ANALIZATORUL VIZUAL

GENERALITĂŢI
Analizatorul vizual este specializat în:

• detecţia,
• selectarea,
• interpretarea semnalelor luminoase.

Analizatorul vizual atinge cel mai înalt

grad de complexitate şi totodată de
organizare, oferind creierului 90 –
95% din cantitatea totală de
informaţie.
GENERALITĂŢI
Analizatorul vizual este alcătuit din:

• receptor, situat la nivelul globului

ocular,

• segment de conducere reprezentat de

calea optică senzorială şi

• segment central reprezentat de ariile

optice senzoriale.
GENERALITĂŢI
Globul ocular
prezintă trei
tunici; dinspre
exterior spre
interior
acestea sunt:

• Tunica
fibroasă,
constituită
anterior de
cornee iar
posterior de
scleră.
GENERALITĂŢI
• Tunica
vasculară =
tract uveal;
anterior este
formată de iris
şi corpul ciliar,
posterior de
coroidă.

• Tunica
receptoare =
retina.
Procesul vederii:
1. Formarea imaginii optice – realizată
de către globul ocular (sistem optic
centrat alcătuit din 3 medii dioptrice
succesive:

- corneea şi umoarea apoasă

(lichidă);
- cristalin;
- umoarea vitroasă = corpul
vitros (vâscos) .
Procesul vederii:
Acestea realizează o
imagine reală,
inversată şi mai mică
a obiectelor pe retină.

2. Foto-chimio-transducţia – absorbţia
fotonilor de către celulele receptoare cu
generarea semnalului electric (trecând
prin etapa intermediară de semnal
chimic). Este o dublă transducţie (situaţie
unică la analizatori).
Procesul vederii:
3. Procesarea neuronală a informaţiei în
retină şi transmiterea informaţiei către
scoarţa cerebrală prin intermediul căii
optice senzoriale.
Retina:

• Este stratul senzorial al globului

ocular, derivat din epiteliul tubului
neural. Din această cauză celulele
receptoare reprezintă practic neuroni
modificaţi.
Retina:
La om, la fel ca la
celelalte
mamifere, retina
este de tip
inversat,
celulele
receptoare fiind
situate în
vecinătatea
tractului uveal şi
nu a corpului
vitros.
Retina:
Retina acoperă faţa
profundă a coroidei
dar şi feţele profunde
ale corpului ciliar şi
irisului; aceste două
porţiuni sunt lipsite de
receptori vizuali,
formând retina oarbă.
Limita dintre
porţiunea optică şi cea
oarbă se suprapune
peste ora serrata
(limita între coroidă şi
corpul ciliar).
Retina:

Conform aspectului
la microscopul
optic, retinei i-au
fost descrise 10
straturi (care nu
sunt straturi
celulare!).
Dinspre exterior
spre interior
acestea sunt:
Retina:
1. Stratul epitelial pigmentar, prelungit
anterior ca epiteliu posterior ciliar şi
apoi iridian;
2. Stratul conurilor şi bastonaşelor;
3. Membrana limitantă externă;
4. Stratul granular (nuclear) extern,
format de corpurile celulelor cu conuri
şi bastonaşe;
5. Stratul plexiform extern, unde se
găseşte sinapsa dintre celulele
receptoare şi neuronii bipolari;
Retina:
6. Stratul granular (nuclear) intern, format de
corpurile neuronilor bipolari, celulelor gliale
retiniene (celulele Müller), celulelor
orizontale şi celulelor amacrine;
7. Stratul plexiform intern, care conţine sinapsa
dintre celulele bipolare, amacrine şi
ganglionare;
8. Stratul ganglionar în care se află corpurile
neuronilor multipolari;
9. Stratul fibrelor nervului optic, care se
dirijează către discul optic;
10. Membrana limitantă internă, din vecinătatea
corpului vitros.
Retina: cele 10 straturi
Retina:
Celulele retiniene sunt de trei categorii:
• celulele pigmentare, ale stratului cel
mai extern;
• neuroni – sunt reprezentaţi de
elementele din retină ale căii optice
senzoriale: celulele cu conuri şi
bastonaşe, celulele orizontale, celulele
bipolare, celulele ganglionare şi
celulele amacrine;
• celule gliale – în primul rând gliocitele
retiniene (celulele Müller), cărora li se
adaugă astrocite şi microglii.
Retina - celulele pigmentare:
• A. Celulele pigmentare au următoarele
roluri:
– conţin pigment melanic de tip nervos
(neuromelanină), prezent în prelungirile
acestor celule, ce realizează fiecărei celule
receptoare retiniene câte o cameră
obscură.
– au rolul de a fagocita extremitatea distală
a segmentului receptor – con sau bastonaş
permiţând permanenta reînoire a
pigmentului fotosensibil.
– izolează imunologic retina de celelalte
straturi ale globului ocular, realizând o
adevărată barieră hemato-retiniană.
Retina - neuronii:
• Clasic, căii optice
senzoriale i se
descriu:
– celule receptoare –
celulele cu bastonaşe şi
conuri;
– protoneuronul căii –
celulele bipolare din
retină;
– deutoneuronul căii –
celulele multipolare
(ganglionare), situate
tot în retină;
– neuronul talamic de
releu – în corpul
geniculat lateral din
metatalamus.
Retina - neuronii:
Modern, receptorii se împart în patru tipuri
principale:
• receptorii de tip I – terminaţiile nervoase
libere;
• receptorii de tip II – receptori de tip
încapsulat (Vater Paccini etc.)
• receptorii de tip III – reprezintă un lanţ
format din neuroni dispuşi pe două rânduri.
Sunt receptorii pentru vederea fotopică
(vederea în lumină puternică, cu acuitate
vizuală maximă); în primul strat se găsesc
neuronii cu conuri, în al doilea strat neuronii
orizontali şi cei bipolari. Acest receptor face
sinapsă direct pe celula ganglionară.
Retina - neuronii:
• receptorii de tip IV – un lanţ neuronal
dispus pe trei rânduri. Sunt receptorii
sistemului scotopic (vederea în
condiţii slabe de iluminare). Primul
strat este cel al neuronilor cu
bastonaşe, stratul al doilea de
celulele orizontale şi bipolare iar
stratul al treilea, ce mediază
transmiterea sinaptică spre celula
ganglionară, de celulele amacrine.
Retina - neuronii:
• Celule cu bastonaşe – 120 milioane, dispuse
periferic, în jurul foveei, responsabile de
vederea scotopică (la întuneric) deoarece au
un prag de sensibilitate mai scăzut – sunt
stimulate de prezenţa a doar 4 fotoni!;
Retina - neuronii:
• Celule cu conuri – 6 milioane, dispuse
aproape exclusiv central, la nivelul maculei;
densitatea lor scade puternic spre periferie.
Sunt sensibile la o cantitate mai mare de
energie luminoasă - vedere fotopică
(colorată), fiind mai greu excitabile.
Retina - neuronii:
• Morfologie: celulele cu conuri şi bastonaşe
prezintă o prelungire externă şi o prelungire
internă, între care se găseşte corpul celular..
• 1. Prelungirea externă este subâmpărţită de
prelungirea periferică a celulelor Müller
(membrana limitantă externă) într-un
segment extern şi un segment intern.
• Segmentul extern – este mai scurt şi mai lat
la con, mai înalt şi mai subţire la bastonaş;
prezintă, la ambele tipuri de celule,
plicaturări (falduri) ale membranei, ce devin
discuri spre vârf, conţinând fotopigmenţii
(rodopsină etc.).
• Segmentul intern – la nivelul acestuia se
sintetizează fotopigmenţii.
Retina - neuronii:
• Prelungirea internă este reprezentată de
pedicul, mai larg – la conuri sau de sferulă -
la bastonaşe. În incizura sferulei pătrund
câte o prelungire a celulei bipolare (central)
şi două prelungiri de la două celule
orizontale (periferic), constituind astfel o
triadă. În cazul celulelor cu conuri
(pediculul), numărul de triade este mai
mare – 20 până la 30. În afară de sinapsele
mediate chimic de la nivelul triadelor,
prelungirile interne ale celulelor cu conuri şi
bastonaşe stabilesc sinapse electrice, prin
joncţiuni gap, cu celulele cu conuri sau
bastonaşe învecinate.
Retina - neuronii:

• Celulele
orizontale: au
corpul situat în
stratul granular
extern, iar
prelungirile în
stratul plexiform
extern. Asigură
relaţia între
diferitele tipuri
de celule
receptoare.
Retina - neuronii:

• Celulele
bipolare: clasic
sunt
protoneuronul
căii optice; au
corpul în stratul
granular intern
iar prelungirile în
straturile
plexiform extern
şi intern. Sunt de
două tipuri, ON
sau OFF pentru
celulele cu
conuri şi doar de
tip ON pentru
cele cu
bastonaşe.
Retina - neuronii:

• Celulele amacrine:
nu au axon, ci doar
dendrite. Localizate
în stratul granular
intern, având
dendritele în stratul
plexiform intern, se
interpun între
sinapsele celulelor
bipolare cu celulele
multipolare. Celulele
interplexiforme sunt
o categorie aparte
de celule amacrine
ce se presupune că
modifică
permeabilitatea
sinapselor.
Retina - neuronii:
• Celulele
ganglionare: clasic,
sunt deutoneuronul
căii optice. Axonii
lor formează stratul
fibrelor nervului
optic, care sunt
nemielinizate până
la locul emergenţei
din globul ocular
prin papila optică.
Motivaţia
nemielinizării lor în
interiorul retinei
este dată de
adaptarea la
structura inversată
a retinei de la
mamifere.
Retina - neuronii:

• Axonii celulelor
ganglionare
părăsesc retina
la nivelul papilei
nervului optic
(disc optic), o
formaţiune
ovalară, cu axul
mare vertical,
situată medial şi
uşor superior de
macula lutea.
Retina – celulele gliale

• Celulele Müller: sunt celule de susţinere. Prelungirile

lor interne formează membrana limitantă internă (ce
desparte stratul fibrelor nervului optic de corpul
vitros); cele externe formează membrana limitantă
externă, care se întinde la nivelul strangulaţiilor
segmentulul extern al celulelor receptoare.
Calea optică senzorială

Nervul optic:
Are o lungime de 6
cm, pe parcursul
cărora prezintă
patru porţiuni:
• bulbară (2 mm);
• intraorbitală;
• intracanaliculară;
• intracraniană.
Se termină în şanţul
chiasmatic.
Calea optică senzorială
Chiasma optică:
• Situată în şanţul
chiasmatic, are o
formă patrulateră
(diametrul
transversal 12 mm,
cel antero-posterior 8
mm).
• Este la limita dintre
peretele anterior şi
cel inferior ai
ventriculului al III-
lea şi are raporturi
importante cu vasele
anterioare ale
poligonului arterial
de la baza creierului
(Willis).
Calea optică senzorială
Tracturile optice:
Încep din unghiul postero-
lateral al chiasmei. Sunt
lungi de 2 – 3 cm, cu
traiect spre posterior şi
lateral,
circumpeduncular,
participând la
delimitarea spaţiului
opto-chiasmatic (opto-
peduncular)
apoi pătrund în fanta Bichat
(fisura coroidă),
situându-se pe peretele
superior al cornului
inferior al ventriculului
lateral, până la nivelul
corpilor geniculaţi
laterali (metatalamus),
în care se termină.
Calea optică senzorială

Corpul geniculat lateral:

• Conţine nucleul de
releu al căii optice şi
este situat rostral şi
lateral de corpii
geniculaţi mediali şi
ventral de pulvinarul
talamic.
• Pe secţiune
transversală are
formă de potcoavă cu
hilul ventromedial şi
cu o prelungire
laterală,
asemănătoare unui
pinten.
Calea optică senzorială
Corpul geniculat lateral:
• Are o structură
hexalaminată, la fel ca
şi coliculul cvadrigemen
superior. Cele şase
straturi celulare sunt
numerotate dinspre
inferior spre superior şi
sunt separate prin benzi
de substanţă albă.
• Este subdivizat într-un
nucleu ventral (partea
magnocelulară =
straturile 1 – 2) şi un
nucleu dorsal (partea
principală = straturile 3
– 6). Nucleul ventral
include şi nucleul
pregeniculat.
Calea optică senzorială
Corpul geniculat lateral:
• Fibrele optice directe se
termină în straturile 2,
3, 5 iar cele încrucişate
în straturile 1, 4, 6 (deci
corpul geniculat nu
poate realiza fuziunea
binoculară). Fibrele din
partea superioară a
retinei se proiecteză
medial de o linie
verticală ce reprezintă
axul rostrocaudal al
corpului geniculat
lateral (corespunde
meridianului orizontal al
retinei); fibrele din
partea inferioară a
retinei se proiecteză
lateral de această linie.
Calea optică senzorială

Radiaţiile optice:
• La origine sunt
situate în
porţiunea
retrolenticulară a
braţului posterior
al capsulei albe
interne, apoi
realizează un
“genunchi” – ansa
Meyer, în jurul
ventriculului
lateral, pe care îl
înconjură.
Calea optică senzorială

Radiaţiile optice:
• Se dirijează spre
posterior
(totdeauna sub
nivelul scizurii
laterale Sylvius)
pe peretele lateral
al cornului
occipital al
ventriculului
lateral pentru a se
termina pe buzele
scizurii calcarine.
Calea optică senzorială
Cortexul vizual:
• Ocupă lobul occipital,
dar se prelungeşte şi în
cel temporal şi parietal.
Aria vizuală occipitală
este localizată pe buzele
scizuriii calcarine (aici
se află girul cuneus şi
angular), fiind formată
din:
• Aria 17 (striată) –
situată în pereţii şi pe
marginile scizurii
calcarine, în special pe
faţa medială a
emisferei, dar şi pe cea
laterală (până la nivelul
şanţului lunat, situat
perpendicular pe scizura
calcarină.
Calea optică senzorială

Cortexul vizual:
• Denumirea de
“striată” vine de la
lama Baillarger
internă (sau stria di
Gennari sau stria Vicq
d’Azyr), care este o
strie internă de
substanţă albă, bine
dezvoltată, vizibilă cu
ochiul liber.
• Aria 18 (parastriată),
în jurul ariei 17;
• Aria 19 (peristriată),
în jurul ariei 18.
Calea optică senzorială
Cortexul vizual:
• Ariile 17, 18, 19 sunt
bogat interconectate
între ele (majoritatea
fibrelor au sensul 17,
18, 19. Există şi
conexiuni:
• intralobare: în cadrul
lobului occipital;
• interlobare: prin
fasciculele
longitudinal superior,
longitudinal inferior
şi frontooccipital.
• interemisferice
(comisurale): prin
corpul calos.
Căile optice reflexe
• CĂILE OPTICE
REFLEXE

Căile optice reflexe cu

origine retiniană:
• Fasciculul opto-tectal
(retinotectal);
• Fasciculul opto-
pretectal – stă la
baza reflexului
fotomotor;
• Fasciculul retino-
hipotalamic;

Căile optice reflexe cu

origine corticală :
asigură reflexul de
acomodare.