Etape în evoluţia reliefului:

- etapa cutărilor hercinice → au apărut Masivul Armorican, Masivul

Central Francez, Masivului Vosgi, Pod. Ardeni;

- etapa mezozoică → slabe mişcări epirogenetice care au favorizat

transgresiuni în Bazinul Parizian, Bazinul Acvitaniei şi în geosinclinalul
alpino-pirenian;

- etapa terţiară → mişcări orogenetice care au dat naştere Alpilor şi

Pirineilor şi au fracturat domeniile hercinice.

- etapa cuaternară → s-au continuat procesele de eroziune în sistemele de

văi şi s-a instalat glaciaţiunea montană; odată cu topirea gheţarilor au apărut
estuarele şi au fost colmatate unele golfuri;
 Situat în regiunile Normandiei şi
Bretaniei;
 Unitate hercinică alc. din şisturi
cristaline, roci sedimentare;
 Alcătuit din 3 compartimente
principale: Breton, Normand şi Gâtine
(Vendée);
 altitudini de cca. 450 m în Munţii
d’Arée şi Noire;
 cele mai joase regiuni au înălţimi de 100
– 200 m;
 litoralul este dominat de podişuri:
Cleon, Trégorrois, Cornouaille,
Vannetais, etc.
 Ţărm cu rias şi anse;
 Vegetaţie: păduri de stejar, vegetaţie de
lande (zona litorală);
Mont d’ Arée – Pen. Bretagne
Coasta Vendée
 Cuarţite
ordoviciene,
şisturi paleozoice,
gresii.
• altitudini medii: 700 m;
• unitate hercinică;
• încadrat de regiuni de câmpie şi
depresiuni;
• este asimetric: versantul estic
(abrupt), iar cel vestic (domol).
• soclul vechi înclină mult spre
vest, fiind acoperit de o pătură
sedimentară mezozoică şi
neozoică;
• în est se termină printr-un abrupt
de falie, spre valea Rhônului;
• în centru, depresiunile tectonice
din lungul văilor sunt flancate de
podişuri înalte, unele vulcanice;
Conurile vulcanice pliocene şi
cuaternare:
Chaîne des Puys
 Puy de Dôme (1464 m);
Monts-Dores
 Puy de Sancy (1886 m) –
altitudinea maximă;
Le Cantal
 Plomb du Cantal (1855 m);
Aubrac
Tipuri de forme de relief:

 masive (cristaline): Munţii Vivarais (în nord), Munţii Lyonnais; Munţii Cevennes, etc.

 podişuri: Forez, Margeride (>1400m), Limousin, Segala (>1000m) – dezvoltate pe

structuri cristaline;
platouri: dezvoltate în SV Masivului Central Francez, pe cuvertură de calcar (văi, doline,
depresiuni circulare, peşteri; ex. Pod. Causses).

pinteni: Masivul Morvan (902 m), Cote d’Or (636 m), situaţi în nord.

culoare: Limagne pe Allier, Forez (Plaine du Forez) pe Loire, Saint Étienne pe Loire etc.
Puy de Sancy (relief vulcanic)

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Puy_de_Sancy_and_cable_car_station.JPG
Puy de Dome

http://www.rent-in-france.co.uk/directory/puy-de-dome.php
Puy de Dome

http://www.paroledemamans.com/ambassadrices/?page_id=151
http://www.lesia.obspm.fr/perso/jean-marie-
malherbe/Montagne/Auvergne2009/MontsDore/index05.html
Peisaj din Causses
Falie în Causses – calcare jurasice
 sunt situaţi între Bazinul Parizian
şi Câmpia Alsaciei.

 altitudinile maxime se întâlnesc în

partea sudică şi depăşesc 1400 m.
 se termină printr-un abrupt de falie
spre Câmpia Alsaciei şi printr-un
versant domol spre Bazinul
Parizian.

 văile de pe versantul vestic au fost

modelate de gheţari, versant
prelung; versantul estic - abrupt.

 datorită faptului că vârfurile sunt

rotunjite, sunt supranumiţi „munţii
balon”.
 cel mai înalt vârf este Grand Alcătuiţi, în principal, din roci cristaline şi gresii.
Ballon (1423m). M. Vosgi - horst cristalin;
Munţii Vosgi au format o unitate comună cu Munţii Pădurea Neagră până în
terţiar, când au fost secţionaţi de grabenul Rhinului;
 profil asimetric, înclinând uşor spre
Bazinul Parizian;

 alcătuit din şisturi cristaline;

 altitudinile nu depăşesc 600 m;

 este traversat de la N la S de râul

Meuse.
Fluviul Meuse – traversează masivul Ardeni
 se desfăşoară sub forma unui arc,
convex spre vest;
 s-au format în timpul orogenezei
alpine;

 zonă cristalină în centru şi zone

sedimentare pe flancuri;

 sunt străbătuţi de văi puternic adâncite,

precum Valea Rhonului;

 altitudinea maximă depăşeşte 4000 m

– Mont Blanc (4807m);
 Alpii Francezi fac parte din grupa
Alpilor Occidentali.

 Ca aşezare în cadrul ţării, ei se întind

pe teritoriile regiunilor Provence-
Alpes-Côte d'Azur şi Rhône-Alpes.
Alpii Graici cuprind:

Masivul Mont-Blanc
Alpii Graici propriu-zişi
Masivul Vanoise
Masivul Grand Paradiso

- alcătuiţi preponderent din roci

cristaline şi sedimentare.
Alpii Dauphiné:
Masivul Écrins

-altitudinea maximă este de

4102 m în vârful Barre des
Ecrins.
Alpii Cotici

Sunt situaţi în partea de sud-vest a

Alpilor, la graniţa dintre
departamentele franceze Hautes
Alpes - Savoia şi regiunea italiană
Piemont.

Masivul Mont-Cenis
Alpii Provence

- relief masiv de altitudini

medii cu văi foarte înguste;
Alpii Maritimi

se află la graniţa dintre

departamentul francez Alpes-
Maritimes (Alpii Maritimi) şi
provincia italiană Cuneo. Trecătoarea
Tenda îi separă de Alpii Ligurici.
Trecătoarea Maddalena îi separă de
Alpii Cotici.

Masivul Mercantour/Argentera
Masivul Pelat
Prealpii Grasse
Prealpii Nice
Colorado Provençal

Solul este format din diferite nuanţe de ocru (25 de nuanţe);

Exploatarea în carieră și eroziunea subaeriană au modelat peisajul;
Cariera a funcţionat în perioada 1871-1992;
Ocrul exploatat de aici era folosit în industria materialelor de construcţie
(ipsos colorat, ciment, gresie, ţiglă, vopsele), pulberi cosmetice, ind.
alimentară (coajă de brânză, învelişuri pentru cârnaţi etc.);

Roşul ocru – oxidarea oxizilor de fier;

Termenul „ocru” provine din limba greacă (okhra) – pământ galben;

Rustrel – „Colorado al Franţei” (Colorado Provençal)
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c3/Colorado_proven%C3%A7al_2.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/87/Colorado_proven%C3%A7al_1.jpg
 situaţi la frontiera cu Spania;

 altitudini ce depăşesc 3000m;

 prezintă un abrupt mai pronunţat

spre Bazinul Acvitaniei şi unul mai
domol către fluviul Ebro;

 sunt alcătuiţi din blocuri cristaline,

acoperite către N şi S de o pătură
sedimentară cutată;

 sunt fragmentaţi de văi puternic

adâncite şi înşeuări, care permit
comunicarea cu Spania şi Andorra.
 Jura propriu-zisă (Franţa şi
Elveţia), situată între văile Isère şi
Aare, constituită din calcare
jurasice;

 culmi paralele cu direcţia SV-NE;

 Altitudinea maxima este de 1.718 m

(Vf. Crêt de la Neige);

 Carst dezvoltat.
 Delimitat de Masivul Central Francez în
sud, Masivul Ardeni în nord-est,
Masivul Armorican în vest şi Munţii
Vosgi în est;

 Cuvetă umplută cu depozite sedimentare

mezozoice şi neozoice din ce în ce mai
recente spre centru;

 Prezintă un relief de cueste din Lorena

până în Champagne, cu dezvoltare
spaţială, înălţimi şi grad de fragmentare
diferite de la vest la est.

 Se dezvoltă relief de platouri, unele

formate pe cretă şi calcare, altele pe
argile şi marne (Picardie, Valois etc.) şi
chiar pe nisipuri (Sologne);
Bazin de sedimentare, corespondent peste Marea Mânecii al Bazinului Londrei;
Prezintă un relief de câmpie deluroasă, cuestele sunt aşezate în trepte şi aliniate
în semicercuri: I’le de France, Champagne, Meuse, Moselle;
 Altitudini cuprinse între 400 – 600m,
scăzând sub 100 m în regiunea Landelor;

 Bazinul este umplut cu sedimente

mezozoice şi terţiare aduse mai ales din
Pirinei, formând o cuvertură alcătuită
dintr-un amestec de pietrişuri calcaroase,
argile şi nisipuri.

 Dispunerea monoclinală a stratelor a

impus la contactul cu Masivul Central
Francez apariţia cuestelor şi a unor
depresiuni de contact.

 Prezenţa podişurilor dezvoltate pe

calcare: Quercy şi Perigord situate la
contactul cu Masivul Central Francez;

 Platourile sunt formate pe calcare

jurasice, argile, nisipuri silicioase, iar pe
suprafaţa lor au apărut doline, lapiezuri,
văi cu caracter de chei.
Peşterile Lascaux - Perigord
Câmpia LANDELOR
Pădure de pin maritim (Pinus pinaster) – stabilizează
nisipurile din Câmpia Landelor
Duna de la Pyla/Pilat
 Etapele formării lor:
Dunele costiere se formează prin interacţiunea dintre transportul nisipului de către vânt şi cuvertura
vegetală; sunt alimentate cu nisip de pe plajă;
Stabilizarea lor se face cu ajutorul covorului vegetal (Pinus pinaster).

Dune parabolice Barcanele şi ridurile barcanelor

Lanţ de barcane/Câmp de riduri
Vânt
Barcane
Simple simple

Digitate

Lanţuri de
barcane/Ridu
Suprapuse -ri izolate

Dune parabolice – rezultă din excavarea, prin deflaţie, a unor

depresiuni circulare, la marginea cărora se depune un val de
nisip semicircular/parabolic;
Forma de semilună – frontul convex de partea abruptă, iar
frontul concav de partea liniară, situată în bătaia vântului;
Sunt mai puţin mobile;
Micile depresiuni de deflaţie sunt cunoscute în Gascogne sub
numele de caoudeyre.
Barcanele – se dispun transversal faţă de direcţia
vântului dominant; au un profil asimetric; partea
convexă a dunei este expusă vântului dominant, este o
suprafaţă de eroziune, iar partea concavă reprezintă
partea de sub vânt, zona de acumulare a nisipului
spulberat.
Barcane
Dune parabolice
 Aquitania

Vestul Aquitaniei este acoperit cu dune continentale şi de coastă;

Aici se află cea mai extinsă pădure de pin din Europa;
Zona poate fi împărţită în:
1. Câmpia numită ‘’Landele din Gascogne/Landes de Gascogne’’, ce conţine
numeroase dune continentale, în general, dune parabolice;
2. Zona cu dune de coastă – 8 km lăţime, 230 km lungime de la Gironde în N
(Pointe de Grave) până la Biarritz în S;
De la sfârşitul sec. al XIX-lea, aceste dune au fost stabilizate prin plantarea
pinilor maritimi;
Landes de Gascogne – formează un triunghi verde (pădurea de pin) –
Pădurea Landelor, cu estuarul Gironde la nord şi Oceanul Atlantic la Vest;
Duna de la Pyla/Pilat
Este cea mai mare dună din Europa (107 m);
Este o dună litorală aflată în continuă
mişcare (mobilă), situată în apropiere de
Arcachon;
Se înscrie în inima masivului forestier
Landes de Gascogne;
Are o lăţime de 500 m şi o lungime de 2,7
km (N-S).
Duna de la Pyla/Pilat
 Franţa are climă temperată, cu
evidente nuanţe locale, ca
rezultat al influenţei latitudinii la
care se adaugă apropierea de
Oceanul Atlantic şi Marea
Mediterană.

 Temperatura medie anuală

variază: 14,3ºC la Marsilia,
10,8ºC la Brest şi 10ºC la
Strasbourg;

 Cantitatea anuală de precipitaţii

depăşeşte 500 mm, având însă şi
ea o mare varietate pe plan
regional; Sursa: www.about-france.com
 Este proporţional repartizată pe
teritoriul ţării;
 Se caracterizează printr-un
debit bogat;
 Se distinge prin mari resurse
hidroenergetice, valorificate
într-o proporţie însemnată;
 Navigaţia este foarte dezvoltată;

Sursa: fr.wikipedia.org
Parcuri Naţionale în Franţa:
• Vanoise
• Pyrénées
• Cévennes
• Écrins
• Mercantour

De asemenea, există alte

numeroase parcuri naturale,
monumente ale naturii, situri
NATURA 2000 şi zone strict
protejate repartizate eterogen pe
întreg teritoriul ţării;
Violet – Parcuri Naţionale

Verde – Parcuri Naturale

Sursă:fr.wikipedia.org
 65.630.692 loc. (2012);
 Densitate medie:
119 loc/km2
 Dacă în 1850, 25% din
populaţie trăia în oraşe, în
prezent trei sferturi din
locuitori se află în mediul
urban.
După poziţia geografică, centrele urbane importante pot fi:

 de convergenţă (a căilor de comunicaţie);

 de convergenţă şi contact (contactul dintre unităţi geografice diferite);
 situate în bazine carbonifere;
 situate la estuarele râurilor;

Cea mai mare concentrare urbană este cea a capitalei, Paris, care însumează
11.174.740 loc.

Alte concentrări semnificative sunt:

Lyon
Marseille
Lille-Roubaix – Tourcoing
Nantes.
 Capitala Franţei;
 Străbătut de râul Sena;
 Altitudinea maximă este de 130
m - Dealul Montmartre;
 La 1801 avea o populaţie de
543.000 de locuitori.
 În prezent, zona metropolitană
are în jur de 12.000.000 de
locuitori.

Sursă: ro.wikipedia.org
Sena
Place de la Concorde
Biserica Sacré Coeur
Pantheonul din Paris
L’hôtel de ville de Paris (Primăria) – arhitectură barocă
Domul Invalizilor
Biserica Madeleine
Notre Dame de Paris – Î’le de la Cite – situată pe Sena
Palatul Elysée
Palatul Luxembourg
Opera Garnier – stil neo-baroc
Arhitectură tipică pariziană
La Défense – Bussines District
La Défense
Cartierul Rive Gauche
Champs Élysées
Arcul de Triumf
Muzeul Luvru – arhitectură barocă
GRĂDINILE LUXEMBOURG
Grădinile Touilerie
 Situat în regiunea Provence;
 Cel mai mare port comercial al Franţei;
 Are o populaţie de aprox. 820.900 de locuitori. Aglomerarea urbană
Marseille – Aix-en-Provence depăşeşte 1.500.000 de locuitori.
 Densitatea este de peste 3000 loc./km 2 .
Musée des Beaux Arts -
Muzeul de Arte Frumoase
Opera
Notre Dame de la Garde (stil neobizantin)
Cathédrale de la Major
Église des Réformés
Castelul If şi Contele de Monte Cristo al lui Alexandre Dumas

http://www.freemages.co.uk/browse/photo-869-if-castle.html
 Este reşedinţa departamentului Rhone, fiind străbătut de râul omonim.
 Infrastructura urbană este una din cele mai dezvoltate din Europa.
 Aria metropolitană numără cca. 1.800.000 de locuitori;
 Densitatea medie depăşeşte 9700 loc./km 2 .
 Câteva nume poartă renumele oraşului în toată lumea: Antoine de St.
Exupery, autorul "Micului Prinţ", Fraţii Lumiere – inventatorii
cinematografului, Urbea medievală “Vieux-Lyon" şi bijuteriile sale
arhitecturale.
Râul Saone în Lyon - Podul ‘’La Feuillée’’
Hôtel de Ville de Lyon
Biseria Notre-Dame de Fourvière
Catedrala Saint Jean
Teatrul Roman de pe dealul Fourvière
Lyon - Place Bellecour
 Turnul EDF
Turnul Part-Dieu –
cartierul de afaceri
Turnul Oxygene
Turnul Oxygene
Bordeaux – Place de la Bourse
Fluviul Garonne
Universitatea Bordeaux 2
Palatul Rohan
Teatrul Mare din Bordeaux
Biserica Saint Pierre
Biserica Saint Michel Tour Pey Berland
Faţada Sinagogii din Bordeaux
Strada Sainte Catherine
Biserica Romană - Saint-Sernin din TOULOUSE
Tipicul ‘’pink city’’
 Biserica
Notre-Dame de la Dalbade
Catedrala St. Etienne dinToulouse
Muzeul Augustins
Hôtel d'Assézat
Teatrul TNT
Lille - Place du Général de Gaulle sau Grand'Place
Faţada imobilului
La Voix du Nord –
influenţă flamandă
Muzeul de Arte Frumoase – al II-lea după Luvru (şcoala flamandă)
Faţada - Vieille Bourse din Grand Place Camera Comerţului
Interiorul Vechii Burse
Institutul Catolic - Lille
Turnul din Lille - Turnul
Lilleurope – cartierul de afaceri
Citadelle de Vauban
Strasbourg
 foaiere siderurgice (Dunkerque, Fos-sur-Mer (Marsilia), Lorena);

 concentrări ale industriei chimice (regiunea pariziană, Nord - Pas-de-

Calais, regiunea lioneză);

 regiuni constructoare de automobile şi echipamente industriale (regiune

pariziană şi valea inferioară a Senei, regiunea Rhône-Alpi, Alsacia de Sud
şi portul Bourgogne, Nord-Pas-de-Calais);

 regiuni ale industriei textile (Nord-Pas-de-Calais, regiunea lioneză,

Champagne, Vosgi şi Alsacia de Sud, Normandia inferioară);

 centre ale industriei aeronautice (regiunea pariziană şi Toulouse);

 centre ale industriei electronice şi informatice (Paris, regiunea Bretagne,

valea Loire, regiunea Rhône-Alpi).
Sursă: ro.wikipedia.org
 REGIUNEA NORD - PAS DE CALAIS

 cadru natural variat; amenajarea polderelor în câmpia litorală (Dunkuerque);

 regiune cu industrializare şi urbanizare generalizată;
 intersecţie favorabilă pentru schimburi – zonă de trecere pentru axele de
comunicaţie între Europa de N şi cea de Sud, între Ins. Britanice şi continent;
 >3 mil.loc., 6% din populaţia Franţei, 300 loc/kmp;

ORAŞE
LILLE - metropolă, tehnopol
- regiune în proces de adaptare spre sectorul TERŢIAR;
- metropolă regională: Lille (+Roubaix – Tourcoing – conurbaţie de 1 mil loc);
- Centru Internaţional de Afaceri - EURALILLE;
DOUAI - imprimeria naţională;
- regiune minieră – (după 1990 – mine închise);
- au apărut centrale nucleare (Gravelines);
LENS – VALENCIENNES
- regiune urbană şi industrială în dificultate;
BOULOGNE - port maritim şi pescăresc;
INDUSTRIE

- zone industriale mixte: Dunkerque – Calais (Dunk - siderurgie

integrată);
- zone industriale spre adaptare: Lille (siderurgie portuară);
- zone industriale în dificultate: Lens – Valenciennes;
- Dezindustrializare (siderurgie, şantiere navale, textile,
autovehicule);
- Reconversie – spre activităţi terţiare (comerţ);
- siderurgie – spre – mase plastice (Pet-uri), implantarea fabricii Coca
– Cola (Dunkerque);

ACTIVITĂŢI PORTUARE
- 3 mari porturi – Dunquerque, Pas de Calais, Boulogne;
- Calais – primul port de pasageri al Franţei;
- canale: - Dunk – Lille;
- Dunk – Pas de Calais;
- import: - cărbune, petrol, minereuri, diverse mărfuri;
- export: - produse siderurgice, petrochimice.
INDUSTRIE
- CARBONIFERĂ (între Lille – Valenciennes);
- ENERGETICĂ (locul II mondial, atomoenergie -
Centrala Gravelines)
- SIDERURGICĂ (portuară –Dunkerque), Valenciennes, Lille;

- TEXTILĂ – materie primă adusă din import:

- bumbac (Lille, Valenciennes);
- lână (Turcoing, Roubaix, Armentiéres);
- sintetice (Cambrai);
- dantelă (Calais);

- CHIMICĂ ŞI PETROCHIMICĂ – Dunkerque (petrochimie);

- Valenciennes – gaze lichefiate din Algeria;

- I.C.M. – autovehicule (Lille, Valeciennes);

- nave – Dunkerque;
- şantiere navale (Calais, Boulogne);
- material rulant.
 REGIUNE ÎN PLINĂ RECONVERSIE
INDUSTRIALĂ!!!!

 nu se mai extrage cărbune; în regiune există

centrala nucleară Gravelines (lângă Calais), una
dintre cele mai puternice din lume;
Industria grea – cărbune, siderurgie;
 Vallenciennes – siderurgie;
 Dunkerque – siderurgie:

Textilă – (Calais - capitala mondială a dantelei);

 Regiunea furnizează 10% din construcţia de
automobile (Renault, Peugeot, Toyota -
Valenciennes);
Se găseşte în mijlocul a 5 mari centre europene de
afaceri (Londra, Amsterdam, Bruxelles,
Luxemburg, Paris);

 Prima regiune franceză cu antreprize: Coca Cola,

Siemens, Toyota, Mac Cain (pizza, sandwich -
jambon, brânză, ketchup etc.);
 Brânzeturi - Cambrai, Valenciennes, Roubaix.
Tunelul Canalului Mânecii - un tunel feroviar submarin, lung de 50 km, care leagă
vestul Franţei cu sud-estul Angliei, pe sub Canalul Mânecii.

Construit în cooperare de guvernele Regatului Unit şi Franţei.

Este al doilea tunel feroviar ca lungime din lume, depăşit fiind doar de tunelul japonez
Seikan.
Este folosit mai ales de cursele de mare viteză Eurostar, care operează între Londra,
Lille, Paris şi Bruxelles.
Tunelul este operat de grupul Eurotunnel.

1. Dunkerque - al III-lea port comercial al Franţei

oraş industrial (şantiere navale, rafinării);
Bailleul (centru în SE - Şcoala dantelăriei);

2. Lille - locul III în activităţile financiare în Franţa

oraşul artei şi al istoriei;
Lille, Roubaix şi Turcoing au peste 1 mil. locuitori (aglomerare urbană);
Muzeul de Arte Frumoase, al II- lea după Luvru (Şcoala Flamandă).
3. Roubaix - centru cu tradiţie în ind. textilă (lână, draperii);

4. Valenciennes - centru minier, siderurgic, ind. textilă (ex. draperii);

5. Cambrai - batiste, marochinărie;

6. Calais - primul port de pasageri al Franţei;

- capitala dantelei (tradiţie textilă);
- îţi păstrează primul loc în lume la producţia de dantelă;
- port spre Anglia (31 Km);

7. Boulogne - primul port pescăresc;

- Nausicaa - cel mai mare centru marin din Europa (acvariu);
 REGIUNEA SUDICĂ - FRANŢA MEDITERANEANĂ

- foarte dezvoltată - agricultură (pomicultură, viticultură);

- activităţi portuare;
- activităţi industriale;
- turistice/balneare;
- oraşe cu > 1 mil. loc. cu activitate complexă;
Regiunea Montpellier cu oraşele:
 Montpellier - centru industrial, universitar, pol de atracţie;
 Perpignan
 Nîmes
 Beziérs
 Arles
cu industrie complexă, dar şi agricultură.

Regiunea Provence - Alpes - Côte d΄Azur - cu oraşele:

 Marseille, cu centrele: Fos-sur-Mer, La Bere, Lavéra;
 Toulon – port militar;
 Nice - pricipalul centru al Coastei de Azur;
 Grasse, Cannes, Antibes - tehnopoli – Sophia Antipolis (industrie, tehnologie,
învăţământ, cercetare, turism);
 FRANŢA SUD-VESTICĂ

Resurse energetice:
- petrol;
- gaze naturale.

- I.C.M. - avioane Bordeaux, Toulouse;

- Industrie petrochimică;
- Activităţi portuare;

Oraşe:
 Bordeaux >690.000 locuitori;
 Toulouse >650.000 locuitori; tehnopol;

Aceste două centre (Bordeaux, Toulouse), prin funcţiile lor complexe, dezvoltă
un mare hinterland de influenţă.
 Portul La Rochelle este descris ca fiind „cel mai bun port al Atlanticului,
capabil să primească nave cu sarcina maximă de 100 000 de tone”.
 Din această poziţie dominantă, La Rochelle şi-a continuat extinderea,
pentru a face faţă cererii sporite pentru transporturi şi comerţ.
 A fost finalizat şi dat în folosinţă noul port St. Marc, iar în La Repentie
se construieşte un nou baraj maritim, pentru a creşte şi mai mult
capacitatea.

Atuurile naturale ale portului La Rochelle:

 este singurul port cu ape adânci de pe coasta Atlanticului şi este protejat
în mod natural de insule.
 este principalul port francez pentru comerţul cu produse forestiere şi
agricole, în special cereale, iar cererea este în continuare în creştere.
 obiectivul strategic al portului este de a atinge un trafic anual de 10
milioane de tone, până în 2015.

http://ec.europa.eu/regional_policy/information/panorama/archives_ro.cfm
Portul St. Marc
finalizat şi dat în folosinţă în martie 2011, portul St. Marc este conceput
anume pentru transporturile de tip vrac.
datorită adâncimii sale, nici cele mai grele nave nu riscă să se
împotmolească, abilitatea portului de a primi trafic de un asemenea tonaj
sporindu-i mult perspectivele comerciale.

Portul La Repentie
în septembrie 2010 au început lucrările pentru crearea unui port
suplimentar cu ape adânci, întins pe o lungime de 1,4 km.
completând dezvoltarea portului St. Marc, La Repentie va permite portului
La Rochelle să satisfacă cerinţele tot mai ridicate pentru transport în
cadrul tuturor categoriilor.
accentul pe dezvoltarea durabilă are o relevanţă deosebită aici: pe cât
posibil s-au folosit numai materiale locale, iar cantităţile mari de pietriş
necesare sunt, în mare parte, reciclate de la alte locaţii din regiune.

http://ec.europa.eu/regional_policy/information/panorama/archives_ro.cfm
 FRANŢA DE EST

ALSACIA

 1 mil. loc. ........ 6% pop. Franţei;

 60% sector terţiar;

Strasbourg – capitală regională, ‘’ville des routes’’, rol de intersecţie;

- 400.000 loc. (aglomeraţia), tehnopol;
- capitala Alsaciei – Parlamentul European
- Consiliul Europei
- Comisia Drepturilor Omului
- Camera Culturală Europeană a Artelor
- al II-lea centru financiar-bancar din Franţa
- al II-lea port fluvial al Franţei (după Paris); Muzeul Alsaciei;
Muzeul de Arte Decorative;
- ind. metalurgică
- ind. alimentară, high-tech: Sony, Akay, Toshiba;
Colmar – 64.000 loc.
- vechi centru celtic;
- industrie mecanică, textilă ;

Mulhouse – 100.000 loc. (200.000 cu aglomeraţia);

– Muzeul Căilor ferate – primul în Europa;
- industrie chimică;
- ICM – autovehicule;
- ind. textilă;
- în apropiere se exploatează zăcăminte de potasiu;
LORENA – ŢARA FIERULUI ‘’ Pays du Fer’’, zonă germanofonă (2 mil
loc.)
În trecut era o mare regiune siderurgică a Franţei;
Astăzi, în cea mai mare parte, uzinele au fost închise – reconversie industrială
– Hagondage situat între Metz şi Thionville – parc de atracţie – Walibi
Schtroumpf;
Energiile de flux erau est-vest (regiune ce a fost ataşată Germaniei: 1870 -
1918, 1940-1945);
Reorientarea nord-sud nu a fost grea – s-au creat autostrăzi, pe direcţie N-S
traversând marele EST; trenuri de mare viteză pe valea Rhônului.

Podişul Lorenei;
Cuesta Meuse;
Vosgii – platouri grezoase;

Nancy – > 300.000 loc., tehnopol; situat pe canalul Marne – Rhin;

- centru administrativ, comercial, industrial (mecanică, textilă, încălţăminte);
- oraş vechi (sec. XIV) – artă şi tradiţie populară;
- Muzeul Fierului.
Metz – capitala Lorenei > 130.000 loc. (200.000 aglomeraţia urbană);
- oraş roman – vechi (Catedrala gotică St. Etienne);
- de câteva ori anexat de Germania;
- ICM – automobile, ind. chimică;

Thionville – metropola fierului – metalurgie; ICM;

- 40.000 loc.

Epinal – 40.000 loc.

- prefectura Vosgilor
- bazilică gotică;
- ind: lemn, textilă, mecanică, cauciuc;

Longwy – 16 000 loc

- oraşul oţelului (metalurgie);
- faianţă;
Peisaj rural de tip enclos

habitat dispersat (ferme izolate);

desen neregulat al parcelelor de cultură delimitate de vegetaţie naturală,
şanţuri, taluzuri, împrejmuiri din piatră;
păşunile şi şeptelul ocupă un rol important în definirea sistemului de
producţie agricolă;
acest tip de peisaj mai este definit şi prin termenul – bocage (organizarea
internă a parcelelor de cultură sau de păşunat şi de integrarea spaţială a
habitatelor rurale);
peisajul clasic este considerat a fi în Bretagne.
 Sena

Loire

(podgorii)
(coniac)
 Numele de Cognac – provine de la
un mic port situat pe râul Charente,
situat în vestul Franţei: Cognacais;
În sec. al XV-lea, transportul
vinului, făcându-se în butoaie, pe
calea apei, determină pierderea
calităţii vinului; de aceea,
producătorii francezi au venit cu o
idee: distilarea dublă a vinului.
Francezii au numit mai apoi acest
distilat, diluat cu apă şi ţinut în
butoaie de stejar ‘’eau de vie’’ sau
Gognac; calităţile Armagnacului
sunt determinate de învechirea în
butoaie de lemn de stejar.
Armagnacul – produs în Gasconia
este un distilat de vin făcut dintr-un
amestec de 10 soiuri de struguri.
Riesling, Sylvaner – vinuri ce
provin din Alsacia.

http://about-france.com/wine-map.htm
Râul Charente
 Bordeaux – aici se produc trei soiuri:
• Cabernet Sauvignon (malul stâng);
• Merlot (soiul rege pe malul stâng);
• Cabernet Franc;
Burgundia – Chardonnay – pentru vinul
alb; Pinot Noir – pentru vinul roşu; Gamay
în Beaujolais;
Valea Rohnului – este zona contrastelor; N
este rece, cu un singur soi de viţă de vie –
Syrah, iar S este cald şi se caracterizează
printr-o mare diversitate de vinuri;
Sudul Franţei – produce aproape numai
vin roşu, regiunea este cunscută în lume
pentru calitatea excepţională a vinurilor
Rose;
Valea Loirei – considerată capitala soiului
Sauvignon Blanc;

http://www.artduvoyage.com/Newsletter/sep_04/Newsletter.html

Şampania este un cupaj de struguri (Pinot Noir, Pinot Meunier, Chardonnay), dar şi o
combinaţie de mai multe podgorii (crus); Teoretic, doar vinurile din regiunea Champagne
pot purta denumirea de şampanii (conform legislaţiei UE);
 Infrastructura de transport este
foarte bine dezvoltată, cu un număr
mare de kilometri de cale ferată,
autostrăzi şi drumuri naţionale şi
peste 400 de aeroporturi.
 Reţeaua de cale ferată are aproximativ
30.000 km, cu ecartament standard de 1.435
mm, din care peste 14.000 km sunt
electrificaţi.
 Franţa este renumită pentru sistemul de
trenuri TGV ce pot circula, pe linii
dedicate, cu viteze de peste 300 km/h.
 Există conexiuni cu toţi vecinii săi, (cu
excepţia Andorei, care nu posedă sistem de
cale ferată), inclusiv cu Regatul Unit prin
intermediul Tunelului Canalului Mânecii.
 Numeroase oraşe dispun de sisteme de
trenuri suburbane (RER în Paris) şi metrou.
 De asemenea, în marile oraşe tramvaiul a
început să fie din ce în ce mai prezent, după
ce, în anii 1960 majoritatea liniilor au fost
desfiinţate.
Albastru şi roşu –
linii de mare viteză

Negru – linii
clasice parcurse de
TGV

Sursă: www.sncf.com
 Autostrada A10 – lângă Paris

 Reţeaua rutieră are peste 890.000

km drumuri publice, marea
majoritate asfaltate, din care
reţeaua de autostrăzi are peste
10.000 km, majoritatea fiind cu
taxă şi unele sunt operate de
companii private.
 De asemenea, există o reţea bine
dezvoltată de drumuri naţionale, de
peste 30.000 km, care leagă
principalele oraşe.
Sursă: en.wikipedia.org
 Din cele 478 aeroporturi
franceze, 176 sunt
aeroporturi cu piste pavate,
cel mai mare fiind
Aeroportul Internaţional
Charles de Gaulle în
apropierea Parisului.

 Air France este compania

naţională, în curs de
privatizare, parte a
concernului Air France-
KLM, care este cea de a
treia companie mondială
de transport aeronautic.
Sursă: fr.wikipedia.org
 Până în secolul al XIX-lea,
transportul fluvial era foarte
dezvoltat, existând în continuare
peste 14.000 km de canale şi
cursuri de apă navigabile, din care Portul autonom Marsilia
peste 6.000 km sunt foarte dens
navigate.

 Pentru transportul maritim al

mărfurilor şi călătorilor, Franţa
dispune de nave de diferite tipuri.
În ultimul secol a avut loc o
modernizare a flotei comerciale.

 Există numeroase porturi,

Marsilia, Le Havre, Dunkerque,
Saint-Nazaire şi Bordeaux, acestea
fiind printre cele mai importante.