PROFILAXIA

CANCERULUI
1
 ORGANIZAŢIA MONDIALE A
SĂNĂTĂŢII (OMS)

• 2005- 58 de milioane de decese

• 2005- 7,6 milioane (13%) decese prin cancer

• 2015- 9 milioane decese prin cancer

• 2030- 11,4 milioane decese prin cancer

• prima cauză de deces şi, prin morbiditatea

semnificativă asociată, o uriaşă problemă
economică

2
 PREVENTIA

• totalitatea metodelor de
prevenire a apariţiei, evoluţiei şi
complicaţiilor bolilor
• 40% dintre cancere ar putea fi
prevenite prin intermediul mai
multor factori de risc (FR)
modificabili
• (radiaţii UV, fumat, dietă, infecţii
etc.)
3
 ISTORIA NATURALA A APARITIEI CANCERULUI SI
NIVELELE DE PREVENTIE
FAZA PRECLINICA FAZA CLINICA

BOALA
INSTALAREA DEPISTAREA MANIFESTA
BOLII IN STADII CLINIC
EXPUNERE INITIALE
LA FR D1-VINDECARE

A B C
D2-DIZABILITATE

D3-DECES

PREVENTIE PREVENTIE PREVENTIE

PRIMARA SECUNDARA TERTIARA

4
 NIVELE DE PREVENTIE

1. Prevenţia primară
(profilaxie, sau prevenţie
„completă”)
2. Prevenţia secundară
3. Preventia tertiara

5
 1. PREVENŢIA PRIMARĂ
(PROFILAXIE, SAU PREVENŢIE
„COMPLETĂ”)
• persoanele fără tumori sau leziuni
premaligne, dar cu unul sau mai mulţi
FR modificabili pentru acestea
• scopul principal
• reducerea frecvenţei cancerelor prin
identificarea şi îndepărtarea acestor FR,
• eventual prevenirea (imunizare,
chemoprevenţie) acţiunii lor

6
 2. PREVENŢIA
SECUNDARĂ=SCREENING

• identificarea (şi tratarea) unor leziuni

premaligne (depistare precoce, sau
screening) sau unor cancere în stadii
iniţiale, fără expresie clinică sau cu
simptomatologie minimă (diagnostic
precoce), a căror eradicare ar putea
suprima evoluţia invazivă şi/sau
metastatică a bolii.
• Scopul screening-ului: scăderea morbidităţii
şi/sau a mortalităţii prin cancer într-o
populaţie.
7
 PREVENTIA SECUNDARA

• individuală (medicul de familie-rol foarte

important)
• colectiv („depistarea de masă”)
• implică intervenţia guvernamentală – este mai
eficace
• implică o modificare a comportamentelor
• Eficienţa acţiunilor de informare a publicului se
bazează pe puterea de convingere a instanţelor
implicate în asistenţa şi politica sanitară (fumat,
alimentaţie)

8
 3. PREVENŢIA TERŢIARĂ

• pacienţilor cu cancere manifeste,

• acţiune ce urmăreşte prevenirea recidivei loco-
regionale şi/sau a bolii metastatice
• diminuarea frecvenţei şi/sau severităţii sechelelor
post-terapeutice sau complicaţiilor,
• reducerea nivelelor de mortalitate a bolii.
• Practic, în oncologie, termenul este similar
cu terapia activă a neoplaziei (chirurgie,
chimio-/radio- şi/sau hormonoterapie etc.)

9
 4.PREVENŢIA CUATERNARĂ

• menţinerea calităţii vieţii

pacienţilor ca obiectiv al
prevenţiei suferinţei (combaterea
durerii, a manifestărilor şi
complicaţiilor bolii, şi a efectelor
secundare ale tratamentului
oncologic)

10
 EPIDEMIOLOGIA DESCRIPTIVĂ

• permite conturarea unui „tablou” al

cancerelor şi formularea unor ipoteze
etiologice (diferenţe de expunere la factorii
de mediu, variabilitate genetică etc.).
• Aceste ipoteze pot fi testate în studii
epidemiologice analitice (de tip caz-control
şi cohortă), pentru a cuantifica asocierea
eventuală dintre un cancer şi factorul
(factorii) săi de risc

11
 STUDIILE EPIDEMIOLOGICE

• =instrumente de evaluare a impactului a numeroase

cancere pretutindeni în lume
• acţiuni de prevenţie şi depistare, sau
• noi modalităţi de supraveghere a pacienţilor cu
cancer
• necesitatea unor programe naţionale comprehensive
• obiective să se extindă de la prevenţia primară şi screening la
tratamentul activ sau suportiv al neoplaziilor, incluzând
reabilitarea fizică şi socio-economică a pacienţilor.

12
 CLASIFICAREA FR

A. FR modificabili – comportamentali sau ambientali

(de mediu)
1. la nivel individual:
• tabagismul, alcoolismul, alimentaţia dezechilibrată,
expunerea solară, obezitatea, absenţa exerciţiului fizic,
expunerea la hormoni exogeni, elemente de risc din viaţa
sexuală şi reproductivă şi/sau unele infecţii
virale/bacteriene sau infestaţii parazitare
2. la nivel colectiv:
• expunerea la agenţi cancerigeni la locul de muncă sau în
mediul general (substanţe chimice, radiaţii ionizante sau
ultraviolete, câmpuri electromagnetice etc.)

13
B. FR nemodificabili (în stadiul actual
al cunoştinţelor medicale)
1. genetici (predispoziţia genetică,
mutaţiile dobândite; ereditatea)
2. constituţionali (sexul, rasa, înaintarea în
vârstă)
3. biologici (statusul imunitar, metabolic sau
cel hormonal endogen)

14
 PROPORŢIILE DECESELOR PRIN
CANCER CE POT FI ATRIBUITE
DIFERIŢILOR FACTORI DE RISC
Factori sau clase de factori de risc Procentul deceselor prin cancer
(estimare)
TUTUN 25-40%
ALCOOL 2-4%
DIETA(incl OBEZITATE) 10-70%
COMPORTAM REPRODUCTIV 1-13%
SI SEXUAL
OCUPATIE 1-8%
POLUARE 1-5%
FACTORI IATROGENI 0,5-3%
FACTORI GEOFIZICI 2-4%

Efectele acestor FR asupra carcinogenezei umane, foarte frecvent

cumulative şi sinergice, sunt în relaţie directă cu durata şi extensia
cantitativă a expunerii. 15
 SUSCEPTIBILITATEA INDIVIDUALĂ-
DEFINITIE
• Riscul relativ de a dezvolta cancer la persoanele
expuse la un anumit FR, comparativ cu cele
neexpuse.
• Factorul de hazard care induce acelaşi nivel de
răspuns carcinogen la grupuri populaţionale sau
experimentale diferite, expuse la acelaşi FR.
• Perioada de timp în care se dezvoltă efectul
(neoplazia) în diferite grupuri expuse în mod egal la
aceiaşi FR.
• un subgrup populaţional este mai susceptibil decât altul,
dacă debutul este semnificativ mai precoce în primul
subgrup faţă de al doilea.

16
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
RISCUL INDIVIDUAL DE CANCER
INCLUD:
• Variabilitatea individuală a expresiei enzimelor ce
metabolizează substanţele chimice implicate în
carcinogeneză.
• Lezarea ADN şi a sistemelor genetice de reparare a
acestor leziuni, care afectează capacitatea de a
induce apoptoza şi de a reduce rata mutaţiilor

17
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
RISCUL INDIVIDUAL DE CANCER
INCLUD
• Prezenţa unor modificări specifice, moştenite,
ale genelor ce codifică diverse proteine
reglatorii implicate în creşterea, diferenţierea
şi senescenţa celulară.
• Susceptibilitatea „dobândită” ca o
consecinţă a unor evenimente patologice
cunoscute a creşte riscul de cancer – diverse
infecţii (EBV, HPV, HVB etc.), antecedente
neoplazice, boli inflamatorii cronice (colita
ulceroasă)
18
 METODOLOGIA PROFILAXIEI

• „stil de viaţă” al fiecărui individ este implicat

în până la 80% din totalitatea cancerelor.
• Scopul prevenţiei primare este reducerea
incidenţei cancerelor (teoretic, cu un
procent similar) prin controlul sau
îndepărtarea FR respectivi, sau prin
creşterea rezistenţei individuale la aceştia
(imunizare sau chemoprevenţie).

19
PRIMA ETAPĂ ÎN PREVENŢIA PRIMARĂ

• identificarea expunerilor relevante şi evaluarea

impactului acestora asupra riscului de boală, atât
la nivel individual cât şi populaţional.
• Odată stabilită legătura sa cauzală cu neoplazia
respectivă, este importantă identificarea unor
metode de a reduce/elimina această expunere

20
 DATELE ASUPRA FR DERIVĂ DIN:

• Studii epidemiologice observaţionale,

• identifica FR şi/sau relaţia între expunerea la aceşti factori şi
cancerele specifice, utilizând variate metode statistice.
• Studii experimentale (pe animale sau modele
biologice in vitro), pentru a evalua potenţialul
carcinogenic al unui FR.
• Studii de genetică moleculară, pentru a identifica
factorii genetici sau biologici care pot modula
dezvoltarea cancerului.

21
 DATELE ASUPRA FR DERIVĂ DIN:

• Studii randomizate controlate, pentru a testa dacă

îndepărtarea FR modificabili sugeraţi sau cunoscuţi
actual pot determina reducerea incidenţei şi
mortalităţii cancerelor.
• studii intervenţionale, care să răspundă la două
întrebări fundamentale: este atins obiectivul primar
al profilaxiei (reducerea expunerii), şi dacă da,
conduce aceasta şi la o reducere a riscului de
cancer în populaţia vizată?

22
 PREVENŢIA PRIMARĂ SE POATE CONCENTRA PE ÎNTREAGA
POPULAŢIE A ZONEI GEOGRAFICE RESPECTIVE (STRATEGII
POPULAŢIONALE) CA ŞI SPRE SUBPOPULAŢIILE SAU INDIVIZII CU RISC
CRESCUT (STRATEGII DE GRUP SAU INDIVIDUALE).

• Strategiile individuale sau de grup sunt

orientate spre protecţia indivizilor mai
susceptibili la FR.
• pacienţii cu transplant de organ sunt susceptibili la
cancere cutanate non-melanice, ceea ce implică
necesitatea de a reduce expunerea acestora la
radiaţiile solare).
• un impact minor asupra reducerii frecvenţei
absolute a bolii (în populaţia generală), datorită
faptului că indivizii/subgrupurile cu risc crescut
reprezintă o fracţiune redusă din întreaga
populaţie 23
• Strategiile populaţionale
• implică evaluarea unor grupuri
populaţionale mari, această strategie
poate necesita însă fonduri substanţiale (în
mare majoritate din surse publice),
aducând beneficii relativ puţine în
comparaţie cu costurile sociale şi
economice.

24
ORGANIZAŢIILE GUVERNAMENTALE

• Guvernele au obligaţia de
• a promova un stil de viaţă sănătos
• a reduce riscul de carcinogeneză prin dezvoltarea de
programe naţionale de control al cancerelor, susţinând
prevenţia cancerului prin măsuri legislative care să:
• protejeze mediul înconjurător împotriva deversării de agenţi
carcinogeni
• restricţioneze temporo-spaţial consumul de substanţe toxice şi
expunerea la carcinogeni în locurile publice şi la locul de
muncă (ex. limitarea/interzicerea fumatului),
• publicitatea pentru astfel de factori carcinogeni (ex.
interzicerea reclamelor la ţigări);
• să crească gradul de alertă a consumatorului, prin diseminarea
informaţiilor ştiinţifice
25
 ORGANIZAŢIILE GUVERNAMENTALE

• regleze manipularea şi utilizarea substanţelor

carcinogene şi drogurilor
• creeze măsuri financiare şi facilităţi fiscale pentru a
promova un mod de viaţă sănătos (ex. consumul de
fructe şi vegetale) şi pentru a descuraja
comportamentele de risc (ex. consumul de alcool şi
tutun)
• programe de screening pentru cancere cervicale,
mamare, prostatice sau colo-rectale, cu condiţia
existenţei infrastructurii, dar şi a culturii preventive,
precum şi a unor posibilităţi adecvate de diagnostic şi
de tratament subsecvent al pacientului.

26
 ORGANIZAŢIILE ŞTIINŢIFICE ŞI
CORPUL MEDICAL

• fond de cunoştinţe de bază asupra riscului

carcinogenic şi evaluării măsurilor preventive, care
urmează a fi avizate şi utilizate de către organizaţiile
guvernamentale, în cadrul strategiilor de prevenţie
• participa activ la identificarea şi îndepărtarea
factorilor de risc exogeni şi comportamentali;
• trebuie să cunoască beneficiile şi riscurile prevenţiei
primare şi secundare
• joacă un rol important în informarea pacienţilor şi
promovarea strategiilor preventive (ex. programe
de screening, campanii anti-fumat).

27
 SOCIETATEA CIVILĂ

• Ideal, bărbaţii
• nu trebuie să bea
• să fumeze,
• să aibă o dietă hipolipidică dar bogată în
fibre vegetale,
• să evite consumul neraţional de
medicamente
• examenele radiologice prea dese,
• expunerea excesivă la soare
28
 SOCIETATEA CIVILĂ

• Ideal-Femeile
• ar trebui să urmeze aceleaşi
recomandări,
• sugestiile de a avea măcar o sarcină
la vârstă tânără (sub 30 ani)
• de a nu întreţine relaţii sexuale cu
parteneri multipli

29
 „CODUL ANTICANCER” AL ORGANIZAŢIEI
EUROPE AGAINST CANCER
1. Nu fumaţi.
a. Dacă sunteţi fumător(fumătoare), întrerupeţi fumatul cât mai
repede.
b. Dacă nu puteţi opri fumatul, nu fumaţi în prezenţa nefumătorilor.
2. Evitaţi obezitatea
3. Întreprindeţi activitate fizică în fiecare zi
4. Creşteţi consumul zilnic de legume, fructe proaspete;
a. mâncaţi frecvent cereale;
b. limitaţi consumul de alimente conţinând grăsimi din sursă
animală.
c. Dacă consumaţi alcool (bere, vin, băuturi tari) limitaţi consumul
la două băuturi pe zi dacă sunt sunteţi bărbat şi una pe zi dacă
sunteţi femeie;
d. mâncaţi de cel puţin cinci ori pe zi

30
 “CODUL ANTICANCER” AL ORGANIZAŢIEI
EUROPE AGAINST CANCER
5. Evitaţi expunerea excesivă la radiaţiile solare
(important în special la copii şi adolescenţi).
a. Indivizii care au tendinţa de a se arde la soare mai curând
decât a se bronza vor întreprinde măsuri active de protecţie
pe tot parcursul vieţii.
6. Aplicaţi cu stricteţe măsurile de protecţie şi
reglementările de evitare a expunerii la
substanţele carcinogene cunoscute.
7. Consultaţi un medic dacă remarcaţi
a. prezenţa unui nodul, unei plăgi care nu se vindecă (inclusiv la
nivelul cavităţii orale),
b. unui nev pigmentar care îşi schimbă
forma/dimensiunile/culoarea,
c. oricărei hemoragii anormale

31
 “CODUL ANTICANCER” AL ORGANIZAŢIEI
EUROPE AGAINST CANCER
8. Consultaţi un medic în prezenţa unor simptome
precum:
a. persistenţa unei tuse,
b. unei modificări a vocii (disfonie),
c. unei tulburări de tranzit intestinal sau urinar,
d. a unei pierderi ponderale susţinute inexplicabile.
9. După vârsta de 50 ani trebuie să participaţi la
screening-ul cancerului colo-rectal, în cadrul unor
programe cu asigurarea procedurilor de calitate.
10. Participaţi la programele de vaccinare împotriva
hepatitei B

32
 “CODUL ANTICANCER” AL ORGANIZAŢIEI
EUROPE AGAINST CANCER -FEMEI
11. După începerea vieţii sexuale, efectuaţi regulat
(cel puţin anual) un control ginecologic, cu
efectuarea de frotiuri cito-vaginale Babeş-
Papanicolau.
a. Participaţi la campaniile de depistare în masă a cancerului
de col uterin;
b. după vârsta de 25 ani trebuie să participaţi obligatoriu la
screening-ul cancerului cervical, conform European
Guidelines for Quality Assurance in Cervical Screening.
12. După vârsta de 50 ani trebuie să participaţi la
screening-ul cancerului mamar, conform
European Guidelines for Quality Assurance in
Mamography Screening

33
III CAUZELE DE CANCER EVITABILE
PRIN PROFILAXIE

• Factorii majori de risc care pot fi

evitaţi aparţin de patru mari
categorii:
1. fumatul,
2. infecţiile,
3. substanţele chimice (inclusiv
hormonii)
4. alimentaţia
34
 FUMATUL

• Mortalitatea şi morbiditatea indusă de fumat (nu

numai prin cancer) este uriaşă.
• peste 500 milioane de fumători trăiesc actual cu
boli datorate fumatului, printr-o varietate largă de
leziuni moleculare şi la nivelul unui număr mare de
organe-ţintă.
• Fumatul determină instabilitate genică şi facilitează
carcinogeneza la diferite nivele (iniţiere, promoţie,
progresie), reprezentând de departe cel mai
important carcinogen la care este expus
organismul uman

35
• Cancere bronho-pulmonare,
• sferă ORL (75%)
• vezică urinară (50%),
• esofag (50%),
• pancreas (25%),
• col uterin (20%),
• rinichi (15%)
• măduvă osoasă (10%);

36
INTERVENŢII CARE SĂ REDUCĂ AMPLOAREA
FENOMENULUI FUMATULUI

1. creşterea accesului la terapiile de sistare a

fumatului – forme diverse de preparate ce conţin
nicotină (gumă, patch, inhalatoare, spray nazal) şi
terapii comportamentale şi-au demonstrat
eficacitatea, la costuri reduse.
2. diseminarea informaţiilor privind riscurile fumatului
pentru sănătate
3. restricţiile privind fumatul în locurile publice şi la
locul de muncă

37
INTERVENŢII CARE SĂ REDUCĂ AMPLOAREA
FENOMENULUI FUMATULUI

4. anunţuri şi avertismente, mesaje penetrante

imprimate pe pachetele de ţigări
5. legislaţie şi regulamente care limitează
accesul tinerilor la produsele din tutun şi
expunerea acestora la fumul de ţigară.
6. campanii anti-fumat
a. conferinţe ştiinţifice,
b. grupuri de suport,
c. sfaturi din partea personalului medical,
d. promovarea mijloacelor farmacologice de combatere a
addicţiei la nicotină)

38
 2.INFECŢIILE

• Numărul dovezilor privind implicarea factorului infecţios

în etiologia cancerelor au crescut spectaculos în ultimii
15 ani.
• vaccinuri în scopul prevenirii infecţiilor cu agenţi
infecţioşi oncogeni specifici (HPV, HBV)
• În prezent, numeroase ţări – între care şi România –
desfăşoară campanii de vaccinare anti-HPV la fetele şi
femeile tinere.
• Totuşi, costul actual al vaccinărilor, raportul cost/beneficiu al
acestor strategii de prevenţie este încă nefavorabil, în special
pentru că eventualele beneficii ale vaccinării vor deveni
evidente doar după o lungă durată de timp, eficacitatea
acesteia în prevenţia cancerului de col uterin fiind
deocamdată incertă

39
 3.ALIMENTATIA

• nutriţia, lipsa activităţii fizice şi obezitatea

sunt responsabile pentru 30% din cancere.
• În ţările cu statut economic precar,
• deficienţele alimentare
• în ţările dezvoltate
• dezechilibrul dintre activitatea fizică şi aportul
energetic,
• creşterea cantităţii de zaharuri şi grăsimi din dietă

40
 3.ALIMENTATIA

• dietele hipercalorice, cu conţinut crescut de

grăsimi şi conţinut scăzut de fructe şi legume
cresc riscul de cancer de colon, dar şi de
alte neoplazii.
• restricţia calorică şi efortul fizic au
demonstrat scăderea riscului de apariţie a
cancerelor pielii, pancreasului şi colonului

41
 RECOMANDĂRI NUTRIŢIONALE PENTRU
PREVENŢIA CANCERULUI
• 1. Activitate fizică constantă (18-27
ore/săptămână); poate fi definită şi în
termeni de echivalente metabolice
(Metabolic Equivalent of Task, MET),
concept fiziologic care exprimă raportul
între consumul energetic în timpul unei
activităţi fizice şi rata metabolismului bazal.
• 2. Menţinerea indexului de masă corporală
(IMC) la valori între 18,5-25; fluctuaţiile
greutăţii corporale nu trebuie să
depăşească 5 kg.
42
 RECOMANDĂRI NUTRIŢIONALE PENTRU
PREVENŢIA CANCERULUI

• 3. Consumul a 400-800g/zi de vegetale

crude sau uşor preparate şi două fructe;
consumul a 600-800g/zi de cereale
integrale, rădăcinoase, seminţe.
• 4. Evitarea cărnii roşii şi zahărului rafinat;
înlocuirea sării cu alte condimente.
• 5. Limitarea consumului de grăsimi la 15%
din aportul energetic, şi preferarea
grăsimilor polinesaturate.

43
 ELEMENTE DE DIETĂ ŞI „STIL DE
VIAŢĂ” CARE AR REDUCE RISCUL DE
CANCER
• conţinutul bogat în fibre vegetale din legume,
fructe proaspete şi cereale integrale (cancer de
colon), sau în soia (mai ales seminţele) (cancer
mamar)
• conţinut crescut în calciu (cancer de colon), seleniu
(cancer de prostată), vitaminele A, C şi E (cancer
oral, bronho-pulmonar, colo-rectal, mamar, de
faringe, esofag, pancreas şi vezică urinară)

44
 ELEMENTE DE DIETĂ ŞI „STIL DE
VIAŢĂ” CARE AR REDUCE RISCUL DE
CANCER SUNT
• Suplimentarea cu o doză zilnică modestă de
vitamina A (25.000UI/zi) poate scădea apariţia
cancerelor cutanate epidermoide pe leziuni de
keratoză actinică.
• O doză zilnică redusă de calciu poate scădea
prevalenţa polipilor colonici maligni cu 20%; de
asemenea,
• administrarea zilnică de doze reduse (325 mg/zi) de
aspirină reduce riscul de cancer de colon

45
• legumele bogate în indol, numite şi crucifere (ex.
varză, conopidă, broccoli), scad riscul de cancer
de colon, dar ar putea creşte riscul de cancer
gastric
• exerciţiul fizic regulat (cancer de colon); obezitatea
este asociată cu un risc crescut de cancer mamar
la femeile cu vârste de peste 40 de ani
• Căile de semnal asociat insulin-like growth factor
(IGF) ar juca un rol în numeroase aspecte ale
modificării unui „stil de viaţă” caracterizat de un
index metabolic bazal crescut
• Subiect de dezbatere

46
 4.MEDICAMENTELE

• Un număr de substanţe chimice din medicamente

sunt cunoscute a juca un rol în etiologia cancerelor,
însă acest rol este foarte redus şi riscul este în
general depăşit de beneficiile tratamentului.
Pacienţii trebuie totuşi informaţi despre aceste
riscuri, decizia lor (consimţământul informat) în
privinţa tratamentului (ex. citostatice citotoxice)
fiind foarte importantă

47
 4.MEDICAMENTELE

• Majoritatea citostaticelor (mai ales din clasa

agenţilor alchilanţi) – o a doua malignitate
hematologică (ex. leucemie), dar şi tumori solide.
• Hormonii – cancer mamar (anticoncepţionale
orale, terapii de substituţie hormonală) şi cancer
endometrial (estrogeni, tamoxifen).

48
 4.MEDICAMENTELE

• Reducerea utilizării terapiei de substituţie

hormonală şi a contraceptivelor orale
implică scăderea ratei de incidenţă a CM.
• Două studii au raportat o legătură între scăderea
recentă a incidenţei CM şi reducerea utilizării
terapiei de substituţie hormonală la femeile aflate
la menopauză.
• în 2007, rezultatele unui studiu amplu au arătat
scăderea ratelor incidenţei cancerului mamar cu
13% din 2001 până în 2003, din această cauză

49
 4.MEDICAMENTELE-HORMONII

• scăderea incidenţei s-a produs însă doar la femeile

cu vârsta peste 50 de ani şi a fost semnificativă în
cazul tumorilor cu receptori pentru estrogeni
pozitivi, adică acel tip de tumoră a cărei creştere
poate fi stimulată prin folosirea adiţională de
hormoni estrogeni

50
 4.MEDICAMENTELE

• Substanţele imunosupresive – limfoame, cancere

cutanate (ciclosporina), hepatocarcinoame şi
tumori mezenchimale (azatioprina)
• Dietilstilbestrol (cancer vaginal), săruri de arsenic
(cancere de piele, ficat, tub digestiv, plămân,
vezică urinară, rinichi, sistem limfo-hematopoietic),
metoxipsoralen în asociaţie cu lumina ultravioletă
(carcinoamele scuamoase cutanate), fenacetina
(tumori uroteliale)

51
 STRATEGII DE LIMITARE LA
EXPUNEREA LA CARCINOGENI
• Precauţii în procesul de producţie pentru a limita
expunerea muncitorilor la componentele active.
• Reglementări de manipulare a substanţelor
citotoxice de către personalul medical şi sanitar
mediu.
• Informarea şi educarea pacienţilor şi medicilor
despre riscurile medicaţiilor (potenţial)
carcinogene.
• Respectarea cu stricteţe a indicaţiilor terapeutice şi
prescrierea riguroasă a medicamentelor;
evaluarea, urmărirea şi tratarea efectelor
secundare; prescrierea de medicaţii alternative.

52
 FACTORII DE RISC OCUPAŢIONALI

• anilina (colorant implicat în geneza cancerelor de

vezică urinară, piele, laringe, cavitate nazală, ficat,
precum în sarcoame de părţi moi, leucemii,
limfoame)
• azbestul (utilizat în trecut ca material de
construcţie, determină mezotelioame maligne
pleurale, peritoneale, şi cancere bronho-
pulmonare).
• dioxina, radonul, fumatul, formaldehida, siliciul,
aditivii alimentari, coloranţii, erbicidele şi
pesticidele, sângele infectat, câmpurile electro-
magnetice etc.

53
• The International Agency for Research on Cancer (IARC)
a evaluat expunerea potenţială la agenţii exogeni,
stabilind clasificarea lor în carcinogeni sau non-
carcinogeni umani (pe baza datelor chimice şi fizice),
această încadrare în una dintre cele 5 grupe de mai jos
fiind actualizată periodic:
• Grupa 1: carcinogeni umani definiţi (101)
• Grupa 2A: carcinogeni umani probabili (69)
• Grupa 2B: carcinogeni umani posibili (245)
• Grupa 3: neclasificabili ca şi carcinogeni umani (516)
• Grupa 4: probabil non-carcinogeni umani

54
 CHEMOPREVENŢIA

Observaţia Teoretic,
anumite substanţe blocarea fazelor PRACTIC
(unele dintre ele
constituenţi naturali ai de iniţiere,
dietei) ar scădea sau promoţie sau 1.suplimente de
bloca carcinogeneza la progresie dietă,
animale
tumorală ar putea
fi obţinută cu 2.vitamine,
administrarea agenţi ce scad 3.hormoni/antih
anumitor substanţe
chimice ar putea fie
activarea ormoni,
preveni, fie încetini metabolică a
progresia cancerului; xenobioticelor, 4.alţi agenţi
acestea sunt testate ameliorează sintetici utilizaţi
in vitro şi pe detoxifierea în scop
animalele de acestora sau
experienţă, iar studii previn legarea
terapeutic:
clinice la om sunt în carcinogenilor de aspirină,oltipraz
curs. ţintele lor celulare

55
 DEFINITIE

• orice intervenţie farmacologică cu nutrienţi

specifici sau diferite categorii de substanţe chimice
în scopul de a inhiba/reversa carcinogeneza, a
reduce incidenţa anumitor cancere sau preveni
dezvoltarea unei tumori invazive sau a
metastazelor.
• În unele situaţii, agenţii de chemoprevenţie sunt de
asemenea utilizaţi în cancere deja manifeste, în
asociere cu chimioterapia sau chirurgia

56
 2 CONCEPTE FUNDAMENTALE

1. Carcinogeneza este un proces biologic „cronic”,

multistadial, caracterizat prin acumularea şi evoluţia
alterărilor genetice, epigenetice şi fenotipice pe
parcursul unei perioade lungi de timp (10 până la 20
de ani)
2. Expunerea la carcinogeni este difuză, afectând
suprafeţe mari de epiteliu; leziuni similare, însă în etape
diferite de dezvoltare, predispun întreaga regiune
anatomică la dezvoltarea unor cancere multiple
independente (conceptul „carcinogenezei în câmp”,
descris iniţial în 1950 în cancerele sferei ORL).
• la nivel macroscopic (leucoplakie orală, polipi colonici),
• la nivel microscopic (metaplazie, displazie) şi/sau
genetic şi molecular (pierdere sau amplificare genică,
hiper- sau hipoexpresie de receptori membranari).

57
 CLASIFICAREA AGENTILOR DE
CHEMOPREVENTIE
1. Antimutageni şi blocanţi de carcinogeni:
acid elagic, izocianaţi organici, compuşi organo-
sulfuraţi, oltipraz, dihidroepiandrosteron (DHEA)
• compuşi organici (conţinuţi, de exemplu, în plantele
crucifere)/semisintetici/sintetici
• Mecanismul de acţiune implică proprietăţile lor
antioxidante, inhibarea activităţii CYP450-2E1,
inhibarea formării de adducţi cu ADN

58
 2.AGENŢI ANTIPROLIFERATIVI

Retinoizi, ß-caroten
• Retinoizii=analogi sintetici sau naturali de
vitamina A, substanţă liposolubilă cu rol cheie în
reglarea diferenţierii şi proliferării epiteliilor şi
ţesutului conjunctiv normal, dar şi a ţes.
neoplazice.
• reverseaza/încetinesc in vitro creşterea
celulelor preneoplazice şi neoplazice
(cancerele de sferă ORL, plămân, col uterin,
prostată, vezică urinară, sân, piele, leucemia
acută promielocitară)

59
 3. AGENŢII HORMONALI ŞI
ANTIHORMONALI

a) contraceptive orale
Scad riscul de cancere endometriale şi ovariene
b) modulatori selectivi de receptor estrogen (SERM), blocanţi
estrogenici puri (tamoxifen, raloxifen)
Scad riscul de apariţie a cancerului mamar controlateral.
c) inhibitorii de aromatază (anastrazol, exemestan, letrozol)
Pot preveni cancerul mamar la femeile în postmenopauză.
d) antiandrogeni (finasterid)
• Inhibă enzima testosteron-5α-reductaza, scăzând astfel
producţia de dihidrotestosteron (DHT) şi prevenind hiperplazia
stromei prostatei.
e) analogii de hormoni tropi hipofizari (GnRH) (goserelin,
buserelin)
• Inhibă ovulaţia şi reduc producţia de hormoni steroizi;
• ar putea reduce riscul de cancer de sân, ovar şi endometru.

60
 4.ANTIINFLAMATOARE
NESTEROIDIENE (AINS)

aspirina, piroxicam, celecoxib, sulindac

• Ciclooxigenaza-2 (COX2) este supraexprimată
• în polipii colonici,
• în leziunile hiperplazice de sân, carcinomul ductal in situ şi
cancerele mamare invazive
• Inhibitorii de COX2 sunt studiaţi, singuri sau în
asociere cu alte substanţe, în chemoprevenţia
cancerului de colon la persoanele cu istoric de
polipoză adenomatoasă familială (PAF)

61
5.INHIBITORII HISTON-DEACETILAZEI
(HDI)

benzamide, valproat, vorinostat

• Histon-acetilarea reprezintă un moment important al
organizării structurii spaţiale a ADN şi a expresiei genice,
determinat de către două clase de enzime: histon-
acetiltransferaza (HAT) şi histon-deacetilaza (HDAC).
• Alterarea procesului de acetilare a histonelor
• în dezvoltarea mai multor neoplazii (gastrice, colo-rectale,
hepatice, glioblastoame multiforme, leucemii, sindroame
mielodisplazice).
• HDI determină reexprimarea genelor inactivate prin procesul
de acetilare şi induc blocajul creşterii celulare, diferenţierii şi
apoptozei pe celulele de cancer de colon în cultură.

62
 6.STATINELE: ATORVASTATIN,
SIMVASTATIN

• reduc nivelele lipidice via inhibiţia 3-

OH-3-metilglutaril-coenzimă A (HMG-
CoA) reductazei
• s-a demonstrat însă, pe celule în
cultură, că inhibiţia acestei enzime
reduce şi proliferarea celulară şi
induce apoptoza.
• utilizarea statinelor a fost asociată cu
reducerea cu 47% a riscului de CCR
63
 6.ANTIOXIDANŢI
• compuşi organo-sulfuraţi,
• vitamine (A - retinol, C, E)
• minerale (seleniu, zinc, cupru, fier, magneziu),
• ß-caroten, acid elagic, oltipraz,
• anumiţi agenţi antiinflamatori etc.
• Au capacitatea de a „curăţa” radicalii oxidativi (RLO) cu
potenţial mutagen, acţionând ca antioxidanţi.
• Retinoizii (derivaţii naturali/sintetici de vitamină A) şi ß-
carotenul (un membru a clasei carotenoizilor)
• unii micronutrienţi minerali sunt cofactori esenţiali pentru
enzimele antioxidante.
• Vitamina C inhibă nitrozilarea aminelor secundare implicate
etiologic în cancerele de stomac, esofag şi nazofaringe.
• Dietele bogate în vitamina E ar putea contribui la scăderea
riscului de cancer de colon, mai ales la femeile cu vârste mai
mici de 65 de ani.
• Până în prezent, studiile intervenţionale prospective nu au
confirmat însă aceste date.
64
 REZULTATE IN CHEMOPREVENTIE
CANCERELE SFEREI ORL

• Retinoizii şi ß-carotenul par să prezinte

efecte preventive asupra leziunilor
premaligne de cavitate orală sau căi
aero-digestive
• studiile randomizate
• nu au demonstrat o eficacitate
semnificativă
• efecte secundare importante
• nu sunt utilizaţi în practica clinică curentă
65
 CANCERELE BRONHO-PULMONARE

• carotenoizii
• o reducere a metaplaziei epiteliului bronşic la marii
fumători şi diminuarea recidivelor în CBP
• in alte studii, administrarea de beta-
caroten (30 mg/zi) plus retinol (25.000
UI/zi) la muncitorii expuşi la azbest şi
fumători
• un risc crescut de carcinogeneză pulmonară
pentru această combinaţie.
• subiect controversat 66
 CANCERUL MAMAR

• tamoxifen 20 mg/zi, timp de 5 ani,

• reduce riscul de CM primar
(controlateral) cu 47% la pacientele cu
CM în antecedente
• cu 49% la femeile sănătoase de peste
35 ani din grupa de risc crescut
• retinoizii în prevenirea tumorilor
receptor estrogen (RE)-negative
67
 CANCERUL DE COL UTERIN

• reducerea gradului de displazie

cervicală după administrarea de
retinoizi (10-30 mg/zi) nu sunt
concludente

68
 CANCERELE CUTANATE

• rolul acizilor trans-retinoici (ATRA) administraţi topic

în reversarea leziunile cutanate premaligne (ex.
keratoza actinică, care prezintă o rată de
transformare de 5%)
• Seleniul şi beta-carotenul sunt evaluate în prevenţia
cancerelor cutanate secundare

69
 CANCERUL COLO-RECTAL

• Numărul de polipi la pacienţii cu PAF s-a redus

după administrarea de celecoxib, fără o reducere
consecutivă a mortalităţii;
• rolul protector al Ca şi vit D asupra mucoasei
digestive, cu reducerea riscului de CRC.
• Folaţii, vitamina B6 (piridoxina) şi vitamina B12 par a
reprezenta un important factor de reducere a
riscului cancerului de colon şi, posibil, al altor
cancere (ex. sân, pancreas).
• O meta-analiză recentă a arătat că folaţii din alimente (dar
nu şi cei din suplimentele nutritive) asociază scăderea
riscului de CRC
70
 CANCERUL DE PROSTATĂ

• Dovezi recente sugerează că stresul

oxidativ ar putea juca un rol în
etiologia cancerului de prostată.
• antioxidanţi alimentari (lycopen, vitamina
E, seleniu)
• sosul de roşii (ce conţine lycopen şi alte
fitochimicale), dar nu şi de lycopen singur,
inhiba carcinogeneza prostatica

71
• cea mai prudentă atitudine (şi singura
susţinută de date clinice certe)
referitor la utilizarea acestor agenţi
pentru prevenţia cancerelor este de a
se recomanda consumul alimentelor
bogate în microelemente şi fibre
vegetale (legume, fructe şi cereale)

72
 INTREBARI

1. Ce este preventia si care sant nivelele de

preventie?
2. Ce este preventia primara?
3. Ce este preventia tertiara?
4. Ce este preventia quaternara?
5. Cum sant clasificati factorii de risc dpv al
preventiei si care sant?
6. Tipurile de studii care permit identificarea factorilor
de risc si a metodelor de reducere sau eliminare
a acestora.
7. Clasificarea strategiilor de preventie primara.

73
 INTREBARI

8. Codul anticancer al organizatiei “Europe Against

Cancer”
9. InterventiiI care reduc magnitudinea “fumatului”.
10. Recomandari in ceea ce priveste alimentatia pentru
preventia cancerului
11. Care sant etapele in definirea chemopreventiei si ce
este ea?
12. Clasificarea agentilor de chemopreventie si care sant
acestia?
13. In cancerul mamar ce este folosit pentru
chemopreventie?
14. In cancerul colorectal ce se foloseste pentru
chemopreventie?

74