mediu cald
– Reincalzirea activa externa implica aplicarea directa a surselor
de caldura (paturi de incalzire, imersie in apa calda)
– Reincalzirea activa interna poate fi obtinuta prin reincalzirea
cailor respiratorii, in care pacientul inspira oxigen umidificat
incalzit la 420C printr-o masca faciala sau tub endotraheal.
Lichidele administrate intravenos trebuie incalzite pana la 400C,
dar folosirea lor are efecte minime pe reincalzirea centrala.
– Cea mai eficienta tehnica de reincalzire este incalzirea
sanguina extracorporala prin hemodializa sau bypass
cardiopulmonar. Ambele metode implica indepartarea continua a
sangelui, care este circulat si incalzit in exterior inainte de a fi
reintrodus in corp.