Tendințe europene în asigurarea calității educației

Cele mai importante tendinţe din instituţiile de învăţământ superior din Europa sînt legate
de trecerea spre un învăţămînt centrat pe student şi dezvoltarea mecanismelor interne şi externe
de asigurare a calităţii. Îndreptarea spre învţământul centrat pe student este relevată printr-
o atenţie mai mare acordată nevoilor de învăţare, de consiliere, de orientare şi de mobilitate ale
acestuia, dar şi prin faptul că studentul devine un partener în evaluarea calitativă şi în conturarea
propriului traseu academic. În asigurarea calităţii un rol important îl are dialogul cu instituţiile
interesate care îi reprezintă pe angajatori, autorităţi publice etc., pentru a determina adaptarea
învăţământului superior la cererile societăţii, dezvoltarea unui cadru al calficărilor şi promovarea
suplimentului la diplomă şi a schimbărilor din învăţământul superior, pentru ca acestea să fie
bine înţelese şi utile pentru mediul de afaceri şi pentru student.

Principalele tendinţe:

 Instituţiile recunosc rolul important în deplasarea spre o Arie Europeană a Învăţământului

Superior, care are la bază învăţămîntul centrat pe student şi axat pe probleme (problem
based learning).
 Sturctura învăţământului pe trei cicluri este aplicată în peste 80% dintre universităţi, pe
viitor urmărindu-se compatibilizarea diferitelor interpretări date la nivel naţional scopului
şi naturii acestor trei cicluri.
 În relaţia cu piaţa muncii, încă este nevoie de mai mult efort în ceea ce priveşte adaptarea
la schimbările din societate şi din economie (în multe cazuri, este nevoie de schimbarea
culturii instituţionale). Trebuie să existe un dialog dinspre angajatori şi alte instituţii
interesante (stakeholders) spre universitate pe de o parte, dar şi dinspre universitate spre
societate – pentru a explica motivele şi impactul schimbărilor din educaţia superioară.
 Are loc o translare de la învăţămîntul cetrat pe profesor (instituţie), spre învăţămîntul
centrat pe student – dar universităţile de-abia realizează cît potenţial au reformele din
învăţămîntul superior în acest sens.
 Creditele ECTS sînt aplicate în majoritatea instituţiilor, dar importantă este aplicarea
acestora astfel încît să încurajeze mobilitatea, restructurarea curriculei şi flexibilitatea
traseului academic.
 În ceea ce priveşte Suplimentul la Diplomă, beneficiile acestuia trebuie explicate
angajatorilor, pentru a fi cu adevărat util.
 Cadrul calificărilor rămâne o necunoscută pentru majoritatea instituţiilor
 Serviciile pentru studenţi s-au dezvoltat foarte mult în ultima perioadă, dar în special cele
de orientare şi consiliere trebuie evaluate cu mai multă atenţie
 Bologna a fost un cadru benefic pentru problema asigurării şi dezvoltării calităţii în
învăţămîntul superior, bazată pe comunicarea între instituţii, agenţii de asigurarea calitţii,
instituţii de interes (stakeholders) şi autorităţi publice. Se asigură atît mplicarea
studenţilor în activităţile de asigurare a calităţii şi crearea unui procese de calitate internă.
 Mobilitatea este gîndită în mai multe chei: în ţară, între ţări, în cadrul aceloraşi cicluri de
învăţămînt şi între cicluri de învăţămînt, între programe de mobilitate organizate şi
mobilitate liberă (aceasta din urmă, în creştere în Europa). Este nevoie de eforturi în ceea
ce priveşte stimulentele naţionale pentru mobilitate (în opoziţie cu sistemele de finanţare
actuale care încurajează instuţiile să păstreze studenţii) şi recunoaşterea studiilor din
străinătate.
  Învăţămîntul pe parcursul vieţii este o prioritate pentru numeroase instituţii , însă foarte
puţine au o abordare strategică. Raportul relevă faptul că în acest sector ar exista surse de
finanţare diversificate şi posibilităţi de cooperare cu parteneri locali.
 În noile ţări europene, se simte nevoia de a susţine mai mult acea parte a comunităţii
academice care promovează reforma. Ţările din Sud-Estul Europei percep Bologna ca o
şansă de dezvoltare a societăţii. Universităţile trebuie să se dezlipească de cultura
managementului la nivel de facultate pentru ca reformele să fie eficiente şi sustenabile.
 Schimbările din învăţământul superior european încep să se facă simţite şi la nivel
internaţional, prin creşterea atractivităţii universităţilor europene. Cooperarea inter-
europeană rămîne prioritatea la ivel instituţional.
 Cele mai importante provocări sînt: dialogul cu angajatorii, explicarea şi promovarea
noilor strcuturi educaţionale pentru că altfel există riscul de a fi înţelese greşit sau privite
cu neîncredere de piaţa muncii. Dezvoltarea calităţii, ca bază principală a mobilităţii şi
aplicării sistemului ECTS, trebuie să implice atît guvernele (în forme debirocratizate), cît
şi angajatorii şi restul instituţiilor interesate.

De ce este importantă asigurarea calității în educația școlară? 

Asigurarea calității implică revizuirea sistematică a modului în care este furnizată educația,
pentru a menține și îmbunătăți calitatea, echitatea și eficiența acesteia. Ea include autoevaluarea
școlii, evaluarea externă (inclusiv inspecții), evaluarea cadrelor didactice și a directorilor și
evaluarea elevilor.
Dezvoltarea unor sisteme solide de asigurare a calității este esențială pentru a sprijini o
educație de înaltă calitate și incluzivă în cadrul unui Spațiu european al educației. De asemenea,
este important să sprijinim punerea în aplicare a recomandărilor din 2018 ale Consiliului privind
competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții și promovarea valorilor comune,
inclusiv a educației și a dimensiunii europene a predării.
Mai mult, de asigurarea calității depinde crearea condițiilor necesare pentru a
facilita mobilitatea studenților în Europa, în special prin creșterea transparenței și a încrederii.
Asigurarea calității joacă un rol-cheie și în sprijinirea recunoașterii reciproce a calificărilor din
învățământul secundar superior și a perioadelor de învățare petrecute în străinătate

Ce face UE pentru a sprijini asigurarea calității?

Comisia ajută statele membre să își dezvolte continuu sistemele de asigurare a calității prin
activitățile grupului de lucru „Educație și formare 2020” privind școlile. Grupul este format din
experți din cadrul guvernelor statelor membre și al organizațiilor părților interesate. 
Grupul se reunește periodic pentru a examina aspecte specifice ale politicilor legate de asigurarea
calității în educație, pentru a discuta provocările comune și pentru a face schimb de bune
practici. Grupul de lucru a elaborat orientări pentru factorii de decizie cu privire la asigurarea
calității pentru dezvoltarea școlilor. De asemenea, a realizat un raport privind sprijinirea
autoevaluării, ca mecanism esențial pentru dezvoltarea școlilor.
Comisia a elaborat raportul „O mai bună învățare pentru tinerii europeni: dezvoltarea de
strategii coerente de asigurare a calității educației școlare”.
În plus, în Comunicarea sa privind dezvoltarea școlilor și calitatea excelentă a predării pentru un
început bun în viață, Comisia a evidențiat domeniile de acțiune pentru îmbunătățirea educației
școlare, inclusiv prin dezvoltarea unor sisteme de asigurare a calității.
Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește comunicarea include studii și date
care vin în sprijinul recomandărilor făcute de comunicare, precum și rezultatele activității
desfășurate la nivelul UE pentru a elabora politici în domeniul educației școlare.

BIBLIOGRAFIE

https://www.uaic.ro/tendinte-invatamintul-superior-european/
https://education.ec.europa.eu/ro/education-levels/school-education/quality-assurance
Cămăşoiu, O. (2003), Orientări europene ale educaţiei şi formării pentru societatea cunoaşterii,
în vol. Economia dezvoltării durabile, Editura Bren, Bucureşti
Suciu, M. C. (2000), Investiţia în educaţie, Editura Economică, Bucureşti