Incrustații Ceramice

Faloba Silviu
Tehnică dentară Anul I
 Conceptul de inlay ceramic datează de la sfârșitul secolului trecut,
când au fost fabricate primele restaurări de acest tip. Datorită
rezistenței scăzute a materialului și a absenței unui mediu de fixare
adecvat nu au avut succesul terapeutic prevazut.
 Dezvoltarea recentă a sistemelor integral ceramice asociate cu
posibilitatea de a grava porțelanul și de a obține o adeziune
micromecanică între ceramică și structurile dentare subiacente a
permis ca inlay-urile din ceramică să devină parte integrantă a
aresenalului terapeutic modern.
 Inlay-urile ceramice oferă trei avantaje distincte comparativ cu alte
tipuri de restaurații:
-sunt mai estetice
-oferă rezistență structurilor dentare subiacente
-reprezintă o metodă conservativă
 Sistemele de inlay- onlay-uri ceramice pot fi realizate
utilizând ceramica sinterizata, turnata, presata sau
frezata mecanic. La oricare dintre metodele utilizate,
este indispensabil ca piesele protetice realizate să
prezinte o adaptare foarte precisă. Aceasta contribuie în
mare măsura la fiabilitatea colajului și la durabilitatea
restaurării. Adaptarea marginală și precizia conexiunii
dento-protetice a inlay-urilor și onlay-urilor presupun o
muncă minuțioasă în cadrul fiecarei etape, precum și o
bună cunoaștere a tehnologiilor și materialelor utilizate.
Clasificarea maselor ceramice pentru incrustații în
funcție de compoziție

Tipul de ceramică Subclase

-tradițională (pentru metalo-ceramică)

Ceramică feldspatică
-cu conținut crescut in leucit (pentru S.I.C.)

-40% conținut în alumină (Mc Lean)

Ceramică Aluminoasă -65% conținut în alumină (Cerestore)
-85% conținut în alumină (In Ceram)

-Dicor (pe bază de tetrefluorosilicat)

Ceramică sticloasă (vitroceramica)
-Cerapearl (pe bază de apatită)
Indicațiile și contraindicațiile inlay-urilor ceramice

 Indicațiile inlay-urilor ceramice

− Leziuni carioase mici sau moderate (adâncimea cavității trebuie
sa fie cel puțin 2mm, dacă e mai mică se preferă inlay-urile din
compozit)
− Leziuni carioase mari, cu margini de smalț nesusținute
− Dinți cu tratament endodontic, la care cavitatea de acces a
compromis rezistența și prognosticul dintelui
− În situații când dinții antagoniști sunt restaurați cu ceramică
− În cavitățile în care nu se poate obține o formă retentivă și există
imperative estetice deosebite

 Contraindicațiile sunt legate de existența parafuncțiilor și a

uzurilor dentare exagerate. Fiind o tehnică extrem de
minuțioasa și sensibilă, situațiile ce nu permit realizarea în
condiții optime a fiecărei etape clinico-tehnice pot constitui o
contraindicație.
Avantajele și dezavantajele inlay-urilor ceramice

 Avantajele inlay-urilor/onlay-urilor ceramice sunt:

− Estetica deosebită
− Mentinerea sanatații parodontale
− Rezistența la uzură
− Radioopacitatea
− Adaptarea marginala bună

 Dezavantajele inlay-urilor ceramice:

− Timp de lucru îndelungat
− Necesitatea unor echipamente speciale
− Prețul de cost ridicat
− Posibilitatea fracturării în timpul fazelor de laborator
− Posibilitatea uzurii arcadei antagoniste
− Corecturile ocluzale după cimentare pot duce la pierderea culorii și
translucidității inițiale
Fazele clinico-tehnice de realizare a incrustațiilor ceramice
În tabelul următor se face o paralelă între etapele clinico-tehnice de realizare a unui
inlay ceramic prin metoda de depunere strat cu strat și a unui inlay din compozit.

Etapele clinico-tehnice Inlay ceramic Inlay compozit

-mutilantă -conservatoare
-limita marginală-în smalț -limita marginală-în smalț; limita
Prepararea cavității
cervicală în smalț, la nivelul gingiei
sau supragingival
-siliconi cu reacție de adiție -siliconi cu reacție de adiție
Amprenta -hidrocoloizi reversibili -hidrocoloizi reversibili
-polieteri
Modelul de lucru -gips extra-dur -gips extra-dur
Model refractar -masa refractară -nu este necesar
Reproducerea relațiilor -modele montate în articulator -modele montate în articulator
intermaxilare
-mascarea fundului cavitații -mascarea fundului cavitații
-depunerea strat cu strat a maselor -depunerea si polimerizarea
ceramice straturilor de compozit
Etapele realizării propriu-
-arderea masei ceramice -polimerizarea finală- 12 minute
zise a inlay-ului
-echilibrarea ocluzală -echilibrarea ocluzală
-finisarea -finisare și lustruire
-lustruirea/glazurarea -aplicarea unui lac transparent
Verificarea inserării și -pe modelul de lucru -pe modelul de lucru
adaptării inlay-ului -în cavitatea bucală -în cavitatea bucală
-sablare -asperizare cu freze diamantate
Condiționarea incrustației -gravaj acid -sablare usoară
-silanizare
Fixare -adezivă cu CD -adezivă cu CD
 Amprentarea pentru viitoarele inlay-uri ceramice.

 Amprentarea:
-se face cu materiale de mare precizie
-este necesară lărgirea temporară a șanțului
gingival înainte de amprentare

 După amprentare se va alege culoarea. În cazul inlay-

urilor ceramice se preferă alegerea unei nuanțe puțin
mai deschise, fiind mai ușor ca printr-un ciment
compozit să se închidă culoarea restaurării finale, decât
culoarea inlay-ului să fie mai închisă și să se
urmărească deschiderea culorii printr-un ciment mai
deschis.
 Este indicat ca alegerea culorii să se facă de
către medic împreună cu tehnicianul desemnat
Confecționarea inlay-ului ceramic în laborator
 Metoda cea mai veche și mai des folosită constă în arderea ceramicii pe un
model unitar din material refractar, utilizându-se porțelanuri feldspatice.
Principalul avantaj al acestei metode este că nu necesită echipament
special, dar este greoaie și necesită mult timp.
 Modelul se va turna din masa refractară . Ulterior, în aceeași amprentă se
va turna un model duplicat din gips extradur, pe care se va face adaptarea
ocluzală, marginală și proximală a viitorului inlay.
 Depunerea maselor ceramice începe cu mascarea estetică a fundului
cavității. Pentru a obține un efect cât mai natural masele ceramice se aplică
stratificat, în profunzime fiind dispuse nuanțele mai saturate, iar la
suprafață cele mai clare(transparente).
 Efectul estetic depinde de respectarea anumitor factori, astfel:
-straturile de opac și cel de dentină definesc prin pigmenții lor
culoarea reconstituirii și o parte a saturației acesteia.
-masele de smalț (incizale) sunt responsabile de luminozitatea
reconstituirii
-masele transparente au rol de difuziune a luminii,dar în egală
măsură și de scădere a gradului de saturare al culorii.
 După depunerea maselor de opac, dentină și smalț, respectând
principiile enunțate, se face arderea acestor straturi (în urma
depunerii fiecaruia) conform regimului termic indicat de
producătorul maselor ceramice. Ulterior se depune un strat
pelicular de masa transparentă, care se va infiltra perfect și se va
adapta la marginile preparației.
 Glazurarea presupune o ardere economica, care se face după
adaptarea si echilibrarea ocluzală, pe modelul montat în
articulator.
 Urmează fazele de lustruire mecanică cu polipanturi cu granulații
succesiv descrescânde și cu pastă de lustruit.
 Îndepărtarea maselor ceramice de pe inlay este o etapa delicată.
Inlay-ul se va acoperi în exces cu ceară de modelat de duritate
medie și resturile de masă refractară de la nivelul intradosului se
îndepărtează prin sablare cu particule de granulație mică.
 Inlay-ul se analizează sub lupă pentru a putea fi detectate
eventualele imperfecțiuni ce pot fi corectate. Dacă nu se constată
defecte vizibile, inlay-ul trece in ultima etapa, cea de cimentare in
cavitate, etapa ce are loc in cabinetul stomatologic.