Calitatea în educaţie: definire, modalităţi de realizare

şi evaluare
-analiză comparativă rezultată în urma derulării
Programului Leonardo da Vinci :
“Eforturi comune pentru asigurarea calităţii educaţiei”
(exerciţiul 2006, aprobat cu nr. RO/ 2006/ 97153/ EX) -
Parteneri:
• Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar
(ARACIP) – Bucureşti, România

• Institutul Regional de Cercetări Educative (IRRE) – regiunea Lazio,

Roma, Italia 1
 Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Uniunii Europene.
Conţinutul acestui document nu reflectă în mod necesar poziţia Uniunii
Europene sau a Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în
Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale.

2
 CUPRINS
1.Prezentarea proiectului……………………………4
2.Politici şi legislaţie în domeniul educaţiei……….. 6
3.Structura celor două sisteme de învăţământ………9
4.Direcţii de reformă a celor două sisteme de educaţie:
România – descentralizare, Italia – autonomie … 10
5.Abordarea “calităţii educaţiei” în sistemele de
învăţământ din România şi Italia …………………. 12
6.Instituţii responsabile şi instrumente utilizate în
asigurarea şi evaluarea calităţii în educaţie…………14
Anexe……………………………………………….17

3
 1.Prezentarea proiectului
Proiectul a fost derulat de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul
Preuniversitar (ARACIP), în calitate de promotor şi a avut ca partener extern Institutul
Regional de Cercetări Educative (IRRE) din regiunea Lazio, Roma, Italia.
Beneficiarii proiectului au fost 10 persoane aparţinând aparatului propriu ARACIP,
angajaţi cu contract de muncă pe durată nedeterminată, experţi din cadrul departamentelor de
acreditare, de evaluare externă a calităţii, dar şi reprezentanţi ai compartimentelor juridic şi
economic.
Subvenţia Leonardo da Vinci: 11850 Euro

Obiectivele proiectului au fost:

• Cunoaşterea reciprocă a sistemelor de învăţământ italian şi român, în vederea unei
colaborări permanente între cele două ţări, în domeniul asigurării calităţii educaţiei;
• Cunoaşterea procedurilor şi a instrumentelor prin care se asigură calitatea în educaţie în
Italia, în vederea creării unor mecanisme şi instrumente similare în România, compatibile
normelor europene, dar păstrând specificul sistemului naţional românesc de învăţământ;
• Achiziţionarea de noi cunoştinţe privind conceptul de calitate în educaţie, instrumentele şi
mecanismele prin intermediul cărora se evaluează calitatea, în vederea obţinerii acelor
competenţe care să permită gestionarea, într-o manieră profesionistă, a noului sistem de
management şi asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar românesc.

4
 Toate aceste obiective au fost atinse în timpul stagiului, ca urmare a accesului la informaţii
privind conceptul de “calitate a educaţiei” utilizat în Italia şi alte ţări membre ale U.E.,
instrumentele şi procedurile de asigurare a calităţii educaţiei, gestionarea fondurilor şi a
informaţiilor în unităţile de învăţământ de nivel preuniversitar, cadrul legal în domeniul asigurării
calităţii.
Noile competenţe dobândite de stagiari au fost recunoscute şi certificate de partenerul
extern.
Broşura de faţă reprezintă o sinteză a experienţei dobândite în urma participării la acest
proiect şi ea prezintă o analiză comparativă între sistemul de învăţământ românesc şi
italian (pe coordonatele prezentate în Cuprins), utilă, credem noi, tuturor celor care doresc să se
documenteze asupra diverselor abordări ale asigurării şi evaluării calităţii în educaţie.

Echipa de management a proiectului

5
 2.Politici şi legislaţie în domeniul educaţiei
ROMĂNIA
1.Programul de Guvernare 2005-2008 prezintă în
Cap.5 : Politica în domeniul educaţiei,9 obiective majore
avute în vedere, cel de al doilea fiind:
- calitate ridicată a educaţiei şi pregătirea societăţii
bazate pe cunoaştere;
2. Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 al
Guvernului României, cap. 4: Capitalul uman,
4.3. Asigurarea şi managementul calităţii în educaţie:
- prezintă coordonatele generale ale reformei în
învăţământ: elaborarea şi implementarea unui nou curriculum
la nivel naţional; orientarea educaţiei către dezvoltarea
competenţelor, abilităţilor şi aptitudinilor, o ofertă
educaţională mai flexibilă; posibilitatea de a realiza
parcursuri şcolare individualizate; responsabilizarea
partenerilor sociali la probleme legate de educaţie.
3.Strategia M.Ed.C. pentru perioada 2006-2008 stabileşte
o serie de 8 priorităţi ale politicii educaţionale M.Ed.C., cea
de a treia fiind Calitatea.
• Direcţiile strategice M.Ed.C. pentru 2006—2008 sunt:
– Asigurarea egalităţii de şanse şi sporirea accesului
la educaţie;
– Asigurarea calităţii educaţiei şi compatibilizarea
sistemului naţional de învăţământ cu sistemul
european de educaţie şi formare profesională;
– Descentralizarea şi creşterea gradului de
autonomie a sistemului educativ, la nivelul
unităţilor / instituţiilor de învăţământ;
– Stimularea educaţiei permanente;
ITALIA
1.Decretul legislativ nr. 258 / iulie 1999 şi Decretul
legislativ nr. 268 / noiembrie 2004, de înfiinţare şi
reorganizare a “Institutul Naţional pentru Evaluarea
SistemuluiEducaţional de Instruire şi Formare
(INVaLSI)”. Înfiinţarea acestui institut are în vedere
îmbunătăţirea şi armonizarea calităţii sistemului educaţional.
Scopul institutului este de a evalua eficienţa şi a încadra
evaluarea în contextul internaţional. Pentru instruirea şi
formarea profesională, o asemenea evaluare priveşte exclusiv
nivelurile esenţiale şi este efectuată ţinând cont de ceilalţi
subiecţi instituţionali care funcţionează deja la nivel naţional
în sectorul evaluării politicilor naţionale care urmăresc
dezvoltarea resurselor umane. Pentru atingerea obiectivelor
anterior precizate concurează şi instituţiile şcolare şi de
formare, precum şi regiunile, provinciile şi localităţile în
funcţie de zona de competenţă.
2.Legea nr. 53 din 28 martie 2003 privind normele
generale referitoare la instrucţie şi la nivelele esenţiale de
acţiune în materie de instrucţie şi formare profesională
defineşte sistemul educaţional cu respectarea următoarelor
principii de reformă a sistemului educaţional:
a) promovarea învăţării toată viaţa şi asigurarea
oportunităţilor pentru a atinge înalte niveluri culturale şi de
dezvoltare a capacităţilor şi competenţelor, pentru integrarea
în viaţa socială şi în lumea muncii, la nivel local, naţional şi
european;
6
 ROMÂNIA
– Reforma educaţiei timpurii;
– Creşterea capacităţii instituţionale pentru
elaborarea şi gestionarea proiectelor;
– Susţinerea, în manieră integrată, a educaţiei,
cercetării şi inovării.
În domeniul asigurării calităţii educaţiei şi al
compatibilizării sistemului naţional de învăţământ cu
sistemul european de educaţie şi formare profesională,
strategia MEdC stabileşte ca primă coordonată: Asigurarea
calităţii educaţiei. În acest demers, MEdC porneşte de la
argumentul necesitatăţii pregătirii continue a resurselor
umane specifice sistemului de învăţământ şi elaborarea
ghidurilor de bune practici şi are în vedere următoarele
rezultate:
a) constituirea structurilor instituţionale ARACIS şi
ARACIP;
b) profesionalism, previzibilitate, rigurozitate şi
transparenţă;
c) elaborarea unor standarde şi indicatori de
performanţă pentru acreditarea unităţilor şcolare.
4. Strategia de descentralizare a învăţământului
preuniversitar, aprobată prin Memorandum de Guvernul
României în decembrie 2005, are ca prim obiectiv:
• eficientizarea activităţii şi creşterea performanţelor
instituţiilor educaţionale.
ITALIA
b) dobândirea unei formaţii spirituale şi morale, dezvoltarea
conştiinţei istorice şi de apartenenţă la comunitatea locală, la
comunitatea naţională şi la civilizaţia europeană;
c) asigurarea dreptului la instrucţie şi formare cel puţin 12
ani;
d) dezvoltarea activităţii motorii şi a competenţelor ludico-
sportive;
e) valorizarea profesională a personalului didactic;
f) încurajarea iniţiativelor de formare iniţială şi continuă a
personalului;
g) sprijinirea dascălilor în scopul recuperării cheltuielilor
pentru autoinstruire ;
h) valorizarea profesională a personalului administrativ,
tehnic şi auxiliar;
i) intervenţia împotriva dispersării şcolare şi pentru realizarea
dreptului-obligaţiei la instrucţie şi formare;
l) dezvoltarea instrucţiei şi formării tehnice superioare şi
pentru educaţia adulţilor;
m) adecvarea structurilor de edificii şcolare.
3.Decretul legislativ nr .59 / 2004 referitor la primul ciclu de
şcolarizare (nivelul primar şi nivelul secundar inferior).
4.În aprilie 2005 au fost emise două Decrete legislative:
- primul asigură dreptul la educaţie şi formare pentru cel puţin
12 ani sau până când elevul obţine o calificare, dar până la
împlinirea vârstei de 18 ani. Este astfel reglementat primul
ciclu de şcolarizare, ciclul secundar şi sistemul formării
vocaţionale;
7
 ROMÂNIA
5.Legea nr. 87/2006 pentru aprobare a O.U.G. nr.75 / 2005
privind asigurarea calităţii educaţiei:
• defineşte conceptul de calitate în educaţie, ca
fiind:”ansamblul de caracteristici ale unui program studiu şi
ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările
beneficiarilor, precum şi standardele de calitate.”;
• precizează rolurile şi responsabilităţile fiecărui “actor”
implicat în asigurarea şi evaluarea internă sau externă a
calităţii educaţiei;
• descrie cadrul de implementare a sistemului de
management al calităţii în unităţile de învăţământ;
• stabileşte cele trei domenii (capacitate instituţională,
eficacitate educaţională, managementul calităţii) şi 15 criterii
pe baza cărora se realizează atât evaluarea internă, cât şi cea
externă;
6. H.G. nr.1258/2005 privind aprobarea R.O.F. al ARACIP
7.Codul de etică profesională al experţilor în evaluare şi
acreditare, aprobat prin O.M.Ed.C nr. 5337/ 2006;
8. Metodologia de selecţie şi formare a experţilor în
evaluare şi acreditare, aprobată prin O.M.Ed.C nr. 5338/
2006;
9.Standardele naţionalede autorizare de funcţionare
provizorie şi standarde naţionale de acreditare şi evaluare
periodică , ,aprobate prin H.G. nr.21/ ianuarie 2007.
10.Metodologia de evaluare instituţională a organizaţiilor
furnizoare de educaţie, aprobată prin H.G. nr. 22/
ianuarie 2007.
ARACIP are în lucru următoarele proiecte legislative:
• Standarde de referinţă
• Tarife pentru obţinerea autorizării/ acreditării
ITALIA
- celde al doilea Decret legislativ reglementează alternanţa
şcoală – muncă, care presupune formarea pe parcursul ciclului
secundar de şcolarizare, fie în sistem liceal, fie pe o filieră
vocaţională, în scopul de a oferi elevilor nu numai cunoştinţe
de bază, dar şi aptitudini care să satisfacă cerinţele pieţei
muncii. Astfel, elevii cu vârsta de 15 ani îşi pot continua
formarea până la 18 ani prin apelarea la această alternativă
şcoală – muncă.
5.În urma ultimelor alegeri parlamentare, noul Guvern a
conturat un nou scenariu în domeniul educaţiei. Noul Minister
al Educaţiei Publice a introdus câteva amendamente în
sistemul educaţional, care se referă la:
 Reintroducerea comisiilor de examinare mixte pentru
nivelul secundar superior, compuse atât din membri din
interiorul, cât şi din afara şcolii şi conduse de un Preşedinte
din afara şcolii;
 Reintroducerea necesităţii obţinerii aprobării Consiliului
Profesoral (Collegio dei docenti) pentru a promova examenul;
6.Directiva Ministerială din 25 august 2006 modifică
procedurile de evaluare a sistemului educaţional şi de formare,
realizate de INVaLSI, şi completează amendamentele
Directivei nr. 27/ martie 2006. Modificările introduse se
referă la:
 Evaluarea sistemului de învăţământ, nu a unei singure
şcoli sau a unui singur elev, la sfârşitul anului şcolar 2006/
2007;
 Evaluarea iniţială a elevilor la începutul anului 2006-
2007, prin intermediul unor teste distribuite într-un eşantion de
şcoli, de către inspectori externi;
 Pregătirea unor modele ale examenului de stat pentru
institutele tehnice şi vocaţionale.
8
3.Structura celor două sisteme de învăţământ
ITALIA
ROMÂNIA
Piaţa muncii

Nivel a, b

Specializare
Formare pentru
Primul nivel universitar examenul de stat

Ucenicie
Licee
Licee Licee Licee Licee Licee Licee de
Licee
de econo- ling- de ştiin- tehno- ştiinţe
clasice
artă mice vistice muzică ţifice logice socio-
umane

Educaţie vocaţională şi
formare

Şcoala secundară inferioară (11 – 14 ani)

Şcoala primară (6 – 11 ani)

Nivel pre – primar (peste 3 ani)

9
 4.Direcţii de reformă a celor două sisteme de educaţie:
România – descentralizare, Italia - autonomie
ROMÂNIA
Principiile strategice care vor fi urmărite în toate fazele
de elaborare şi de aplicare (analiză, dezvoltare, negociere,
implementare, evaluare, revizuire) a procesului de
descentralizare a sistemului de învăţământ din România sunt:
• Răspunderea publică
• Autonomia instituţională
• Apropierea centrului de decizie de locul actului de
educaţie
• Transparenţa actului decizional
• Valorizarea resursei umane
• Subsidiaritatea
• Diversitatea culturală şi etnică.
Strategia de descentralizare, care va fi implementată în
perioada 2007 – 2010, va produce schimbări majore în
managementul învăţământului, la nivel naţional, regional /
judeţean şi local. Principalele schimbări aşteptate sunt:
• Transferul ponderii decizionale de la nivelurile
naţional şi regional al sistemului de învăţământ la nivel
local. Consiliul de Administraţie, cu o structură schimbată, va
deveni principalul organism de decizie de la nivelul unităţii
şcolare. Totodată, va creşte rolul directorului, ca organ
executiv pentru deciziile esenţiale, dar şi deliberativ pentru
deciziile curente;
• Creşterea autorităţii de decizie a Consiliului local,
devenit partenerul privilegiat al şcolii din comunitate, atât prin
participarea la activitatea Consiliului de administraţie, cât şi,
mai ales, în plan financiar. Relaţiile de subordonare, existente
în prezent, vor trebui înlocuite cu relaţii de coordonare între
şcoală şi comunitatea locală.
ITALIA
Autonomia sistemului de învăţământ italian se
constituie într-un demers dinamic ce presupune implicare şi
responsabilitate, dar şi o gândire strategică şi control.
Conceptul nu reprezintă un scop în sine, ci se înscrie în
strategia naţională a Italiei şi are menirea de a crea un sistem
de învăţământ organizat, administrat şi finanţat conform
normelor europene în ceea ce priveşte asigurarea calităţii
procesului instructiv-educativ, adecvarea ofertei educaţionale
la interesele şi cerinţele beneficiarilor, precum şi la nevoile
socetăţii.
Componentele autonomiei:
• Curriculumul Naţional, cu cele două componente-
curriculum nucleu şi curriculum la decizia şcolii- este mult
mai stabil în învăţământul italian, raportul fiind de 80% la
20%. Planurile de învăţământ şi programele şcolare sunt
elaborate de Comisii Naţionale, dar în învăţământul italian
instituţia şcolară are mai multă autonomie; planul de studiu
este personalizat, conţinând pe lângă nucleul fundamental,
omogen la nivel naţional, aspecte şi interese specifice regiunii,
culturii, tradiţiilor şi realităţilor locale.
• Evaluarea periodică şi anuală este asigurată de Institutul
INVaLSI, care evaluează cunoştinţele şi abilităţile elevilor.
Evaluarea realizată de acest Institut Naţional se concretizează
în examene la sfârşit de ciclu de învăţământ.
• Reţeaua şcolară cuprinde, după şcoala primară de cinci
ani, şcoala secundară de gradul I( cu durata de trei ani), urmată
de un ciclu secundar, care conţine sistemul liceal sau de
instruire şi formare profesională. 10

ROMÂNIA
• Modificarea atribuţiilor ISJ.
• Modificarea atribuţiilor M.Ed.C şi a instituţiilor /
agenţiilor subordonate – care se vor orienta cu precădere
spre decizii la nivel politic şi strategic.
• Negocierea inter-instituţională va fundamenta întreg
procesul decizional.
Pentru a reduce riscurile legate de implementarea
descentralizării, va fi aplicată şi o strategie naţională de
informare şi de promovare a proiectului în rândul părţilor
interesate (pentru diminuarea riscurilor din prima categorie),
dar şi politici naţionale privind diminuarea riscurilor.
Aceste politici se referă la:
• Colaborare interministerială şi constituirea sprijinului
politic;
• Armonizarea legislativă;
• Operaţionalizarea clară şi adecvată a politicilor şi
strategiilor atât în plan legislativ, cât şi prin elaborarea unor
ghiduri sau manuale de procedură;
• Construcţia instituţională – mai ales noile consilii de
administraţie – şi distribuirea adecvată a noilor roluri şi
funcţii manageriale;
• Formarea unitară a părţilor interesate din cadrul
sistemului de învăţământ şi din afara lui;
• Monitorizarea atentă şi evaluarea continuă a procesului;
• Reducerea riscului financiar prin crearea rezervelor de
intervenţie în cazuri speciale;
• Optimizarea sistemului informaţional de sprijin al
deciziei.
ITALIA
Unităţile de învăţământ nu au o cifră de şcolarizare impusă de
autorităţile centrale.
• Sistemul liceal cuprinde licee artistice, clasice,
economice, muzicale şi coregrafice, ştiinţifice şi tehnologice.
Liceul se finalizează cu un ,,examen de stat”, care permite
accesul la orice universitate. Şcoala italiană îşi propune, de la
început, ,,alfabetizarea” şi într-o altă limbă a Uniunii
Europene, urmând apoi studierea celei de a doua limbi în
ciclul secundar. De asemenea, în şcoală se realizează
aprofundarea tehnologiei informatice.
• Conducerea şi administrarea unităţilor de învăţământ se
realizează de către consilii şcolare sub dirijarea unui director –
manager, care, în mod obligatoriu, este cadru didactic.
Consiliile profesorale îşi asumă sistemul de asigurare a
calităţii din unitatea şcolară, stabilind indicatorii, procedurile
privind asigurarea calităţii, chestionarele pentru părinţi.
• Unităţile de învăţământ sunt controlate la trei ani de
către ministerul public şi oficiile regionale, acestea fiind
reprezentanţii ministerului în teritoriu. În Italia nu există o
agenţie sau o altă instituţie corespunzătoare ARACIP-ului din
România.
• Finanţarea unităţilor de învăţământ din Italia se face de
către ministerul public prin banii prevăzuţi de către bugetul de
stat, dar, spre deosebire de situaţia din ţara noastră, în Italia
activitatea unităţii şcolare este gândită numai în proiecte, suma
bugetelor proiectelor constituind aproape în întregime bugetul
instituţiei. Părinţii pot finanţa unitatea de învăţământ,
cunoscând nevoile ei reale de fonduri, dar primesc, periodic un
raport al cheltuielilor efectuate.
11
 5.Abordarea “calităţii educaţiei”în sistemele de învăţământ
din România şi Italia
ROMÂNIA
• Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale
unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care
sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi
standardele de calitate.
• Evaluarea calităţii educaţiei constă în examinarea
multicriterială a măsurii în care o organizaţie furnizoare de
educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi
standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este
efectuată de însăşi organizaţia furnizoare de educaţie, aceasta
ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este
efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată,
aceasta ia forma evaluării externe.
• Pentru evaluarea externă a calităţii educaţiei se
înfiinţează, prin O.U.G. nr.75/ 2005 privind asigurarea calităţii
educaţiei, aprobată prin Legea nr. 87/ 2006 , Agenţia Română
de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior
(ARACIS) şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul Preuniversitar (ARACIP).
• Asigurarea calităţii educaţiei exprimă capacitatea unei
organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie, în
conformitate cu standardele în vigoare.
• Metodologia asigurării calităţii educaţiei, conform
Legii nr. 87/ 2006, cuprinde următoarele componente:
• Criteriul: aspect fundamental de organizare şi
funcţionare a unei organizaţii furnizoare de educaţie.
• Standardul: descrierea cerinţelor, formulate în termeni
de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu
de realizare a unei activităţi în educaţie (vezi Anexa nr.1)
ITALIA
• Calitatea şcolii, ca mijloc de satisfacere a cerinţelor şi
nevoilor elevilor, părinţilor, pieţei muncii şi societăţii în
general, este asigurată printr-o cercetare continuă orientată
spre îmbunătăţirea, deopotrivă, a: pregătirii profesorilor,
organizării şcolii, utilizării noilor tehnologii, evaluării
procesului de învăţământ şi a evaluării rezultatelor finale.
• Calitatea sistemului de învăţământ şi calitatea
sistemelor de evaluare sunt într-o strânsă legătură, deoarece:
• evaluarea calităţii în educaţie este utilă pentru a creşte
valoarea acţiunilor, a proiectelor şi a oamenilor fără a-i judeca.
Calitatea nu înseamnă doar „satisfacţia clientului” şi
rezultate bune pe termen scurt, ci şi o modalitate de a stimula
o reflecţie activă asupra coerenţei dintre “intrări” şi ”ieşiri”
în cadrul unui proces de îmbunătăţire continuă;
• evaluarea calităţii este fundamentală în cadrul procesului
de învăţământ dintr-o şcoală deoarece furnizează o direcţie
acţiunilor de cercetare şi îmbunătăţire continuă, permite un
control al rezultatelor pe plan educaţional dar şi
organizaţional, valorizează identitatea culturală şi misiunea
şcolii, identifică “punctele tari” şi “punctele slabe”,
legitimează autonomia proceselor de învăţământ furnizate şi a
rezultatelor obţinute, asigură coparticiparea tuturor “actorilor”
implicaţi în viaţa şcolii, atrage atenţia asupra dimensiunii
calitative a actului educaţional;
• Evaluarea calităţii în educaţie contribuie la
îmbunătăţirea:
• motivaţiei profesorilor în a preda şi a motivaţiei elevilor
în a învăţa;
12
 ROMÂNIA
Standardul de referinţă: descrierea cerinţelor care
definesc un nivel optim de realizare (vezi Anexa nr.2)
• Indicator de performanţă: instrument de măsurare a
gradului de realizare a unei activităţi.
• Procese:
– Planificarea şi realizarea efectivă a rezultatelor
aşteptate ale învăţării;
– Monitorizarea rezultatelor;
– Evaluarea internă a rezultatelor;
– Evaluarea externă a rezultatelor;
– Îmbunătăţirea continuă a rezultatelor.
• Domenii:
– Capacitate instituţională: structură, management
şi resurse;
– Eficacitate educaţională: programe de studiu,
rezultatele învăţării, activitatea de cercetare
ştiinţifică, metodică şi financiară;
– Managementul calităţii: strategii, structuri,
proceduri, sistem informaţional, accesibilitate,
transparenţă.
ITALIA
• structurii disciplinelor de studiu şi a metodologiei
cercetării;
• psihologiei educabilului;
• procesului de alegere a metodelor şi tehnicilor didactice;
• activităţilor extraşcolare şi a integrării în societate;
• capacităţii de autoevaluare şi orientare personală;
• utilizării noilor metode de informare/ comunicare prin
intermediul tehnologiei informaţiei.
• Auto-evaluarea este fundamentală în procesul
îmbunătăţirii continue.
• Evaluarea unei şcoli trebuie să ia în considerare atât
complexitatea variabilelor ce caracterizează fiecare plan
educaţional, cât şi criteriile de eficacitate şi eficienţă ale
fiecărui serviciu oferit.
• În scopul îmbunătăţirii continue şi al armonizării calităţii
sistemului de instruire, Institutul INVaLSI efectuează
verificări periodice şi sistematice ale cunoştinţelor şi
abilităţilor elevilor şi ale calităţii ofertei formative a
instituţiilor şcolare şi de formare. ( v. Anexa 3).
13
 6.Instituţii responsabile şi instrumente utilizate în asigurarea şi evaluarea
calităţii în educaţie

ROMÂNIA ITALIA
Elementele fundamentale ale sistemului de asigurare a Elementele fundamentale ale sistemului de asigurare a
calităţii educaţiei calităţii educaţiei

Valorile promovate Principiile

Valorile promovate Principiile
prin educaţie calităţii educaţiei
prin educaţie calităţii educaţiei

Standarde de calitate
proprii ale
Standarde de fiecărei şcoli
calitate naţionale

Evaluarea Asigurarea Evaluarea Asigurarea

(internă şi externă) calităţii internă şi calităţii
a calităţii şi educaţiei externă* a şi educaţie
educaţiei calităţii educaţiei

14
 ROMÂNIA
Actorii implicaţi în asigurarea calităţii educaţiei sunt:
• Actorii educaţionali (cadrele didactice, elevii, părinţii,
conducerea şcolii etc.) – cu rol în producerea şi generarea
educaţiei de calitate;
• Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii,
organizată în fiecare şcoală – cu rol de evaluare internă a
calităţii serviciilor educaţionale oferite;
• Inspectoratele şcolare judeţene – care au rolul de
control al calităţii educaţiei;
• Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul preuniversitare (ARACIP) – care are rolul de
evaluare externă a calităţii educaţiei;
• Ministerul Educaţiei şi Cercetării – cu rol de
reglementare şi de implementare a modalităţilor de organizare,
control şi evaluare a sistemul naţional de învăţământ.
Alături de ARACIP, în evaluarea externă a calităţii
educaţiei unităţilor de învăţământ preuniversitar din România,
mai intervin şi următoarele instituţii: Ministerul Educaţiei şi
Cercetării (MEdC), Serviciul Naţional de Examinare şi
Evaluare (SNEE) şi Centrul Naţional de Dezvoltare a
Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT).
ITALIA
• În Italia, ca urmare a autonomiei şcolilor, se pune
mare accent pe evaluarea internă (autoevaluarea)
fiecărei unităţi de învăţământ, evaluare realizată pe
bază de criterii şi metodologii proprii.
Actorii implicaţi în asigurarea calităţii educaţiei sunt:
• Actorii educaţionali (cadrele didactice, elevii, părinţii,
conducerea şcolii etc.) – cu rol în producerea, generarea şi
evaluarea internă a calităţii educaţiei;
• * Institutul Naţional pentru Evaluarea Sistemului
Educaţional de Instruire şi Formare – care are rolul de
evaluare externă a pregătirii elevilor şi cursanţilor la diverse
cursuri de formare, precum şi a calităţii serviciilor
educaţionale oferite de şcoli;
• Ministerul Educaţiei Publice– cu rol de
reglementare şi de implementare a modalităţilor de organizare,
control şi evaluare a sistemul naţional de învăţământ
preuniversitar (activitatea învăţământului universitar fiind
reglementată de un alt minister şi anume Ministerul Educaţiei,
Universităţilor şi Cercetării).
Alături de aceste instituţii, la nivel regional, există
Institutele Regionale de Cercetări Educative (IRRE) care
efectuează studii, cercetări şi acordă consultanţă şcolilor şi
altor furnizori de educaţiei pe domeniul asigurării şi evaluării
calităţii în educaţie. Unul dintre aceste Institute,
respectiv cel din Regiunea Lazio, cu sediul în Roma, a fost
partenerul extern al ARACIP în cadrul Programului Leonardo
da Vinci “Eforturi comune pentru asigurarea calităţii
educaţiei”.
15
 ROMÂNIA ITALIA
Instituţii cu rol în evaluarea externă a calităţii educaţiei Instituţii cu rol în evaluarea externă a calităţii educaţiei

Ministerul Educaţiei Publice

Ministerul Educaţiei şi Cercetării
-realizează şi coordonează, împreună cu Ministerul
-emite acte normative şi norme specifice de aplicare a lor în
Educaţiei, Universităţilor şi Cercetării, Sistemul Naţional
procesul de evaluare a sistemului naţional de învăţământ-
de Evaluare (NES), prin care urmăreşte monitorizarea
calităţii serviciilor educaţionale furnizate de toate
şcolile din Italia şi pe care îl implementează prin
Intermediul Institutului INVaLSI-

ARACIP SNEE CNDIPT

Institutul Naţional
Instrumente de Instrumente
pentru Evaluarea Sistemului Educaţional (INVaLSI)
Instrumente evaluare: de evaluare:
de evaluare: -standarde de -curriculum
-standarde de evaluare a elevilor specific, Instrumente de evaluare:
evaluare, pentru fiecare predare- -probe pentru evaluarea
fişe de auto- disciplină şi fiecare învăţare, competenţelor cognitive
evaluare şi de an şcolar, precum certificate de ale elevilor şi a adulţilor
evaluare externă şi descriptorii de competenţă care parcurg un curs de
având o performanţă profesională, formare, interviuri pe
structură
: asociaţi standarde, focus-grupuri, chestionare
similară, proceduri şi pe diverse teme din domeniul
standarde de manuale de socio – cultural
referinţă şi asigurarea şi
indicatori de evaluarea
performanţă, calităţii
metodologia de
evaluare
instituţională

16
 ANEXE
Anexa 1: Structura standardelor naţionale de evaluare pentru unităţile de învăţământ preuniversitar din
România
• Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termeni de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim
obligatoriu de realizare a unei activităţi de educaţie.
• Standardele de autorizare şi cele de acreditare sunt standarde naţionale, aprobate prin H.G. nr. 21/ ianuarie 2007, se
aplică învăţământului preuniversitar de stat şi particular, şi se referă la domeniile prevăzute de art. 10 din O.UG 75/2005,
aprobată cu completări şi modificări prin Legea nr. 87/2006. Pentru fiecare domeniu sunt definite subdomenii, pentru
fiecare subdomeniu sunt formulaţi indicatori, iar la fiecare indicator sunt definiţi descriptori. Descriptorii sunt
enunţuri care stabilesc, în mod concret şi observabil, cerinţele minime pe care organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să le
îndeplinească, pentru fiecare indicator, în vederea acreditării.

17
Anexa 2: Structura standardelor de referinţă propuse de ARACIP pentru unităţile de învăţământ
preuniversitar din România
• Standardul de calitate (de referinţă) reprezintă descrierea cerinţelor care definesc un nivel optimal de
realizare a unei activităţi de către o organizaţie furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici
existente la nivel naţional, european sau mondial.
• Standardele de referinţă se referă la domeniile prevăzute de art. 10 al. OUG 75/2005. Pentru fiecare
domeniu sunt definite subdomenii, pentru fiecare subdomeniu sunt formulaţi indicatori, iar la fiecare
indicatori sunt definiţi descriptori. Descriptorii sunt enunţuri care stabilesc, în mod concret şi observabil,
cerinţele de calitate pe care organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să le îndeplinească, pentru fiecare
indicator şi pentru fiecare nivel de calitate. Pentru standardele de calitate (de referinţă), descriptorii vor fi
organizaţi pe trei niveluri: minimal, optimal (de referinţă propriu-zis) şi de excelenţă.
• Nivelul minimal (M) reprezintă nivelul “de funcţionare” (stabilit prin standardele de acreditare) menţinut,
ajustat şi îmbunătăţit în mod conştient în vederea satisfacerii nevoilor beneficiarilor direcţi şi indirecţi de
educaţie şi pentru mulţumirea acestora.
• Nivelul optimal (de referinţă propriu-zis) (O) reprezintă, „valoarea adăugată”, contribuţia efectivă a
şcolii la educaţie, ceea ce organizaţia şcolară adaugă la valorile de “intrare” (referitoare la elevi, mediul
socio-economic şi cultural, resurse etc.). Din această perspectivă, un progres în calitate reprezintă creşterea
nivelului de realizare a obiectivelor asumate prin documente normative şi reglatoare, de la nivel naţional şi
local, ca urmare a îmbunătăţirii interne a calităţii.
• Nivelul de excelenţă (E) reprezintă rezultatele deosebite şi elementele de originalitate prin care furnizorul
de educaţie îşi defineşte personalitatea proprie, prin care îşi atrage clienţii şi beneficiarii şi care se constituie
ca exemple de bună practică şi „ţinte de referinţă” („benchmarks”) pentru alţi furnizori.
• Pentru nivelurile minimal şi optimal descriptorii au valoare indicativă, în timp de pentru nivelul de
excelenţă descriptorii au valoare orientativă – furnizorul de educaţie având libertatea de a-şi defini şi
promova şi alţi indicatori şi descriptori de excelenţă, în conformitate cu specificul instituţional, tradiţii,
resurse etc.
• Cele trei niveluri de calitate sunt cumulative: realizarea nivelului minim este obligatorie pentru nivelul de
referinţă; nu poate exista excelenţă în nici un domeniu în care performanţa nu se ridică la nivel „optimal”.
•

18
Anexa 3 – Instrument de evaluare instituţională utilizat în Italia

• Chestionar de evaluare internă a calităţii educaţiei recomandat de INVaLSI (utilizat în Şcoala

Medie “Viale Manzoni”) – Italia:
• Partea I
• 1. Ce modalităţi de comunicare cu parinţii adoptă şcoala ?
• □ Discuţii cu cadrele didactice (periodice)
• □ Discuţii cu cadrele didactice (ocazionale)
• □ Comunicare în scris
• □ Sedinţe cu părinţi
• □ Altele
• Întâlnirile periodice cu părinţii au ca scop :
• □ Amendamente la regulamentul şcolar
• □ Oferta educaţională
• □ Vericarea periodică a respectării ofertei educaţionale
• □ Criterii de evaluare
• □ Proiectele şcolii
• □ Activitatea din teritoriu
• □ Proiecte europene
• □ Reforma
• □ Portofoliile
• □ Orientarea şcolară
• □ Altele
• 3. Existenţa unei pagini speciale pentru informarea părinţilor, pe site-ul şcolii
• □ Da
• □ Nu
• 4.Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate:
• ...................................................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................

19
• 5.Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei :
• ……………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………
• Partea a II-a
• 6. Activităţile de formare ale părinţilor la care aţi participat/coparticipat în ultimii 5 ani
• □ Da
• □ Nu
• 7. La ce fel de activităţi de formare aţi participat :
• □ Psihologia copilului
• □ Comunicare - relaţionare
• □ Autonomie
• □ Reformă
• □ Altele
• Câţi participanţi au fost ?
• □ Sub 20
• □ Între 20-40
• □ Peste 40
• 9. Ce fel de resurse s-au folosit :
• □ Profesorii proprii
• □ Profesorii asociaţi
• □ Experţi externi
• □ Altele
• 10. Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate :
• ……………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
• Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei :
• ……………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
• Partea a III-a
• 12. Realizează şcoala evaluarea periodică ?
• □ Da
• □ Nu

20
• 13. Indicaţi modalităţile :
• □ Chestionare anonime
• □ Interviuri
• □ Altele
• 14. Dacă DA, indicaţi parametri evaluaţi pentru a atinge obiectivele urmărite :
• □ Eficacitatea
• □ Eficienţa
• □ Calitatea
• □ Altele
• 15. Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate:
• ……………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
• 16. Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei :
• ……………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
• Partea a IV-a
• 17. În organizarea şcolii, există servicii extraşcolare :
• □ Pregătire suplimentară
• □ Medic şcolar
• □ Autobuz şcolar
• □ Acces la biblioteca şcolii
• □ Altele
• 18. Şcoala oferă servicii de consultanţă şi/sau suport familial ?
• □ Da
• □ Nu
• 19. Dacă da, indicaţi care :
• □ Consiliere psihologică
• □ Pregătire supălimentară cu unii elevi
• □ Altele
• 20. Şcoala organizează activităţi culturale şi/sau de recreere :
• □ Da
• □ Nu

21
• 21. Dacă da, indicaţi care:
• □ Sport
• □ Cinema
• □ Teatru
• □ Muzicale
• □ Intercultural
• □ Altele
• 22. Dintre activităţile de mai sus, specificati activitatea cu cel mai mare interes
• □ Sport
• □ Cinema
• □ Teatru
• □ Muzica
• □ Interculturale
• □ Altele
• 23. Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate:
• ……………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
• 24. Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei :
• ……………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
• Partea a V-a
• 25. Există un consilier pentru părinţi?
• □ Da
• □ Nu
• 26. Părinţii participă activ la :
• □ Lecţii
• □ Seminarii
• □ Teste
• □ Proiecte
• □ Altele

22
• 27. Există activităţi finanţate de minister
• □ Da
• □ Nu
• 28. Dacă da, indicaţi ce fel de activităţi sunt:
• □ Participări cu şcoala la activităţi extraşcolare
• □ Vizite culturale
• □ Activităţi recreative/culturale
• □ Altele
• 29. Elevii participă la completarea chestionarelor de evaluare a calităţii în proporţie de:
• □ Sub 20%
• □ Între 20% şi 40%
• □ Între 40% şi 60%
• □ Peste 60%
• 30. Ce persoane credeţi că sunt direct răspunzătoare de calitate:
• …………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
• 31. Indicaţi alte posibilităţi de îmbunătăţire a calităţii educaţiei :
• …………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………

23