CANCERUL PROFESIONAL

CONF DR VERONICA OPREA

UMF GR T POPA IASI
 CANCERUL
• Boală cu etiologie multifactorială (factori
genetici, factori nutriţionali, hormonali, factori
de mediu ambientali şi ocupaţionali).
• Cancerele profesionale : proliferări neoplazice
a căror apariţie este datorată expunerii la
agenţi specifici de natură chimică, fizică şi
biologică, cu care subiectul intră în contact în
cursul activităţii sale profesionale.
 EPIDEMIOLOGIE-PREVALENTA
• Ponderea cancerelor profesionale în cadrul tumorilor maligne este : aproximativ 7-8% .

• UE (90):număr de muncitori expusi riscurilor carcinogene:

• radiaţia solară (9,1 milioane de muncitori expuşi mai mult de 75% din timpul de lucru)

• fumatul pasiv (7,5 milioane muncitori expuşi mai mult de 75% din timpul de lucru)

• dioxid de siliciu liber cristalin (3,2 milioane)

• gaze de eşapament produse de motoarele diesel (3 mil.)

• radon (2,7 milioane)

• pulberi de lemn (2,6 milioane).

 PREVALENTA
• Frecvenţa cancerelor profesionale diferă în funcţie de:
• agentul cancerigen,
• puterea cancerigenă a substanţei în cauză,
• intensitatea şi durata expunerii,
• caracteristicile locului de muncă,
• procedeele tehnologice folosite,
• natura şi eficienţa măsurilor antipoluante,
• existenţa unor agenţi co-cancerigeni(substanţe care nu au capacitatea
toxicodinamică de a induce cancere prin acţiune singulară, dar exercită un
efect potenţator asupra carcinogenilor).

• Ca principali agenţi co-carcinogeni, prezenţi în mediul industrial, sunt citaţi

grudroanele şi unele uleiuri minerale, iar în practica experimentală esterii
de forbol.
 Tumorile maligne profesionale au anumite caracteristici comune :

• localizarea şi într-o anumită măsură, tipul histologic

al tumorii, sunt remarcabil de constante pentru
fiecare agent carcinogen şi pentru profesiunea
respectivă;
• tumorile pot fi multiple;
• contactul cu agentul carcinogen este în general,
semnificativ atât ca durată, cât şi ca intensitate;
• în unele cazuri, tumora este precedată sau co-există
cu manifestări necanceroase (reflectă expunerea la
agentul respectiv) şi/sau cu o boala cronică
profesională produsă de acesta;
Caracteristici comune ale neoplaziilor profes

• prezenţa de boli profesionale şi/sau tumori,

recunoscând cauze ocupaţionale la alţi muncitori,
având aceeaşi expunere profesională;
• agentul carcinogen chimic poate fi pus în evidenţă în
sânge, produse de excreţie, ţesuturi, uneori şi la
nivelul tumorii;
• există în general, un timp foarte lung de latenţă de la
începutul contactului cu agentul carcinogen şi până la
apariţia cancerului;
• multe dintre tumori pot fi reproduse experimental.
 Carcinogeneza
• Agenţia Internaţională de Cercetări a
Cancerului (IARC) :
„inducerea de către unele substanţe chimice
sau agenţi fizici, a unor cancere care sunt în
mod obişnuit observate în populaţie, sau/şi
inducerea de către aceştia, a unui număr mai
mare de neoplazii decât cele întâlnite în
populaţia generală, deşi mecanismele de
producere pot fi fundamental diferite”.
 Cancerul: proces multistadial
• Iniţierea :este necesară, dar nu şi suficientă pentru
dezvoltarea tumorală, producându-se prin mai multe
mecanisme genotoxice.
• acţiunea directă a substanţelor chimice, a radiaţiilor sau a
unor agenţi biologici,
• operarea defectuoasă a ADN polimerazei în timpul
sintezei, ceea ce duce la transcrierea eronată a ADN-ului
original,
• anomalii ale ADN apărute în cursul sintezei
postreplicative, datorate unor erori în activitatea
polimerazelor reparatorii ale ADN-ului.
 Promoţia
• totalitatea proceselor subsecvente iniţierii,
care facilitează dezvoltarea tumorală, probabil
prin stimularea proliferării celulei suşă alterate
şi afectarea creşterii şi diferenţierii.

• Caracteristica distinctivă a promoţiei, în

opoziţie cu celelalte faze ale carcinogenezei,
este natura reversibilă a acestei etape.
 Progresia
Stadiul ultim al carcinogenezei
• modificări ale materialului genetic, care pot fi alterări în numărul,
aranjamentul şi expresia genelor, toate determinate de extraordinara
instabilitate a cariotipului.

• Genele care intervin în carcinogeneză sunt:

• oncogenele (promotoare ale cresterii)

• genele supresoare tumorale (inhibitoare ale creşterii sau anti-oncogene),

• genele care reglează moartea programată a celulelor (apoptoza)

• alte gene – modulatoare, fără potenţial de transformare malignă, dar

capabile să modifice progresia celulei tumorale.
 Carcinogen profesional
• Orice agent chimic, fizic sau biologic prezent la locul de muncă, care
determină un risc crescut de cancer pentru persoanele expuse.

• Occupational Safety and Health Administration (OSHA) din SUA: un posibil

cancerigen ocupaţional reprezintă orice substanţă, combinaţie sau amestec
de substanţe care determină o incidenţă crescută a tumorilor benigne
şi/sau maligne, sau o scădere considerabilă a perioadei de latenţă între
expunere şi apariţia tumorii în celulele umane, sau ale speciilor
experimentale, ca rezultat al unei expuneri orale, respiratorii sau cutanate.

• IARC (International Agency of Cancer Research), termenul de risc

carcinogenic reflectă probabilitatea ca expunerea la o substanţă sau la un
amestec de substanţe, prezente în mediul de muncă, să determine apariţia
de tumori maligne la om.
 Clasificarea carcinogenilor profesionali
• Se poate face după mai multe criterii:
• după natura lor:
– fizică (radiaţii ionizante, ultraviolete)
– chimică (azbest, crom, nichel, amine aromatice, etionina etc.)
– biologică (virusuri, paraziţi etc.)

• după momentul şi etapa procesului de carcinogeneză în care acţionează

• după mecanismul de acţiune

• pe baza certitudinii sau a probabilităţii cu care un agent poate induce cancer.

• În cei peste 30 ani de când a fost înfiinţată, IARC a identificat şi evaluat peste 880
agenţi carcinogeni, dintre care, aproape jumătate sunt prezenţi şi acţionează în
mediul profesional.
 CLASIFICAREA IARC
• Grupa 1 cuprinde agenţi sau amestecuri sigur
cancerigene pentru om (există suficiente
dovezi pentru argumentarea acestei afirmaţii).

• Recent, SiO2 liber cristalin a fost introdus în

grupa I (conform evaluărilor IARC din 2004).
 Carcinogeni din grupa 1
• 4-aminodifenil
• Arsenul şi compuşii săi
• Azbestul
• Benzenul
• Benzidină
• Beriliu
• Clormetilmetileter
• Cadmiu şi compuşii săi
• Compuşi ai cromului hexavalent
• Clorura de vinil
• Arseniu
• Radiatii x
• Betanaftilamina
• Nichel şi compuşii săi
 CLASIFICAREA IARC
• Grupa 2 cuprinde agenţi, amestecuri de substanţe şi
circumstanţe de expunere profesională, pentru pentru
care există date suficiente referitoare la efectul
carcinogen pentru animale de laborator în timp ce
informaţiile legate de efectele carcinogene pentru om,
nu sunt suficient de convingătoare).
• Această grupă presupune existenţa a două subgrupe:
– 2A cuprinde agenţi sau amestecuri de substanţe probabil
cancerigene pentru om
– 2B cuprinde agenţi sau amestecuri de substanţe posibil
cancerigene pentru om
 CLASIFICAREA IARC
• Grupa 3 cuprinde agenţi sau amestecuri de substanţe
care nu pot fi clasificate în ceea ce priveşte
carcinogenitatea pentru om.

• Grupa 4 include agenţi sau amestecuri de substanţe

chimice care probabil, nu sunt cancerigene pentru om.
• În această clasă se încadrează agenţii pentru care există
date epidemiologice, experimentale şi/sau de altă
categorie, care nu atestă capacitatea lor cancerigenă.
 Cancerogeneza chimica

• Din punct de vedere al mecanismului de acţiune,

substanţele chimice care iniţiază carcinogeneza, se
clasifică în două categorii:
• compuşi cu acţiune directă :nu necesită transformare
chimică pentru a-şi exercita acţiunea carcinogenetică.
• Ex: Agenţi alchilanţi: -propiolactonă, dimetilsulfat,
diepoxibutan, medicamente antitumorale
(ciclofosfamida, clorambucil, nitrozuree), agenţi de
metilare, bis (clormetil), eter, gaz muştar (iperita), agenţi
alchilanţi:1-acetil-imidazol, clorură de dimetilcarbamil.
 Compuşi cu acţiune indirectă sau procarcinogeni :care necesită biotransformare cu
activare metabolică.

• Ex hidrocarburi policiclice şi heterociclice,

aromatice: benz[a]antracen; benzo[a]piren;
dibenz[a,h]antracen; 3-metilcolantren; 7,12-α-
dimetilbenzen antracen; amine aromatice:
nitrozamine, amide, azovopsele; 2-naftilamina (-
naftilamina); benzidina, 2-acetilaminofluoren;
dimetilaminoazobenzen; produşi naturali:
aflatoxina B1, griseofulvina, cicazina; clorură de
vinil, nichel, crom, insecticide, fungicide, bifenili
policlorinaţi.