MIHAI EMINESCU

LUCEAFĂRUL
PUBLICAREA POEMULUI
Publicat în “Almanahul
Societăţii Academice
Social-Literare România
jună”, Viena, aprilie
1881, reprodusă în
“Convorbiri literare” şi
în volumul Poesii, 1883,
cu modificări ale lui Titu
Maiorescu.
SURSE DE INSPIRAŢIE
A. FOLCLORICE:
a) Basmul muntenesc Fata
în grădina de aur,
versificat de Eminescu
după versiunea “Das
Madchen im goldenen
Garten”, culeasă de
germanul Richard Kunisch
în Muntenia
b) motivul Zburătorului
 SURSE DE INSPIRAŢIE
FATA ÎN GRĂDINA DE AUR – basm în
versuri, având următoarele motive basmice:
Motivul fecioarei de o frumuseţe unică

Motivul personajelor înţelepte, ajutătoare

Motivul celor trei încercări

Motivul balaurului paznic

Motivul metamorfozei

Motivul obiectelor “fermecate”

Motivul cuplului ideal, Adam şi Eva

 SURSE DE INSPIRAŢIE
B. FILOZOFICE:
Influenţa filozofiei lui Arthur Schopenhauer despre
geniu şi omul comun:
GENIUL OMUL COMUN
inteligenţă instinctualitate
obiectivitate subiectivitate
capacitatea de a-şi depăşi sfera incapacitate...
aspiraţie spre cunoaştere voinţa de a trăi
singurătate sociabilitate
puterea de a se sacrifica dorinţa de a fi fericit
 SURSE DE INSPIRAŢIE
C. CULTURAL
MITOLOGICE:
Motive din mitologia
greacă, indiană, creştină

D. BIOGRAFICE:
Propria-i viaţă ridicată la
rang de simbol
 APARTENENŢĂ CA GEN
FORMA POEMULUI E NARATIV-
DRAMATICĂ:

formula de intoducere “a fost odată”

prezenţa unui narator

povestirea la persoana a III-a

existenţa personajelor

construcţia gradată a subiectului

numărul mare de verbe

prezenţa dialogului cu formele specifice de adresare

 APARTENENŢĂ CA GEN

LUCEAFĂRUL ESTE UN POEM LIRIC

schema epică e doar cadrul

întâmplările şi personajele sunt simboluri lirice,

metafore în care se sintetizează idei filozofice,
atitudini morale, o viziune poetică.
INTERFERENŢA DE GENURI e o caracteristică
romantică.
 TEMA POEMULUI
ALEGORIE PE TEMA ROMANTICĂ A LOCULUI
GENIULUI ÎN LUME
Un indiciu dă chiar Eminescu pe marginea unui
manuscris: “Aceasta este povestea. Iar înţelesul
alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu
cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de
noaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ
nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil
de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici
noroc.”
 TEMA POEMULUI
ALTE INTREPRETĂRI:
“Basm al fiinţei” (Constantin
Noica)
“Atracţia lui A FI” (Edgar
Papu)
Expresia unei vagi filozofii a
fiinţei şi a neantului (Alain
Guillermou)
 COMPOZIŢIA
PATRU TABLOURI construite pe ideea cuplului şi
alternanţa spaţiilor
TABLOUL I:
SPAŢIU ireal, de poveste “A fost odată ca-n
poveşti”, limitat, dar deschis spre infinit
TIMP al visului, anistoric, de poveste, irepetabil “A
fost ca niciodată”
FATA DE ÎMPĂRAT
nu are nume, e unică (icoana, luna)

trăieşte în castelul de la marginea mării

vine la fereastră=spaţiu al deschiderii

TABLOUL I
FATA DE ÎMPĂRAT
Vorbeşte cu el în somn

Nu e o fiinţă obişnuită:

“preafrumoasă”, “una la părinţi”
Se află mereu în spaţii de trecere:
fereastra, oglinda
Intuieşte natura astrului: “Privea în
zare cum pe mări/ Răsare şi
străluce”
Vrăjeşte, descântă, îl cheamă să-i
lumineze viaţa
Aspiră spre înalt
 TABLOUL I – aplicaţii pe text
1)Identifică în primul tablou elemente specifice
lumii basmului; Care crezi că este rolul lor în text?
Fecioara, Madona, frumoasa fără corp, floarea
albastră sunt în lirica eminesciană ipostaze ale
idealităţii feminine. Identifică versuri care conţin
sugestii ale purităţii superlative ale fetei de
împărat.
1)Relevă semnificaţia imaginii “mreajă de văpaie”
care consemnează prima legătură între fată şi
Luceafăr. Enumeră şi alte elemente specifice
imaginarului romantic.
 TABLOUL I
LUCEAFĂRUL
se întruchipează, de fiecare dată e parte a naturii
sale supracategoriale
întruchipările lui sunt METAFORE ALE FIINŢEI

ÎNGERUL iese din mare

“păr de aur”, “faţă străvezie”, “albă”, “mort frumos

cu ochii vii”, născut din cer şi mare
DEMONUL iese din soare

“viţe negre de păr”, “scăldat în foc de soare”,

“trist”, “gânditor”, “palid”, născut din soare şi
noapte
 TABLOUL I – aplicaţii pe text
Identifică strofele care cuprind prima şi apoi cea
de-a doua metamorfoză a Luceafărului. Stabileşte
asemănările şi diferenţele dintre cele două portrete
Poetul însoţeşte descrierea înfăţişării Luceafărului
de verbul “a părea”: “părea un tânăr voievod”,
“coroana-i arde pare...” Motivează folosirea lui
repetată.
1)Compară înfăţişarea statuară a Luceafărului
“umerele goale”, “marmoreele braţe” cu cea a lui
Cătălin “Cu obrăjei ca doi bujori/ De rumeni bată-i
vina” pentru a constata diferenţa dintre cele două
alternative ale iubirii.
 TABLOUL I

LUCEAFĂRUL –VENUS, ASTRU AL IUBIRII

OGLINDA n-o reflectă pe ea, ci pe el; e spaţiu de
trecere între cele două lumi
ÎNGERUL o cheamă în palate de mărgean în adâncul
oceanului, dar OCHIUL LUI O-NGHEAŢĂ
DEMONUL o cheamă în ceruri să fie mai mândră
decât stelele, dar PRIVIREA LUI O ARDE
INCOMPATIBILITATE – CUPLUL NU SE REALIZEAZĂ
 TABLOUL I
TABLOUL I e construit pe o serie de OPOZIŢII:
spaţiu limitat – spaţiu nelimitat

spaţiu terestru – spaţiu astral

viu – mort

sus – jos

murire – nemurire

înger – demon

lumină - întuneric
 TABLOUL AL II-LEA
TIMP şi SPAŢIU de poveste, dar REALE prin
teluricul lor
FATA şi-a pierdut unicitatea, a intrat în
categorie (numele o transformă în exponent al
unei categorii)
e pământeană

seamănă cu Cătălin “Te-ai potrivi cu mine”

CĂTĂLIN are natură terestră copil de casă, paj,

“băiat din flori şi de pripas”, “guraliv şi de
nimic”
el e INSTINCT, adică MULTIPLICITATE
 TABLOUL II – aplicaţii pe text
1)Partea a II-a este o idilă. Identifică strofele care
descriu dragostea în lumea omului comun.
Ce semnificaţie crezi ca are cuvântul noroc? Scrie
două enunţuri în care să aibă alte semnificaţii decât
cele din poem.
1)Comentează sensul exclamaţiei lui Cătălin “arz-o
focul”, raportându-l la modul de exprimare al
Luceafărului.
2)Versurile care se referă la Cătălin conţin frecvent
diminutive: copilaş, obrăjei, binişor. Care este rolul
lor în conturarea portretului pajului?
 TABLOUL AL II-LEA
CĂTĂLIN:
îşi “încearcă norocul”

iubirea lui e un JOC CARE SE

ÎNVAŢĂ: “Dacă nu ştii ţi-aş
arăta/ Din bob în bob amorul”
glasul lui e cel din idilele lui
Eminescu
Cătălina îl înţelege, deşi mai
aspiră spre înalt “În veci îl voi
iubi”
CUPLUL SE REALIZEAZĂ
 TABLOUL AL III-LEA
ZONĂ PRESPAŢIALĂ ŞI PRETEMPORALĂ, mai mult
decât originară
neantul, haosul stăpânit de groaza propriului vid,
a golului din începuturi
DRUMUL LUCEAFĂRULUI=DRUMUL CUNOAŞTERII
este o călătorie regresivă în timp sub imperiul
luminii
COSMOGONIA: haosul, întunericul, adâncul,
mările, luminile izvorânde
NU EXISTĂ PUNCTE DE REPER, timpul şi spaţiul
nu s-au născut încă
 TABLOUL III – aplicaţii pe text
1)Secvenţa descrierii zborului Luceafărului este o
cosmogonie. Separ-o de ansamblul parţii a treia.
2)Selectează din discursul Demiurgului versuri în
care este descrisă fragilitatea fiinţei umane.
Precizează raportul dintre Hyperion şi Demiurg,
având în vedere folosirea alternativă a apelativului
părinte şi a formei de plural noi.
1)Indică legătura ce se poate stabili între legenda
lui Orfeu şi oferta Demiurgului: “Vrei să dau glas
acelei guri/ Ca dup-a ei cântare/ Să se ia munţii cu
păduri/ Şi insulele-n mare”
 TABLOUL III – aplicaţii pe text
1)Indică legătura ce se
poate stabili între legenda
lui Orfeu şi oferta
Demiurgului: “Vrei să dau
glas acelei guri/ Ca dup-a
ei cântare/ Să se ia munţii
cu păduri/ Şi insulele-n
mare”
 TABLOUL AL III-LEA
LUCEAFĂRUL a devenit HYPERION
după Hesiod, divinitate subolimpică, fiu al cerului,
tatăl Soarelui şi al Lunii
după Homer, Soarele însuşi

HYPER-EON: pe deasupra mergătorul

DEMIURGUL
creatorul universului

locuieşte acolo unde a fi şi

a nu fi e totuna, în infinit, în neant

 TABLOUL AL III-LEA

DIALOGUL CU DEMIURGUL:
limbajul sentenţios, gnomic

atmosfera glacială

dialogul e presupus, Demiurgul

aude replicile lui Hyperion înainte ca acesta să le

mai exprime
Demiurgul construieşte o vastă antiteză muritor-
nemuritor: “Ei doar au stele cu noroc/ Şi prigoniri
de soarte,/ Noi nu avem nici timp, nici loc,/ Şi nu
cunoaştem moarte”
 TABLOUL AL IV-LEA
SPAŢIU TERESTRU, cu imagini PARADISIACE,
specifice universului TELURIC EMINESCIAN
din “locul lui menit din cer”, locul ordinii, Luceafărul
priveşte spre Pământ – castelul nu mai există
CODRUL, pădurea de tei narcotizantă

LUME A VEGETALULUI, a speciilor unde toate sunt

la plural (spaţiul multiplului)
Chipul fetei a devenit CHIP DE LUT
 TABLOUL AL IV-LEA
Ea rămâne cu aspiraţia: îl cheamă să-i lumineze
NOROCUL – NOSTALGIE PENTRU COMUNICARE
LUCEAFĂRUL se izolează în nemurire şi răceală
UNICITATEA rămâne atributul lui
se descoperă prizonier al eternului
MONOLOG căci comunicarea înseamnă
început de moarte; ca şi iubirea, ea
înseamnă prezenţa în noi a propriei
noastre nefiinţe
 TABLOUL IV – aplicaţii pe text
Prima imagine a îndrăgostiţilor este cea a doi
tineri, ei devenind apoi copii cu plete lungi, bălaie.
Care consideri că este motivul acestei transformări?
Motivează refuzul Luceafărului de a-i deveni fetei
de împărat stea cu noroc.
Ultimul cuvânt al poemului este rece. Aceeaşi
este şi aspiraţia îndrăgostitului în Odă (în metru
antic) – “Vino iar în sân nepăsare tristă”. Exprimă-ţi
opinia despre secvenţa finală, raportând-o la
ansamblul textului.
 TABLOUL AL IV-LEA

Hyperion are fire duală:

GENIU (contemplativ) TITAN (activ)

Hyperion – întruchipare a GÂNDIRII ce susţine

lumile în fiinţă (I. Em. Petrescu)
el aspiră zadarnic la noaptea uitării
 IDEEA POEMULUI

CEI DOI S-AU CĂUTAT

El se retrage, dar “lumea aceea de jos a învăţat cu
adevărat să-şi ridice privirile către el sau către
altul ca el, de parcă ar sta să spargă cercul său cel
strâmt”
“Trecerea geniului prin lume, ca şi trecerea lui
Hyperion – pe deasupra mergătorul – lasă în urmă o
dâră de lumină şi un zvon al ordinii”
(Constantin Noica)
 IDEEA POEMULUI

“Iată aşadar că se întâmplă totuşi ceva deosebit în

lumea de jos, pe care geniul n-a putut-o salva în
felul cum vroia el. Ba chiar se întâmplă ceva de
necrezut: LUMEA ACEASTA DE JOS VINE EA SĂ
SALVEZE GENIUL... La capătul poemului
eminescian, un nelămurit sentiment de armonie îţi
rămâne, în ciuda dizarmoniei dintre cele două
ordini, cea a generalului şi cea a individualului”
(Constantin Noica)
IDEEA POEMULUI
GUSTAV KLIMT
“SĂRUTUL”
 BIBLIOGRAFIE
 BULARCA, Cornelia, FUNARIU, Ion, ITU,
Cristina, ITU, Mircea, OSNAGA, Bianca,
Literatura română. Comentarii. Sinteze. Evaluări,
Ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Ed. Orientul
Latin, Braşov, 1997
 COSTACHE, Adrian, IONIŢĂ, Florin, LASCĂR,
M.N., SĂVOIU, Adrian, Limba şi literatura
română – Manual pentru clasa a XI-a, Editura
Art, Bucureşti, 2007