Neuronul-celula“cheie “

în organism
Introducere
• Neuronul este celula care coordoneaza cea mai
mare parte din activitatea reflexă a
organismului... fără neuroni,, nu am gândi,, nu
am simţi.. practic nu am trăi..
• De aceea putem spune ca neuronul este
celula“cheie “ din organismul nostru.
• Deşi simplă la prima analiza,, neuronul
prezintă foarte multe particularităţi, care îl
deosebesc de celelalte celule ale
organismului.Este celula care nu se
regenerează,,, odata ce moare,, in locul ei nu
mai apare alta. Formaza unul dintre cele mai
importante ţesuturi ale organismului... si
anume tesutul nervos.... Fără neuroni,,, am fi
simpli roboţi..
Caracteristicile celulei

• Celula prezintă mai multe

caracteristici şi poate fi clasificata
dupa mai multe criterii. Celula
reprezintă elementul anatomic,
fiziologic si genetic al tuturor
organismelor. Celulele se grupeaza,
formeaza ţesuturi, iar ţesuturile
organe şi sisteme de organe.
Fiecărui ţesut îi corespund un
anumit tip de celulă , ceea ce face
ca organismul nostru să dispună
de sute de tipuri de celule.Celula
poate fi atat procariota
(organizare simpla) si
eucariota(organizare compleza)
 Neuronul- tipuri, clasificare
• Neuronul reprezintă unitatea de baza structurală, funcţionară şi fiziopatologică a Sistemului
Nervos. Unitatea fiziologică funcţională rezultă din faptul că un neuron este in stare să
recepţioneze şi să transmită în sens aferent o excitaţie oarecare.
• Neuronii pot fi clasificati dupa mai multe criterii, si anume :
• Dupa numărul de expansiuni pe care le prezintă ,neuronii pot fi :unipolari , bipolari,
pseudopolari, multipolari. Dimensiunile neuronului difera in functia de zona in care sunt
situati. Forma si dimensiunea acestora este de regula de ordinea milimicronilor. Cele mai mari
celule sunt celulele piramidale gigantice Betz din aria motoare a cortexului cerebral, care ating
dimensiuni de 120 microni cu o dendrită aplicată lungă şi groasa şi un axon de 50 cm sau mai
mult. Dupa functiile pe care neuronii le indeplinesc , acestia pot fi : neuroni senzitivi
(somatosenzitivi şi viscerosenzitivi) întâlniţi în ganglionii spinali şi cranieni , în mucoasa
olfactivă; neuroni motori ( somatomotori şi visceromotori) întâlniţi în coarnele laterale şi
posterioare a maduvei spinării; neuronii de asociaţie (interneuroni) se întâlnesc în axul cerebro-
spinal , axonii lor nu părăsesc axul. Un alt criteriu este dat de locul în care sut situaţi neuronii
şi anume neuroni din cerebel a ) neuroni somatocroni, bogaţi in protoplasmă, ca neuroni motori
din scoarţa creierului, şi coarnele neuroniilui Purkinje
• b ) neuronii citocromi, neuroni granulari din cerebel ;
• c) neuronii cariocromi, ca neuroni granulari din stratul granular
intern si extern al scoarţei cerebrale.
 Alcătuirea neuronului
• Neuronii nu se găsesc decât în substanţa cenuşie a
Sistemului Nervos. De astfel substanţa capătă o
culoare cenuşie datorită corpusculilor pigmentari din
protoplasma neuronilor.
• Neuronul este constituit din pericarion
(alcătuit la rândul lui din nucleu, protoplasmă,
membrană celulară) şi prelungirile neuronale axonul şi
dendritele.
• Pericarionul este format din protoplasmă,
nucleu şi membrana celulară. Protoplasma esta
asemanatoare citoplasmei si este formata din mai multe
organisme dintre care:. granulaţiile cromatofile Nissl,
aparatul neurofibrilar, mitocondrii, neurozomii,
condrionul, aparatul reticular intern, centrozomul,
pigmentul şi oxidazele. Organitele specifice sunt
reprezentate de corpusculi Nissl şi neurofibrilele.
• Nucleul se evidenţiază ca o veziculă clară în
interiorul celulei şi conţine unul sau mai mulţi nucleoli.
Nucleul conţine o cantitate oarecare de cromatină , care
scade pe măsură ce creşte cantitatea de granulaţii
cromatofile Nissl din citoplasmă
• Membrana este un gel dens , echivalent unei
membrane semipermeabile în constituţia căreia intră mai
ales substanţe lipoproteice . Ea are rolul de a proteja
neuronul de invazia elementelor provenite din mediul
extern. Potentialul electric pe care membrana o detine se
datoreaza semipermeabilitatii acesteia ,El este
consecinţa repartizării inegale a unor substaţe disociate
ionic care se comportă ca o barieră cu permeabilitate
selectivă faţă de aceşti ioni.
 Prelungirile neuronale
• 1. Axonul (neuritul ) reprezintă o prelungire unică , care
porneşte din pericarion printr-o porţiune de con de origine ,
dar poate să pornească şi din porţiunea bazală a tulpinii
dendritei. Neuritul este format dintr-un număr variat de
neurofibrile scufundate intr-o protoplasmă axială
(axoplasma aflată în continuarea neuroplasmei)în care se
găsesc neurofibrile , mitocondrii şi lizozomi. La periferie ,
axonul pare mai dens ( teaca Mauther).
• În jurul axonului s-au identificat trei teci succesive, care din
interior spre exterior sunt:
• - o teacă de mielină gâtuită la anumite intervale ,
fragmentul de teacă dintre două strangulări succesive poartă
numele de segmentul interinelar (strangulările au forma
unor inele), iar mielina are rol trofic.Ea este formată din
lipide 64%, proteine 30% şi glucide 6%.
• Această teacă este secretată de celulele nevroglice Schwann
si depuse sub formă de lamele lipoproteice concentrice , albe,
în jurul fibrei axonice. (axoni mielizati). Rolul tecii de
mielină constă atât în protecţia şi izolarea fibrei nervoase
învecinate cât şi asigurarea nutriţiei axonului.
• - teaca lui Schwann formată din celule gliale ,
care înconjoară axonii. Între cele două celule
Schwann succesive se afla strangulaţiile
Ranvier (regiune nodala). Celule Schwann au rol
in formarea tecii de mielina. Mielina este
constituita din straturi concentrice generate de
membranele celulelor Schwann . Aceata teacă are
rol de protectie si rol trofic.
• - teaca lui Henle (teaca endoneurală)este o
membrană foarte fină, de origine mezodermică,
spre deosebire de celelalte elemente ale fibrei, care
sunt de origine ectodermică. Este o teacă
continuă , care însoţeşte ramificaţiile axonice
până la terminarea lor, constituită din celule de
tip conjunctiv, din fibre de tip colagen reticulină,
orientate într-o reţea fină care acoperă celule
Schwann pe care le separă de ţesutul conjunctiv
în jurul fibrei nervoase. Această teacă are rol
nutritiv si de protecţie si permeabilitate.
 Dendritele
• Dendritele (prelungile neuronului) pornesc din
pericarion intr-o porţiune mai ingroşată, şi se ramifcă in
general in ramuri primare, secundare şi terţiare.
Suprafaţa dendritelor nu este nedetă, deoarece se
observă prezenţa a numeroşi spini care reprezintă
contacte sinaptice, pe care dendritele le realizează cu
axonii. Un spin dendritic tipic, are o structura
pedunculată cu doua părţi: un vârf mai
voluminos(diametrul 1,5-2µm), si o parte îngustă de
0,5-1µm. Ramificaţiile dendritice oferă posibilitatea ca
un singur neuron să primească si să integreze
impulsurile de la un număr mare de terminaţii axonale
de la neuroni diferiţi.
Transmiterea sinaptică
A-componenta presinaptică
B- componenta postsinaptică
1-mitocondrii
2- vezicule cu mediator
3-autoreceptor
4-fanta sinaptica
5- receptor
6- canal ionic Ca++
7- vezicule ce elibereaza
mediator
8- pompa de absorţe a
mediatorului
• În sistemul nervos neuronii sunt legaţi între ei în lanţuri fie între prelungirile neuronilor, fie între
prelungiri şi corpul neuronilor. Conexiunea aceasta se numeste sinapsă. La nivelul sinapsei neuronii
conectaţi vin în contact cu alţii prin butonii terminali. Astfel o sinapsa cuprinde:o componentă presinaptică
reprezentată prin membrana butonului terminal al axonului , o componentă postsinaptică reprezentată
printr-o porţiune din membrana neuronală sau a sarcolemei fibrei musculare striate, pe care se aplică
butonul terminal al axonului motor, şi un spaţiu sinaptic(fanta) ce separă cele două segmente sinaptice.
• Sinapsa este alcatuită din butoni terminali ai axonului presinaptic, care conţin vezicule sinaptice de 500A,
alte complexe de 800A având in jurul lor mai multe vezicule mici de 150A şi unele mai lungi de 2000A.
Veziculele sinaptice ce contin mediatori chimici în special acetilcolina apoi nonadrenalina şi serotonina care
este socotită de a avea si ea rol de mediator chimic şi comunică cu spaţiul subsinaptic. Sub influenţa
potenţialului de acţiune al axonului presinaptic, veziculele sinaptice elimină mediatorul lor chimic, care,
trecând prin spaţiul subsinaptic se fixeaza pe membrane postsinaptică, şi modifică permediabilitatea ei faţa
de ioni, dă nasşere potenţialului postsinaptic. Acesta transmite mai departe din aproape in aproape conform
legii “tot sau nimic
• Sinapsele pot fi clasificate si ele după mai multe criteriii şi anume după structurile implicate pot fi sinapse
neuroneuronale, neuro-efectoare, de tip recptor-neuron. Din punct de vedere functional există sunt sinapse
cu transmitere electrică şi chimică., iar din punct de vedere al efetului sunt excitatorii şi inhibitorii.
 Proprietăţile neuronului
Proprietatile fundamentale ale neuronului sunt: excitabilitatea şi
conductibilitatea.
.
1. Excitabilitatea este capacitatea materiei vii de a raspunde prin manifestari
specifice la actiunea unor stimuli (fizici, chimici, electrici) –este maxima la
nivelul ţesutului nervos.Pentru a avea loc acesta proprietate a neuronului este
nevoie ca ea sa atinga anumiti parametri si anume: pragul, reobaza, timp util,
cronaxia, bruscheţea,perioada refractara, labilitatea, adaptarea si acomodarea.
Ritmicitatea sau automatismul reprezintă o forma particulară de excitabilitate
Parabioza (para=alaturi, bios=viata)este o stare particulara manifestata prin
reducerea excitabilitatii, care se poate obtine printr-o serie de agenti
medicamentosi(narcotice, anestezice), actiunea unei baze sau a unui acid
asupranervului, prin agenti fizici, (frigul, caldura), prin tractiune, presiune,etc
2. Conductibilitatea este proprietatea de autopropagare a impulsurilor nervoase
prin axoni pana la terminatiile acestora, unde ele sunt transmise fie unui alt
neuron, printr-o sinapsa interneuronala, fie unui organ efector, producand un
raspuns caracteristic.