PROIECTUL DIDACTIC

AL CURSULUI (PRELEGERII)
LA DISCIPLINA DREPTUL AFACERILOR

Lector universitar, Doctor în drept,

Cristina Martin

Tema 3:
Reglementarea juridică a activităţii
de întreprinzător
4 ore teoretice
3 ore practice
 Unităţi de conţinut
Mecanismele de intervenție a •Principiile de reglementare a activității. Interesele protejate prin actele de intervenție a
statului în activitatea de statului în activitatea de întreprinzător. Implementarea ghișeului unic în activitatea de
întreprinzător.
întreprinzător

Obligația întreprinzătorilor •Principiile de reglementare prin autorizare a activității de întreprinzător. Eliberarea

actului permisiv. Suspendarea și reluarea valabilității
de obține autorizații.

Particularitățile licențierii •Noțiune de licență, organele împuternicite de a elibera licența. Procedura de eliberare a
diferitor activități de licenței. Acțiunea licenței în timp și spațiu. Taxa pentru licență. Controlul asupra respectării
întreprinzător cerințelor privind licențierea. Suspendarea și retragerea licenței.

• Noţiune de contabilitate. Actele normative ce reglementează ţinerea contabilităţii.

Obligaţia întreprinzătorilor de a ţine Sisteme contabile: Organizarea contabilităţii: ciclul contabil; documente primare,
contabilitatea. conturi contabile; registrele contabile; inventarierea; rapoartele financiare.

•Noţiune de concurenţă. Condiţiile necesare concurenţei. Formele şi funcţiile

concurenţei. Acţiuni care dăunează concurenţei: practici monopoliste; acte de
Obligaţia întreprinzătorilor de a exercita
concurenţă neloială;acte de concurenţă neloială care izvorăsc din comerţul
activitatea în limita concurenţei licite.
internaţional. Publicitatea neonestă şi publicitatea neautentică ca acţiuni care
dăunează concurenţei. Răspunderea persoanelor care suprimă concurenţa.

Obligaţia întreprinzătorilor de a plăti •Noţiune de impozite şi taxe.

impozitele. •Legislaţia. Clasificarea impozitelor şi taxelor.

Obligaţia întreprinzătorilor de protecţie a •Cerinţe pentru protecţia mediului în Republica Moldova.

mediului.
•Răspunderea juridică pentru poluarea mediului.

Obligaţia întreprinzătorilor de a
•Obligaţia întreprinzătorilor de a respecta standardele de calitate a mărfurilor,
respecta standardele
produselor şi serviciilor în scopul protecţiei consumatorilor.
 Obiectivele
• La nivel de cunoaştere şi înţelegere:
– să definească noţiunile: autorizaţie (licenţă) sistem contabil; evidenţa contabilă; concurenţă, ghişeu unic;
– să identifice activităţile licenţiate de întreprinzător, şi tipurile de acte permisive (autorizaţii);
– să descrie etapele ciclului contabil;
– să caracterizeze actele de concurenţă neloială, practicile monopoliste;
– să identifice tipurile de impozite achitate de întreprinzători;

• La nivel de aplicare:
– să compare procedura de licenţiere a activităţii de întreprinzător cu procedura de licenţiere a altor activităţi;
– să explice diferenţa efectelor anulării licenţei de efectele suspendării şi retragerii licenţei;
– să compare sistemul contabil în partidă simplă cu sistemul contabil în partidă dublă;
– să compare actele de concurenţă neloială de practicile monopoliste;
– să compare formele de acte de concurenţă;
– să compare actele care constituie abuz de situaţie dominantă pe piaţă de actele care constituie acorduri
anticoncurenţiale;
• La nivel de integrare:
– să formuleze explicaţii pentru solicitanţii de licenţe cu privire la procedura de eliberare a licenţei pentru a) activitatea
farmaceutică; b) transportul de mărfuri; c) transportul de pasageri; d) comerţul cu produsele petroliere; e) activitatea
profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare; f) activitatea de asigurare etc.;
– să recomande procedeie de constestare a deciziei de respingere a cererii de eliberare a licenţei, a deciziei de
suspendare şi/sau retragere a licenţei;
– să consulte întreprinzătorii privind modul de eliberare a diferitor tipuri de autorizaţii pentru activitatea de
întreprinzător;
– să consulte titularul patentei de întreprinzător, întreprinderea individuală şi societatea cu răspundere limitată privind
obligativitatea sau neobligativitatea ţinerii evidenţei contabile;
– să recomande soluţii pentru întreprinzătorul căruia i s-a încălcat drepturile prin: a) utilizarea ilegală a denumirii de
firmă sau a mărcii unui alt întreprinzător; b) săvârşirea unor acţiuni de către un întreprinzător care ocupă o situaţie
dominantă pe piaţă şi/sau care aplică măsuri descriminatorii faţă de alţi întreprinzători; c) săvârşirea unor acţiuni de
divizare a pieţei după teritoriu.
 Bibliografie – acte normative
– Codul civil nr.1107/2002, republicat în MO, 2019, nr.66-75;
– Legea nr. 845/1992cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;
– Legea nr. 235/2006privind principiile de bază a activităţii de întreprinzător;
– Lege nr. 161/2011 privind implimentarea ghișeului unic în activitatea de întreprinzător;
– HG 778/2013 privind unele măsuri de implementare a ghișeului unic;
– Ordinul CL 12-g/2016
– Legea nr.160/2011privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;
– Legea nr.113/2007 contabilităţii, (în vigoare de la 01.01.2008);
– Legea nr. 287/2017 contabilității și raportării financiare (in vigoare din 1.01.2019)
– Legea nr.183/2012 concurenţei;
– Codul Fiscal al RM;
– Legea nr. 1515/1993 privind protecția mediului înconjurător;
– Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorului;
– Legea cu privire la standartizarea națională nr. 20/2016.
 Bibliografie – literatura
– Roşca Nicolae; Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor, Chişinău, 2011, p.249-281;
– ROŞCA, NICOLAE. BAIEŞ, SERGIU. Dreptul afacerilor (scheme). Chişinău, 2001;
– КАЛЕНИК A.Б. Коммерческое право,. Chişinău, 2007, 266 с.
– Mărgineanu Gabriel, MĂRGINEANU LILIA, Dreptul afacerilor, Chişinău, 2004, 722 p.
– Rusu V., Focșa Ch., Curs de drept comercial, Chișinău, 2006;
– Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova, volumul I, Chişinău, 2006.
– ВОЛЧИНСКИЙ, ВИКТОР. Развитие гражданского законодательство в Республике Молдова // Сборник Пути к
новому праву, материалы международных конференций в Санкт-Петербурге и Бремене, Берлин, Верлаг, 1998,
с. 72-74.
– CĂRPENARU, STANCIU. Tratat de drept comercial român, Universul Juridic, Bucureşti, 2016.
– Angheni Smaranda Drept Comercial, Tratat, Editura CH Beck, Bucureşti, 2019.
– Adrian M. Truichici, Luiza Neagu, Drept comercial, Jurisprudenta Curtii de Justișie a Uniunii Europene, Universul
Juridic, București, 2017
– GEORGESCU, I. L. Drept comercial român. Vol.I şi II. Ed. “Soces &Co SAP”, Bucureşti, 1947.
– ШИШКА Р.Б., и др., Предпринимательское право, Украины Харьков, 2001, с. 622.
– ГУЩИН В. В., ДМИТРИЕВ, Ю.А. Россиское предпринимательское право, Москва, 2005, с.735.
– Гражданское и торговое право капиталистических государств, Moscova – 1993.
– АНОХИН, В.С. Предпринимательское право. Москва, Владос, 1999, 390 с.
– Guyon Y. Droit des affaires, Tome 2, 7- ieme edition, Paris, Economica, 1999
– Richard Whish, Competition Law, Lexis Nexis UK, 2003
– Giorgiu Coman, Evolutia dreptului concurenței, E Hamangiu, 2015
 Mecanismele de intervenție a statului
în activitatea economică
• Intervenția statului se manifestă prin prevederile legislative
/normative ce reglementează activitatea de întreprinzător, unde
anumite norme imperative vin să stabilească reguli de
comportament pe piață
– Respectarea regulilor de comportament pe piață în condiții de
concurență liberă
– Obținerea licențelor pentru genul de activitate practicat
– Ținerea evidenței contabile
– Efectuarea la timp a plăților obligatorii la bugetul de stat
– Onorarea obligațiilor contractuale
– Respectarea legislației muncii
– Asigurarea protecției mediului înconjurător
– Etc.
 Scop și necesități
• Respectarea ordinii de drept în activitatea
economică
• Protecția investitorilor
• Protecția consumatorilor
• Asigurarea populației cu locuri de muncă
• Asigurarea statului cu resurse materiale
• Formarea bugetului de stat
• Apărarea și securitatea statului
• Protecția mediului
• Etc.
 Incursiune istorică
privind reglementarea activității de întreprinzător
• Declanşarea reformei economice în R.Moldova a început o dată cu
declararea suveranităţii şi independenţei ţării.
• Hotărârea Parlamentului din 25 iulie 1990 “Cu privire la concepţia trecerii la
economia de piaţă în Republica Moldova”.
• Formarea unui nou cadru juridic în toate domeniile.
• Ieşirea din zona rublei prin introducerea monedei naţionale:
– 1992 – moneda de tranziție, așa-numitele ”cupoane”
– 1993 – leul moldovenesc, a fost introdus la un curs iniţial de 3,85 lei/dolar.
• Primul program de privatizare în masă a fost adoptat în luna martie a anului
1993.
– În procesul de privatizare Republica Moldova s-a inspirat din modelul ceh şi a
preluat de la acesta ideea bonurilor patrimoniale şi a licitaţiei publice cu
subscriere de acţiuni.
– Bonurile patrimoniale erau nominale şi nu puteau fi vândute altor cetăţeni.
– Valoarea nominală a bonului era stabilită de vechimea în muncă a titularului plus
echivalentul a cinci ani, şi îi oferea acestuia o anumită cotă-parte din proprietatea
publică.
 Principiile actuale de reglementare
a activității de întreprinzător
• Ghiliotina 1 (2004) și Ghiliotina 2 (2006)
• Legea nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare
a activității de întreprinzător
– Previzibilitatea reglementării activității de întreprinzător (legislație,
cheltuieli, normative tehnice)
– Transparența decizională (informarea societății civile)
– Transparența reglementării activității de întreprinzător (MO al RM,
Registru de Stat al actelor juridice / internet)
– Transparența actelor necesare inițierii/lichidării afacerii
– Aprobarea tacită a inițierii / lichidării afacerii
– Analiza impactului de reglementare (argumentarea necesității)
– Reglementarea materială și procedurală a inițierii, desfășurării și
lichidării afacerii prin acte legislative
– Echitabilitatea (proporționalitatea) în raporturile dintre stat / societate
și întreprinzător
 Implimentarea ghișeului unic
în activitatea de întreprinzător
• Ghișeu unic – mecanism care permite părților implicate în
activitatea de afaceri să acorde informație și documente
standardizate printr-un punct de recepționare, astfel fiind
îndeplinite toate cerințele legislației privind reglementarea
activității de întreprinzător.
• Scop – instituirea unui mecanism de eficientizare a
activității întreprinzătorului: facilitatea obținerii, constatării,
înregistrării și/sau anulării anumitor drepturi.
• Procedura - persoana efectuează o singură vizită la
autoritate (cu excepția vizitei finale de recepționare a
actului) și informația necesară eliberării actului permisiv se
depune într-un singur loc.
 Obligația întreprinzătorului
de a obține autorizații
• Semnificația
• Aspecte istorice/reforma actelor permisive (152 din 416)
• Lege privind reglementarea prin autorizare a activității de
întreprinzător
• Excepție: domeniul financiar - bancar
• Act permisiv – autorizație, permis, certificat, aviz, aprobare,
etc. sau orice alt act constatator prin care autoritatea
emitentă constată unele fapte juridice și/sau investește cu
dreptul de a desfășura o anumită activitate de întreprinzător
• Nomenclator al actelor permisive:
– Denumirea oficială
– Autoritatea emitentă,
– Taxa ce urmează a fi încasată și Termen de valabilitate
 Clasificare
• Licența – act permisiv, care investește titularul cu dreptul
de a desfășura un anumit gen de activitate, integral sau
parțial, asupra căruia se răsfrâng criteriile de licențiere
stabilite de lege;
• Autorizație – act permisiv care se referă la acordarea
anumitor drepturi de activitate și la atestarea anumitor
condiții de către agentul economic;
• Certificat – act permisiv care se referă la conformitatea
anumitor bunuri sau servicii, fie la atestarea
cunoștințelor/capacităților angajaților unui agent
economic, care este impus de lege pentru a confirma
respectarea unor cerințe tehnice și a cărui neobținere nu
periclitează activitatea agentului economic in domeniul
respectiv.
 Procedura de autorizare
• Eliberarea actului permisiv
• Prelungirea actului permisiv
• Reperfectarea actului permisiv
• Eliberarea duplicatului actului permisiv
• Suspendarea și reluarea valabilității
• Retragerea actului permisiv
• Licențierea – capitol separat
 Eliberarea
• Subiecții – activitate de întreprinzător
• Depunerea cererii + acte/Certificat constatator
• Ghișeu unic
• 10 zile
• Suspendarea termenului – informații
incomplete, notificare, maxim 30 zile
• Acceptare tăcită / excepție certificate/
Inspectoratul General al Poliției/data
confirmării recepționării scrisorii
 Reperfectarea
• Modificări a datelor din act permisiv
• Depunerea cererii – 10 zile din data modificării
• Reperfectarea – 5 zile / certificat constatator
• Termenul de valabilitate - același
 Eliberarea duplicatului
• Pierdere sau deteriorare
• Eliberarea – 3 zile
• Termenul de valabilitate – același
• Anularea actului precedent
 Suspendarea și reluarea valabilității
actului permisiv
• RG- Legea cu privire la principiile de reglementare a
activității de întreprinzător (instanța de judecata/5
zile)
• Excepții/din oficiu: cererea titularului și neachitarea
taxei, alte cazuri expres prevăzute de lege
• Termen pentru notificarea titularului – 3 zile
• Termen maxim de suspendare – 2 luni
• Înlăturarea încălcărilor – în scris
• Reluarea valabilității – 3 zile pentru aprobarea deciziei
(în baza hotărîrii judecătorești)
• Termenul de valabilitate nu se prelungește
 Retragerea actului permisiv
• RG – instanța de judecată
• Excepții:
– Cererea titularului
– Radierea din Registrul PJ
– Depistarea unor date neautentice prezentate
– Transmiterea actului permisiv TP
– Neînlăturarea circumstanțelor /suspendare
Licențierea activității de întreprinzător
• Document de strictă evidență
• Conținutul (denumirea autorității, seria,
numărul, data eliberării, denumirea, forma
juridică de organizare, sediul titularului, genul
de activitate, termenul, etc.)
• Anexa la licență (condițiile de licențiere, lista
subdviziunilor, lista specialiștilor angajați, lista
utilajului de joc, lista unităților de transport,
etc.)
 Autoritățile de licențiere
1. ASP - Agenția Servicii Publice
2. BNM - Banca Națională a Moldovei
3. CNPF - Comisia Națională a Pieței Financiare
4. ANRE - Agenția Națională pentru Reglementare în
Energetică
5. ANRCETI - Agenția Națională pentru Reglementare în
Comunicații Electronice și Tehnologia Informației
6. AMDM - Agenția Medicamentului și Dispozitivelor
medicale
7. CCA - Consiliul Coordonator al Audiovizualului
 Genurile de activitate supuse
reglementării prin licențiere
• Criterii de determinare, cel puțin unu din:
– Implicarea utilizării resurselor limitate ale statului
– Serviciul prestat/ bunul produs sau comercializat
prezintă pericol sporit necesită a fi supravegheat
– ȘI licențierea nu DUBLEAZĂ alte proceduri de
reglementare
 Procedura licențierii
• Depunerea declarației + documentele suplimentare (Ordinul
Camerei de Licențiere nr. 12-g/2006)
• Personal, prin scrisoare recomandată, prin serviciul e-licențiere sau
prin poșta electronică (semnătura digitală)
• Datele se verifică prin procedura ghișeului unic
• Înregistrarea declarației și eliberarea borderoului
(înștiințare privind refuzul înregistrării – 3 zile cu indicarea motivelor
refuzului)
• Decizia privind eliberarea licenței – 3 zile, cu informarea
solicitantului cel tîrziu ziua următoare
• Acceptare tacită – depășirea termenului (excepție: activitatea
bancară, regimul armelor de foc, munițiilor, explozibililor)
• Perfectarea licenței – 3 zile din data achitării taxei (neachitare 30
zile – anularea deciziei de eliberare a licenței)
 Sfera de acțiune și termenul de
valabilitate a licenței
• Întreg teritoriu al Republicii Moldova (excepție:
activitatea licențiată prevede limite teritoriale)
• Aplicarea acordurilor internaționale
• Termen general – 5 ani
• 1 an: pp 2 si 4 din Anexa - importul alcoolului etilic/
comercializarea angro a producției alcoolice,
importul/comercializare angro articolelor de tutun
• 3 ani: fabricarea alcoolului etilic, a berii, exc.vinuri
• Termene specifice genurilor de activitate: licențele
eliberate de BNM, CNPF, ANRE, ANRCTI, CNA.
 Taxa pentru licență
• Taxă fixă: 3250 lei
• Taxa anuală – anexa 2
• Scutiri:
– 50% - solicitanții înregistrați în același an
Excepție: jocuri de noroc, producție alcoolică, produse petroliere

• Taxa stabilită de reglementări speciale: BNM,

CNPF, ANRCETI, CCA
 Obligația întreprinzătorului
de a ține contabilitatea
• Legea contabilității nr. 113/2007
se aplică tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de
întreprinzător, … precum şi reprezentanţelor şi filialelor întreprinderilor
nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul de
activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.
începând cu 01.01.2019 se va aplica doar instituțiilor/organizațiilor
bugetare
• Legea nr. 287/15.12.20017 contabilității și raportării financiare, în
vigoare din 01.01.2019
• Entitatea este obligată să ţină contabilitatea şi să întocmească situațiile
financiare (art. 7 al. 2)
• Contabilitatea se ţine în limba de stat şi în monedă naţională.
• Deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea
surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fără
documentarea şi reflectarea acestora în contabilitate se interzic.
 Răspunderea şi drepturile entităţilor
privind ţinerea contabilităţii
Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi
raportarea financiară revine:
a) conducerii (organului executiv) – în entitatea
cu răspundere limitată;
b) partenerilor – în entitatea ai cărei proprietari
au răspundere nelimitată;
c) proprietarului – pentru întreprinzătorii
individuali;
d) conducătorului entităţii – în entităţile
neprevăzute la lit.a)–c).
 Noțiuni contabile
• Contabilitate – sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare,
generalizare a elementelor contabile şi de raportare financiară;
• Element contabil – active, capitalul propriu, datorii, consumuri, cheltuieli, venituri, rezultate
financiare şi fapte economice ale entităţii;
• Fapt economic – tranzacție, operațiune, eveniment care au modificat sau pot modifica
activele, drepturile și datoriile, consumurile, cheltuielile, veniturile, rezultatele financiare ale
societății;
• Document primar – confirmare documentară (pe suport de hîrtie sau în formă electronică)
care justifică efectuarea operaţiunii economice, acordă dreptul de a o efectua sau certifică
producerea unui eveniment;
• Raport anual – situațiile financiare anuale, raportul conducerii și raportul auditorului (daca
auditul este obligatoriu)
• Situații financiare (raport financiar – pentru instituții publice) – totalitate sistematizată de
indicatori ce caracterizează situaţia patrimonială şi financiară, existenţa şi fluxul capitalului
propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe o perioadă de gestiune;
• Carte mare – registru generalizator al conturilor sintetice întocmit în scopul controlului
corectitudinii înregistrării în conturile contabile şi întocmirii rapoartelor financiare;
 Tipuri de contabilitate
• Contabilitate financiară
– Reprezintă un sistem de colectare, grupare, prelucrare și
sistematizare a informației privind existența și mișcarea
activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor și
cheltuielilor în expresie valorică pentru întocmirea
rapoartelor financiare
– Se prezintă periodic, sub formă de raport financiar.
• Contabilitatea de gestiune
– Reprezintă un sistem de colectare, prelucrare, pregătire și
transmitere a informației contabile pentru planificarea,
calcularea costurilor, verificarea și analiza executării
bugetelor, în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru
luarea deciziilor manageriale
– Se prezintă administratorului, asociaților, etc.
 Sisteme contabile
• Sistem contabil în partidă simplă - sistem
contabil care prevede reflectarea unilaterală a
faptelor economice, utilizînd înregistrarea în
partidă simplă conform metodei “intrare-ieşire”;
• Sistem contabil în partidă dublă - sistem contabil
care prevede reflectarea faptelor economice în
baza dublei înregistrări, cu aplicarea planului de
conturi contabile, registrelor contabile şi
situațiilor financiare;
 Contabilitate în partidă simplă
• Situațiile financiare nu se prezintă
• Este ținută de GȚ, ÎI, pînă la înregistrarea
acestora ca contribuabili al TVA și persoanele
fizice care prestează servicii profesionale
• Entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul
contabil în partidă simplă poate aplica
sistemul contabil în partidă dublă.
 Contabilitate în partidă dublă
Prezintă situații financiare SIMPLIFICATE
- Numărul mediu scriptic al salariaților
nu depășește 9 persoane
- Veniturile din vînzări nu depășesc 3
mln lei, și
- Valoarea contabilă totală (de bilanț) a
activelor la data raportării nu
depășește 3 mln lei
Prezintă situații financiare COMPLETE
- Altele decât cele care corespund
criteriilor pentru a prezenta situații
financiare simplificate
- Entitățile în al căror capital social cota
proprietarului persoană juridică, care
nu este subiect al sectorului ÎMM,
depășește 35%
- Companiile fiduciare;
- Entitățile importatoare de mărfuri
supuse accizelor;
- Organizațiile de microfinanțare,
asociații de economii și împrumut,
alți participanți la piața financiară
nebancară;
- Casele de schimb valutar și
lombardurile;
- Entitățile din domeniul jocurilor de
noroc
 Organizarea contabilității
• Ciclul contabil al entităţii cuprinde:
a) întocmirea documentelor primare şi
centralizatoare;
b) evaluarea şi recunoaşterea elementelor contabile;
c) reflectarea informaţiilor în conturile contabile;
d) întocmirea registrelor contabile;
e) inventarierea elementelor contabile;
f) întocmirea balanţei de verificare, a Cărţii mari şi a
rapoartelor financiare.
 Documente primare/justicative
• Acestea stau la baza contabilizării faptelor economice.
• Se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii sau, dacă
aceasta este imposibil, nemijlocit după efectuarea
operaţiunii.
• Formularele tipizate sunt aprobate de Ministerul Finanţelor
(excepții: formulare elaborate de entitate, aprobate de
conducerea ei, cu respectarea cerinţelor legale).
• Întocmite pe suport de hîrtie sau în formă electronică
• Limba Romana
• Corectări nu se admit
• Documente primare cu regim special (transferul dreptului
de proprietate, prestarea serviciilor financiare, leasing,
asigurări, etc. )
 Evaluarea şi recunoaşterea
elementelor contabile
• Standarde Internaţionale de Raportare
Financiară (I.F.R.S.)
• Standarde Naţionale de Contabilitate (S.N.C.)
şi
• Standarde Naţionale de Contabilitate pentru
Sectorul Public (S.N.C.S.P.)
 Conturi contabile
• Entitatea care aplică sistemul contabil în partidă dublă este obligată
să ţină evidenţa activelor, capitalului propriu, datoriilor,
consumurilor, cheltuielilor şi veniturilor în baza conturilor contabile.
• Nomenclatorul conturilor contabile şi metodologia privind utilizarea
acestora sînt stabilite în Planul general de conturi contabile, care se
elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.
• Entităţile elaborează planul de conturi de lucru, în baza Planului
general de conturi contabile.
• Entitatea care aplică I.F.R.S. elaborează planul de conturi propriu, ce
corespunde cerinţelor I.F.R.S.
• Planul de conturi utilizat de instituţiile publice se elaborează şi se
aprobă de Ministerul Finanţelor.
• Planul de conturi utilizat de instituţiile financiare se elaborează şi se
aprobă de Banca Naţională.
 Registre contabile
• Datele din documentele justificative se înregistrează, se
acumulează şi se prelucrează în registrele contabile
• Nomenclatorul şi structura registrelor contabile se stabilesc
de fiecare entitate de sine stătător
• Ministerul Finanţelor stabileşte registre contabile obligatorii
pentru unele categorii de entităţi, cu excepţia entităţilor
care aplică S.I.R.F.
• Registrele contabile se întocmesc pe suport de hîrtie sau în
formă electronică (la solicitare – obligatoriu pe suport de
hîrtie)
• Registrele contabile obligatorii sînt Cartea mare sau balanţa
de verificare şi alte registre centralizatoare, care servesc
drept bază pentru întocmirea situațiilor financiare
 Inventarierea patrimoniului
• Inventarierea generală a elementelor de activ
şi pasiv:
– cel puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării
activităţii sale,
– în cazul reorganizării sau încetării activităţii,
– alte cazuri stabilite de lege (Ministerul Finanţelor)
• Modul şi regulile de efectuare a inventarierii
se elaborează şi se aprobă de Ministerul
Finanţelor.
 Întocmirea situațiilor financiare
• Situații financiare semianuale și anuale –
entitățile de interes public
• Situații financiare anuale – altele decît
entitățile de interes public și instituțiile
publice
• Suplimentar la situațiile financiare, entitatea
va prezenta ANUAL raportul conducerii și
raportul auditorului (în cazul în care acesta
este obligatoriu)
 Conținutul situațiilor financiare
• SIMPLIFICATE • COMPLETE
- Bilanțul - Bilanțul
- Situația de profit și - Situația de profit și
pierderi pierderi
- Nota explicativă - Situația modificărilor
capitalului propriu
- Situația fluxurilor de
numerar
- Notele la situațiile
financiare
 Obligația de a exercita activitatea în
limita concurenței licite
• Constituția RM – art. 26
• Legea 145/1992
– art. 7 (obligațiile întreprinzătorilor de protecție a
concurenței ) și
– art. 8 (obligația statului de promovare a concurenței)
• Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012
• Abrogate:
– Lege 906/1992 privind limitarea activității
monopoliste și dezvoltarea concurenței
– Lege 1103/2000 cu privire la protecția concurentei
 Actele Consiliului Concurenței
/30.08.2013/
• Hotărîrea nr.13 cu privire la aprobarea Regulamentului
privind evaluarea acordurilor verticale anticoncurenţiale
• Hotărîrea nr.14 cu privire la aprobarea Regulamentului
privind evaluarea acordurilor orizontale anticoncurenţiale
• Hotărîrea nr.15 cu privire la aprobarea Regulamentului
privind evaluarea acordurilor anticoncurenţiale de
transfer de tehnologie
• Hotărîrea nr.16 cu privire la aprobarea Regulamentului
privind stabilirea poziţiei dominante pe piaţă şi evaluarea
abuzului de poziţie dominantă
• Hotărîrea nr.1 cu privire la aprobarea Regulamentului
privind forma de notificare, procedura de examinare şi
adoptare a deciziilor cu privire la ajutorul de stat
 Autoritatea de stat competentă în
domeniul Concurenței
• Consiliul Concurenței (anterior ANPC)
• Activitate:
– proceduri de supraveghere în domeniul
concurenței,
– susținerea și promovarea concurenței, și
– promovarea culturii concurenței.
 Noțiune de concurență
(art. 4 Legea 183/2012)
• Concurenţă:
– rivalitate economică,
– existentă sau potenţială,
– între două sau mai multe întreprinderi independente
– pe o piaţă relevantă,
– cînd acţiunile lor limitează efectiv posibilităţile
fiecăreia dintre ele de a influenţa unilateral condiţiile
generale de circulaţie a produselor de pe piaţa
respectivă,
– stimulează progresul tehnico-ştiinţific şi creşterea
bunăstării consumatorilor.
 Noțiunea de concurență
doctrina
• Concurenţa – o confruntare între agenţii economici
pentru cîştigarea şi conservarea clientelei, în scopul
rentabilizării propriei activităţi.
(St. Cărpenaru)

• Concurenţa – este o liberă competiţie între agenţii

economici care oferă pe o piaţă determinată produse şi
servicii ce tind să satisfacă nevoi asemănătoare sau
identice ale consumatorilor, desfăşurată în scopul de a
asigura existenţa sau expansiunea comerţului.
(N. Roşca/C. Bîrsan)
 Caracteristicile concurenței
• Intervine între agenţi economici care oferă pe
aceiaşi piaţă servicii asemănătoare.
• Este o competiţie liberă
• Este o stare continuă
• Are loc pe o piață determinată.
 Condiții pentru existența concurenței
• Liberalizarea activităţii de întreprinzător;
– Alegerea liberă a domeniului de activitate
• Existenţa unui număr suficient de agenţi economici
privaţi;
– Monopol – unicitatea vînzătorului
– Monopson – unicitatea cumpărătorului
• Liberalizarea preţurilor şi tarifelor;
– Stabilirea în mod individual a preţurilor şi tarifelor
– Interdicţia pentru organele de stat de a stabili preţurile cu
anumite excepţii
• Asigurarea cadrului legal.
 Funcţiile concurenţei
• Reglator al cererii şi ofertei;
• Factor determinant la stabilirea preţului
mărfurilor şi serviciilor;
• Mecanism de repartizare a profitului între
agenţii economici implicaţi în producţia şi
distribuţia mărfurilor.
 Ce este interzis?
Practici anticoncurențiale

• Acordurile anticoncurențiale;
• Comportamentul abuziv;
• Concurența neloială;
• Restrângerea publică a concurenței.
 Acorduri, decizii și practici concertate
• Acordurile anticoncurențiale între entități independente pot lua diferite forme și
nu necesită acordul formal al societăților implicate.
• Nule de drept
• Au drept obiect împiedicarea , restrângerea și limitarea concurenței:
– stabilirea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau a oricăror
alte condiţii de tranzacţionare;
– limitarea sau controlul producerii, comercializării, dezvoltării tehnice sau a investiţiilor;
– împărţirea pieţelor sau surselor de aprovizionare;
– participarea cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
– limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de
către alte întreprinderi, precum şi acordurile de a nu cumpăra sau de a nu vinde către
anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă;
– aplicarea, în raporturile cu partenerii comerciali, a condiţiilor inegale la prestaţii
echivalente, cauzându-le astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
– condiţionarea încheierii contractelor de acceptare de către parteneri a unor prestaţii
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au
legătură cu obiectul acestor contracte.
• Cu toate acestea, lista de mai sus are numai un caracter ilustrativ, deoarece nu este
posibilă o enumerare exhaustivă a formelor de acorduri anticoncurențiale.
 Exceptarea acordurilor
anticoncurenţiale
• Sunt legale acordurile anticoncurenţiale care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) contribuie la îmbunătăţirea producerii sau distribuţiei de
produse ori la promovarea progresului tehnic sau
economic;
b) asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul
obţinut;
c) nu impun întreprinderilor în cauză restricţii care nu sînt
indispensabile pentru atingerea obiectivelor menţionate la
lit.a) şi b);
d) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina
concurenţa în ceea ce priveşte o parte semnificativă a
produselor în cauză.
 Cartelurile
• Acordurile anticoncurențiale, practici concertate
anticoncurențiale, sau înțelegeri anticoncurențiale între
concurenți de a stabili prețurile, cota de piață sau
trucarea licitațiilor sunt frecvent menționate ca și
carteluri. În termeni simpli, un cartel reprezintă o
înțelegere între concurenți prin care aceștia se obligă
să nu concureze unii cu alții. Principalul pericol
prezentat de carteluri pentru procesul competitiv este
că membrii cartelului se bazează pe cursivitatea
acțiunilor convenită reciproc, în loc de a concura unul
cu celălalt. În consecință, consumatorii pot ajunge să
plătească mai mult pentru produse sau servicii de o
calitate mai joasă.
 Acordurile de importanță minoră
• Legea Concurenței conține o listă a acordurilor dintre întreprinderile mici
(concurenți sau neconcurenți), ale căror efecte sunt considerate a nu
limita în mod semnificativ concurența.
• Astfel de acorduri au fost denumite ca fiind acordurile anticoncurențiale
de importanță minoră, iar cele mai multe dintre ele sunt exceptate de la
aplicabilitatea Legii Concurenței.
• Poziția pe piață a părților implicate în aceste acorduri restrictive trebuie să
fie determinantă atunci când se analizează importanța lor "minoră". De
exemplu, un acord anticoncurențial restrictiv este executoriu și nu are
consecințe legale negative pentru părțile acestuia în cazul în care:
– cota de piaţă cumulată deţinută de concurenții participanți la acord şi de
întreprinderile dependente de aceștia nu depăşeşte 10% pe niciuna dintre
pieţele relevante afectate de acord;
– cota de piaţă deţinută de fiecare dintre părţile la acord, care nu sânt
concurenți, şi de întreprinderile dependente de aceștia nu depăşeşte 15% pe
niciuna dintre pieţele relevante afectate de acord.
 Acordurile de importanță minoră
interzisă
• Legea concurenței prevede că anumite restricții în calea concurenței, care pot fi
incluse în acordurile dintre întreprinderile mici ar putea avea un impact negativ
semnificativ asupra procesului concurențial. Astfel, companiile mici nu trebuie :
• Să se angajeze în acorduri cu concurenții lor pentru a stabili prețurile, cota
de piață sau falsificarea licitațiilor;
• Să se angajeze în acorduri cu clienții sau distribuitorii acestora (non-
concurenți), în scopul de a:
– restrânge capacitatea cumpărătorului de a stabili prețul de vânzare;
– limita teritoriului în care cumpărătorul poate vinde produse;
– restricționa vânzarea de produse contractate la un anumit grup de consumatori;
– restricționa vânzarea activă sau pasivă pentru utilizatorii finali de către membrii unei rețele de
distribuție selectivă care funcționează la nivelul comerțului cu amănuntul;
– restrânge furnizarea reciprocă a produselor între distribuitori în interiorul unui sistem de
distribuție selectivă, inclusiv între distribuitori care acționează la diferite niveluri ale
comerțului;
– restricţia convenită între un furnizor de componente şi un cumpărător care incorporează
aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca
piese separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au
fost desemnaţi de cumpărător pentru repararea sau întreţinerea produselor lui.
 Poziția dominantă
• Poziţie dominantă pe piaţă – poziţie de putere economică de care
beneficiază o întreprindere ce îi permite să împiedice menţinerea
unei concurenţe efective pe o piaţă relevantă, acordîndu-i
posibilitatea de a se comporta în mod independent faţă de
concurenţi, de clienţii săi şi, în ultimă instanţă, faţă de consumatori;
• Poziţia dominantă rezultă dintr-o combinaţie de mai mulţi factori
care, luaţi separat, nu sînt neapărat hotărîtori.
• Evaluarea unei poziţii dominante va ţine seama de structura
concurenţială a pieţei şi în special de următorii factori:
– Poziţia/cota pe piaţă a întreprinderii dominante şi a concurenţilor ei
(50%)
– Cradul de expansiune şi nivelul de intrare pe piaţă a concurentilor
actuali / potentiali (profitabila si suficientă)
– puterea compensatorie a cumpărătorilor (dimensiunea si imporanta
lor comercială)
 Practici interzise întreprinderilor cu
poziție dominantă
• Poziția dominantă nu este ilegală și nici interzisă de Legea concurenței.
Totuși, companiile care au o poziție dominantă, trebuie să acorde o atenție
deosebită unor restricții suplimentare impuse pentru activitățile lor,
pentru a evita acuzația de abuz de poziție dominantă.
• O societate cu poziție dominantă ar putea fi considerată de a fi abuzat în
cazul în care are loc:
– impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vânzare
ori de cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare;
– limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul
consumatorilor;
– aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la
prestaţii echivalente, creând în acest fel unora din ei un dezavantaj
concurenţial;
– condiţionarea încheierii contractelor de acceptare de către partenerii
comerciali a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau conform
uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
 Restrângerea publică a concurenței
• Acțiunile sau omisiunile autorităților de stat și locale care restrâng,
împiedică sau denaturează concurenţa sunt interzise. Legea
concurenței, oferă o listă ilustrativă de exemple de acte
anticoncurențiale sau inacțiuni ale autorităților publice, care sunt
interzise, exprimate în special prin:
– limitarea drepturilor întreprinderilor de procurare ori comercializare;
– stabilirea de condiţii discriminatorii sau acordarea de privilegii pentru
activitatea întreprinderilor, în cazul în care acestea nu sânt prevăzute
de lege;
– stabilirea de interdicţii sau restricţii, neprevăzute de lege, pentru
activitatea întreprinderilor;
– impunerea, directă ori indirectă, a întreprinderilor de a se asocia ori de
a se concentra sub orice formă.
 Concurența neloială
• Scopul principal al protecției împotriva concurenței neloiale este de
a asigura ca afacerile dintre concurenți se vor desfășura în
conformitate cu bunele moravuri și practici comerciale oneste.
Legea Concurenței creează un mecanism de control și înlăturare a
actelor de concurență neloială. În special, legea prevede o listă
neexhaustivă de exemple de concurență neloială. Astfel, este
neloial ca o societate comercială să:
– răspândească informații false de natură a discredita concurentul;
– instige la rezilierea sau la încălcarea unui contract cu un concurent;
– obținerea în mod ilegal și dezvăluirea secretului comercial al unui
concurent;
– deturnarea clientelei concurentului;
– crearea confuziei cu întreprinderea, produsele sau activitatea
economică a unui concurent.
 Concentrările economice
• Legea concurenței Republicii Moldova a creat un sistem de control asupra
concentrărilor economice exercitat de către Consiliul Concurentei.
• Conform Legii Concurenței, o concentrare economica apare în cazul în
care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:
– fuzionării a două sau mai multor întreprinderi independente anterior ori a mai
multor părţi ale unor întreprinderi independente anterior; sau
– preluării, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puţin
o întreprindere ori de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin
achiziţionarea de valori mobiliare (părţi sociale) sau de active, fie prin contract
ori prin alte mijloace, a controlului direct sau indirect asupra uneia ori mai
multor întreprinderi sau părţi ale acestora, sau
– prin crearea unei societăţi în comun care îndeplineşte în mod durabil toate
funcţiile unei entităţi economice autonome.
• O tranzacție care intră în domeniul de aplicare a sistemului de notificare a
concentrării economice nu poate fi pusă în aplicare înainte de notificarea
și aprobarea Consiliului Concurenței.
 Praguri de notificare
• O concentrare este supusă notificării prealabil
punerii în aplicare în cazul în care sunt întrunite
următoarele praguri de notificare:
– cifra totală de afaceri realizată cumulativ de
întreprinderile implicate, înregistrată în anul anterior
operaţiunii, depăşeşte 25000000 lei
• ȘI
– există cel puţin două întreprinderi implicate în
operaţiune care au realizat pe teritoriul Republicii
Moldova, fiecare în parte, o cifră totală de afaceri mai
mare de 10000 000 lei în anul anterior operaţiunii.
 Excepțiile sistemului de notificare:
• controlul este dobândit şi exercitat pentru îndeplinirea unei
proceduri de lichidare, de insolvabilitate sau altei proceduri
similare;
• băncile şi participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară
ale căror activităţi includ operaţiuni cu valori mobiliare deţin
temporar valori mobiliare ale unei întreprinderi pe care le-au
dobândit în vederea revânzării, cît timp ele nu exercită drepturile
la vot conferite de valorile mobiliare pentru a determina
comportamentul concurenţial al întreprinderii în cauză ori le
exercită numai în vederea pregătirii înstrăinării integrale sau
parţiale a întreprinderii în cauză sau a activelor acesteia ori
revânzării valorilor mobiliare în cauză, cu condiţia ca înstrăinarea
sau revânzarea să aibă loc în termen de până la 12 luni de la data
dobândirii;
• întreprinderile, inclusiv grupurile de întreprinderi, realizează
operaţiuni de restructurare sau de reorganizare a propriilor
activităţi.
 Termenul și procedura de notificare
• Consultări pre-notificare: cu cel puțin 3 zile înainte de notificare,
întreprinderile implicate au dreptul de a solicita consultări prealabile
Consiliului Concurentei, în scopul de a discuta anumite aspecte juridice
sau practice legate de concentrarea economica care face obiectul
notificării;
• Notificarea tranzacției: Notificările trebuie să fie făcute sub forma
elaborată și aprobată de către Consiliul Concurenței înainte de încheierea
tranzacției.
• Faza I de Investigare: Consiliul Concurenței dispune de 30 de zile
lucrătoare, cu drept de prelungire pentru încă o perioada de 30 de zile,
pentru a face o evaluare inițială privind compatibilitatea operațiunii
notificate cu dreptul concurenței.
• Etapa a II de Investigare: În cazul prezenței criteriilor de deschidere a
etapei a II-a de investigații, Consiliul Concurenței are la dispoziție 90 de
zile lucrătoare pentru a adopta o decizie finală, cu drept de prelungire
pentru încă o perioadă de 30 de zile lucrătoare.