METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN

ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
- SUPORT DE SEMINAR -

Asist. univ. drd. COȘARBĂ EDITHA-MARGARETA

TITLUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ
1. Sintetic:
- Pune în relaţie termenii cheie ai lucrării, care exprimă domeniul/ aria curriculară/
disciplina de studiu, eventual și știința educației .
- Un titlu sintetic poate fi urmat de un subtitlu mai explicativ.
Exemple:
- Predarea interactivă la disciplina Ştiinţe
- Utilizarea metodelor de predare-învăţare interactive la disciplina Ştiinţe
sau:
- Utilizarea metodelor de predare-învăţare interactive. Aplicaţii la disciplina Ştiinţe
2. Descriptiv:
- descrie relaţia dintre variabilele independente şi cele dependente
Exemplu: Implicaţii ale utilizării metodelor de predare-învăţare interactive asupra antrenării
competenţelor de comunicare la elevii din ciclul primar
Exigenţe în formularea titlului:
 Formularea să fie una operaţională şi comprehensivă.
 Titlul să fie în concordanţă cu conţinutul lucrării.
 Titlul poate să prefigureze tipul de studiu aplicativ inclus în lucrare (experimental,
constatativ, centrat pe studiu de caz, teoretic).
 Cuprinde:
◦ descrierea generală a câmpului de cunoaştere în care se înscrie lucrarea
◦ definirea locului temei studiate, în acest câmp de cunoaştere
◦ nu se numerotează ca şi capitol
ARGUMENT / INTRODUCERE / MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Introducerea:
 Cuprinde:
◦ descrierea generală a câmpului de cunoaştere în care se înscrie lucrarea
◦ definirea locului temei studiate, în acest câmp de cunoaştere
◦ nu se numerotează ca şi capitol
 ◦ se anunţă paradigma, teoria/ teoriile luate în considerare şi orientarea
ştiinţifică pe care studiul o ilustrează.
◦ se demonstrează că sunt valorificate noi orientări/ întrebări/ dileme ştiinţifice
ale domeniului, ale principalilor contributori la explicitarea domeniului de studiu.
Motivarea alegerii temei nu se reduce la motive personale.
a) Motivaţia ştiinţifică este focalizată pe:
 noutatea temei studiate
 importanţa temei studiate (teoretică şi practică)
 existenţa unui gol în cunoaşterea din domeniu (argumente, explicitări, soluţii practice,
documente legislative reglatoare)
b) Motivaţia personală poate fi focalizată pe:
 exerciţiile de studiu anterioare (în acelaşi domeniu sau în domenii conexe
 experienţe profesionale sau personale care au condus la întrebări, căutare de soluţii etc.
 experienţe de studiu inedite: lectura unei lucrări de specialitate, audierea unei conferinţe,
identificarea unei probleme cu implicaţii personale etc.
Exemple de structuri ale unor introduceri:
 Idee generală  explicaţie  lucrare de licență
 Citat  background teoretic sau teoretico-aplicativ  explicaţie  relaţie  lucrare de licență
 Date statistice  explicaţie  relaţie  lucrare de licență
 Caz / interes direct  relaţie  lucrare de licență  
ETAPELE CERCETĂRII PEDAGOGICE
Partea teoretică/ Fundamentarea teoretică
Partea teoretică şi practică a lucrării alcătuiesc o unitate coerentă, un sistem.
Poate avea unul sau mai multe capitole (funcţie de temă, de viziunea autorului asupra temei).
Exigenţe:
 Includerea celor mai semnificative şi mai recente contribuţii:
- în ordine cronologică sau după o logică personală a autorului
- construcţie clară şi riguroasă – indicator al gândirii ştiinţifice a autorului
- autorul cunoaşte în profunzime teoriile existente în domeniul studiat
- autorul este la curent cu cele mai noi contribuţii în domeniu.
Ce nu poate lipsi din secţiunea teoretică?
 Trimiteri la autorii consacraţi în domeniu
 Trimiteri la surse de informaţie/ literatură de specialitate de strictă noutate
 Trimiteri la teoriile recente ale domeniului
 Reflecţii asupra implicaţiilor practice ale teoriilor studiate
 Descrieri ale problemelor identificate
 Intenţii de rezolvare a dilemelor, întrebărilor identificate.
Cum ne autoevaluăm?
 Literatura de specialitate consultată include surse relevante şi recente, alături de cele
clasice (româneşti şi străine)
 Autorul se raportează critic la contribuţiile din literatură
 Textul este structurat, ideile urmează „un fir roșu” în strictă concordanță cu obiectul
cercetării
 Gradul în care partea teoretică susţine şi fundamentează partea practică
 Corectitudinea citării şi a modului de citare a surselor bibliografice, etica în citările
bibliografice
 Limbajul ştiinţific este adecvat
 Corectitudinea din punct de vedere ştiinţific, lingvistic şi gramatical
 Gradul de originalitate demonstrat de autor
Partea aplicativă/ Cercetarea propriu-zisă
- descrierea demersurilor investigative + contribuţiile autorului
- cel puţin 1/2 din lucrare, ideal: 2/3
• studii constatative
• studii corelaţionale
• studii experimentale
• studii de caz
• forme combinate
Componentele cercetării pedagogice:
• Premisele teoretice
• Întrebarea/ Întrebările de cercetare
 • Scopul şi obiectivele cercetării
• Ipoteza/ Ipotezele cercetării
• Variabilele cercetării
• Locul şi perioada cercetării
• Metodele şi instrumentele de cercetare
• Etapele cercetării
• Eşantionul de conţinut
• Eşantionul de participanţi
ÎNTREBAREA/ ÎNTREBĂRILE DE CERCETARE
- întrebare/ întrebări la care cercetătorul încearcă să găsească răspuns în cercetare
- să fie concrete, specifice şi în corelaţie cu titlul şi cu scopurile cercetării
- în corelaţie cu ele se formulează ipotezele cercetării
SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII
- intenţii/ finalităţi de studiu („Ce îşi propune cercetarea?”)
- formulări operaţionale
- să fie realiste, să poată fi realmente atinse
- nu se confundă cu obiectivele didactice (ale activităţilor didactice, ale programelor
educaţionale)
VARIABILELE EDUCAŢIONALE
Variabila – orice caracteristică, calitate, entitate măsurabilă, care variază între membrii unui
grup particular (are mai mult decât un nivel sau o valoare)
Exemplu: pentru variabila „gustul pentru lectură”, am putea identifica următoarele niveluri:
„foarte accentuat”, „accentuat”, „mediu”, „diminuat” şi „nul”.
Constanta – orice caracteristică sau calitate care este similară pentru toţi membrii unui grup
particular
1. Variabila cantitativă (variabilă cu valori cantitative, exprimate prin numere):
– variază în ceea ce priveşte cantitatea, valoarea, intensitatea etc., dar nu tipul.
Exemple: înălţime, greutate, interes, motivaţie, vârstă
– depind de factori independenţi şi întâmplători, se mai numesc variabile întâmplătoare sau
aleatoare
2. Variabila categorială (variabilă cu valori calitative) – variază în ceea ce priveşte tipul, dar
nu în ceea ce priveşte cantitatea, valoarea, intensitatea.
Exemple: culoarea ochilor, religia, ocupaţia, metodele instructiv-educative, stilurile de învăţare.
Variabila independentă (VI) / experimentală / manipulată – cauza prezumată, variabila care se
prezumă că va afecta/ influenţa variabila dependentă. Reprezintă factorul experimental controlat
sau manipulat de către cercetător, schimbarea introdusă pentru a-i studia efectele. Nivelurile/
valorile sale sunt mari (pentru a li se studia efectele) şi stabilite de experimentator înainte de a
începe experimentul (sunt independente de orice se întâmplă în experiment). Se introduc numai
la grupurile experimentale şi se urmăresc efectele lor (la grupurile de control procesul
educaţional decurge în condiţii obişnuite).
Variabila dependentă (VD) / rezultat – efectul/ rezultatul prezumat, variabila care se prezumă
că va fi afectată de variabila independentă.

IPOTEZA/ IPOTEZELE CERCETĂRII

- principalul instrument în cercetare
- o afirmaţie ipotetică/ supoziţie/ presupunere referitoare la legătura dintre două sau mai multe
variabile:
a) legătură corelaţională între două variabile (pentru studii corelaţionale)
b) legătură cauzală între o variabilă independentă şi una sau mai multe variabile
dependente (pentru studii experimentale).
Ipoteza în studiile corelaţionale:
• Afirmă că există o corelaţie între variabile: la modificarea valorilor uneia dintre variabile
(V1) se modifică valorile celei de a doua (V2) (una o influenţează pe cealaltă).
• Corelaţia poate fi:
a) pozitivă – ambele variabile variază în acelaşi sens:
• cresc în acelaşi sens
• scad în acelaşi sens
Exemple:
- Cu cât cresc notele elevilor la limba franceză, cu atât cresc notele la limba engleză.
- Există o corelaţie pozitivă între notele la franceză şi notele la engleză.
b) negativă – variabilele variază în sensuri diferite – una creşte şi cealaltă scade.
Exemplu:
Există o corelaţie negativă între notele la limba română şi notele la matematică.
Raţionament ipotetic care leagă VI și VD
– Dacă se aplică V.I. atunci VD variază.
– Aplicarea VI conduce la modificarea VD.
– Utilizând VI se obţine schimbarea VD
• Exemple de verbe pentru stabilirea relaţiilor dintre VI și VD: determină, conduce la,
duce la, produce, generează, modifică, influenţează ş.a.
Ipotezele exprimă presupuneri. Prin confruntare cu realitatea, ele sunt testate/ verificate, urmând
să fie confirmate/ validate sau infirmate/ nonvalidate. Nu este corectă utilizarea sintagmei
„demonstrarea ipotezelor”. Atât confirmarea, cât şi infirmarea ipotezelor reprezintă un spor/
plus de cunoaştere - se (in)validează anumite legături între variabile.
Ipotezele secundare
Pe lângă ipoteza generală/ de bază, pot fi formulate ipoteze de lucru secundare/ particulare:
– explicitează ipoteza generală;
– sunt în relaţie de dependenţă faţă de ipoteza generală;
O cercetare este valoroasă nu numai prin soluţiile propuse, ci şi prin punctele de reflecţie şi
cercetare sugerate.
COLECTAREA DATELOR
Ce este colectarea datelor?
- Procesul de obţinere a informaţiilor de la populaţia ţintă pentru a răspunde la întrebările de
evaluare;
O combinaţie de metode;
Un exercițiu care necesită anumite resurse.
Pe de altă parte, colectarea datelor:
Influenţează credibilitatea evaluării;
Poate solicita cunoştinţe şi abilităţi speciale;
Necesită o planificare precisă.
TIPURI DE DATE
Cantitative (cifre)
Calitative (opinii, comportamente, motive)
Primare (colectate de către evaluator de la actorii care au legătură cu programul)
Secundare (surse scrise, colectate de către alţii)
Longitudinale (colectate în cel puţin două rânduri – înainte şi în timpul evaluării) şi
Transversale (diferite tipuri de date colectate într-un interval de timp anumit)
TIPURI DE ESANTIONARE probabilistice
Esantionarea simplă aleatoare - este procedura cea mai simplă în sensul că nu presupune
operații prealabile de grupare a indivizilor sau de repetare a selecției. Indivizii componenți ai
eșantionului sunt aleși uniform și cu o probabilitate identică pentru fiecare.
Există două proceduri de eșantionare simplă aleatoare:
1. Procedura loteriei sau a "tragerii la sorți";
2. Procedeul tabelului cu numere întâmplătoare;

Eşantionarea sistematică
În situaţia unei populaţii cu o dimensiune foarte mare, se stabileşte un pas de numărare (o fracţie
de selecţie sau o fracţie deeşantionare) k = N/n, unde N este dimensiunea populaţiei, iar n
volumul eşantionului. Fiecare al k-lea caz se include în eşantion.
Eşantionare stratificată
Atunci când populația îmbrățișează o serie de categorii distincte, cadrul poate fi organizat după
aceste categorii în „straturi” separate. Fiecare strat este apoi eșantionat ca o subpopulație
independentă, din care elemente individuale pot fi selectate aleatoriu.
COLECTAREA DATELOR CANTITATIVE
Sondajul este un instrument utilizat pentru colectarea informaţiilor cantitative utilizând un
chestionar (structurat sau semi-structurat)
Sondajul poate fi realizat: printr-un interviu faţă în faţă, la telefon, prin completarea individuală a
chestionarelor / formularelor, pe internet sau email
Încercaţi să vă limitaţi doar la întrebările esenţiale.
Stabiliţi rata ţintă de răspuns a sondajului.
Planificaţi resursele pentru activitatea de urmărire a sondajului şi prelucrarea datelor.

Chestionarul – noţiuni de bază

Instrument utilizat pentru a colecta informaţiile necesare, poate conţine întrebări închise şi
întrebări deschise
Întrebările închise pot fi:
Dihotomice (da/nu, adevărat/fals)
Alegeri multiple
Poate fi: semi-structurat sau structurat.
Chestionarul – câteva sugestii
Structura:
Scrisoare de explicaţie
Instrucţiunile de completare
Prezentarea chestionarului
Aranjarea întrebărilor
Întrebări demografice
Alte comentarii
Mulţumiri şi recomandări
Limitaţi numărul întrebărilor deschise
Întotdeauna testaţi înainte de a aplica!
METODE PENTRU COLECTAREA DATELOR CALITATIVE
Interviu aprofundat – colectarea informaţiilor despre opiniile, atitudinile, comportamentul
participanţilor la program
Utilizaţi-l atunci Avantaje Dezavantaje Resurse
când doriţi …

- să obţineţi - multe date şi detalii -necesită resurse -intervievator format

informaţii - opinii sincere bogate pentru un - reportofon
aprofundate de la - idei sau perspective număr mare de oameni - o persoană care să
oameni bine informaţi noi - volum mare de transcrie şi să
- să intervievaţi - posibilitatea de a informaţii analizeze
persoane în poziţii explica întrebările - nevoia de un - spaţiu de întâlnire
importante cu agenda -flexibilitate în ceea ce intervievator bun şi
încărcată priveşte posibilitatea de persoane bine
- să evitați reticienţa ajustare informate
cuiva de a vorbi în - axat pe subiectele
grup preferate
- un eşantion de
dimensiuni mici

Focus grupuri – furnizarea de informaţii şi imagini din interior privind comportamentul şi

atitudinile, utilizând dinamica grupului
Utilizaţi-le atunci Avantaje Dezavantaje Resurse
când doriţi să…

- adresaţi întrebările - oferă răspunsuri - dominare - moderator

de ce şi cum detaliate, o varietate de - resurse bogate - reportofon
- obţineţi la prima opinii şi idei noi - nevoia de un - o persoană care să
mână imagini din - dau libertate diferitelor moderator analizeze
interior privind perspective experimentat răspunsurile
atitudinile, - permit consolidarea - nereprezentative - spaţiu de întâlnire
comportamentul comentariilor/concluziil - nevoia de a convoca
- testaţi/clarificaţi or anterioare mai mulţi oameni în
aspectele care apar în - permit introducerea de acelaşi timp
timpul evaluării idei noi
- pot dura mai puţin
decât sondajele

Vizite la faţa locului – colectarea la prima mână a informaţiilor privind furnizarea de servicii,
modificările de mediu. Presupun vizite la locaţiile unde se furnizează serviciile, pot combina
interviurile, observaţia şi focus grupurile,adeseori sunt utilizate în cadrul: programelor sociale,
proiectelor de infrastructură, nevoia de pregătiri prealabile.

CITAREA BIBLIOGRAFICĂ
Conform ghidului de citare APA: https://libguides.csudh.edu/citation/apa-7

Bibliografie:
Bran, C., (2017), Metodologia cercetarii pedagogice, suport de curs disponibil pe core.uav.ro
Bocos, M., (2003), Teoria si practica cercetarii pedagogice, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-
Napoca
Ionescu, M., Bocos, M., (2001), Cercetarea pedagogica si inovatia în învatamânt, în "Pedagogie.
Suporturi pentru formarea profesorilor", Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca
Radu, I., Ionescu, M. (1998), Inovatia si cercetarea psihopedagogica - resurse ale perfectionarii
si creativitatii, în "Educatia si dinamica ei", coord. M. Ionescu, Editura Tribuna învatamântului",
Bucuresti