Exploatarea tehnică a

autovehiculelor
Curs
Introducere in ETA
Dr.ing.conf.univ. Oleg FRUNZE
 Transportul baza economiei
• Investițiile în infrastructurile de transport
stimulează:
• creșterea economică,
• creează bogăție,
• favorizează comerțul, accesibilitatea
geografică și mobilitatea indivizilor,
• nivelul ridicat al calității vieții,
• contribuie la crearea locurilor de muncă.
 Contribuţia Transportului
• în UE a aproximativ 10 milioane de
persoane sunt angajate în domeniu și
reprezintă aproximativ 5% din PIB. Pentru
R.Moldova numărul salariaţilor din
domeniul transportului este de aproximativ
50 mii.
2013 2014 2015 2016 2017 2018
Ponderea salariaţilor din 6.17 6.22 6.36 6.18 6.03
domeniul Transportului, %
Aportul Transportului în PIB,
% 4.5 4.5 4.6 4.8 4.7
 Importanţa Transportului
• Transporturile reprezintă în continuare (începând cu
Tratatul de la Roma în 25 martie 1957) un element
central al dezvoltării economice, al coeziunii teritoriale și
sociale, însă va trebui să facă față noilor provocări:
- De la ultima extindere, politica europeană în domeniul
transporturilor trebuie să acopere aproape întregul
continent european și 500 de milioane de cetățeni.
- Criza din 1930 a urmat unei creșteri abrupte a prețului
petrolului și al altor materii prime, ceea ce reprezenta un
simptom al dezechilibrelor crescânde la nivelul utilizării
resurselor globale.
- În același timp, comunitatea internațională a convenit că
este necesar să se reducă în mod radical emisiile de gaze
cu efect de seră la nivel mondial.
 Componentele sistemului
• Mijloacele de transport (Autovehiculele
eficiente),
• Infrastructura (Drumurile publice),
• Conducător auto/Lăcătuş mecanic,
• Mediul ambiant.
 Tipul activităților din ciclul de
fabricație si de utilizare a produsului
 Contribuţia constructorului
• Constructorul realizează instrucțiuni de
funcționare, de exploatare si de întreținere
şi asistenta tehnica oferita pe perioada de
garanție din durata de exploatare.
Exploatarea este realizată de
consumatorul final (Transportatorul).
• Exploatarea tehnică,
• Exploatarea comercială.
Mijloacele de transport auto
Sistemul OM-Automobil-DRUM
 Clasificarea autovehiculelor
• Autovehiculele pot fi clasificate dupa mai multe criterii: dupa destinatia lor,
dupa tipul de motor, dupa tipul de tractiune, dupa tipul de caroserie, dupa
numarul de roti, etc.
- in functie de destinatie există urmatoarele categorii:
• autoturisme;
• autobuze/autocare;
• autovehicule de transport mixt;
• autocamioane;
• autovehicule cu semiremorca;
• autobuze articulate;
• autorulote;
• mijloace de operare;
• tractoare rutiere;
• autovehicule de transport specific;
• autovehicule de uz special;
• autocamioane cu remorca.
 Clasificare - continuare
- in functie de tipul de motor, autovehiculele se impart in:
• autovehicule cu motor pe benzina (Otto);
• autovehicule cu motor pe motorina (Diesel);
- in functie de dispunerea motorului, autovehiculele se impart in:
• autovehicule cu motorul in faţă;
• autovehicule cu motorul in spate.
- in functie de tipul de tractiune autovehiculele se impart in:
• autovehicule cu tractiune pe puntea fata;
• autovehicule cu tractiune pe puntea spate;
• autovehicule cu tractiune integrală (sau OFF-ROAD), care pot fi:
• cu tractiune integrala permanenta;
• cu tractiune integrala ne-permanenta
- in functie de numarul de roti autovehiculele se impart in:
• autovehicule cu 4 roti; autovehicule cu 6 roti; autovehicule cu 8 roti, etc.
- in functie de tipul de caroserie se impart in autovehicule cu caroserie tip:
• berlină; break; cabrio, coupé, SUV, etc.
 CALITĂŢILE TEHNICE
• Dinamicitatea - este determinată de performanțele de tracţiune şi cele
de frânare ale automobilului.
• Maniabilitatea - este determinată de capacitatea de a se deplasa în
direcţia stabilită prin manevre de către conducătorul auto.
• Stabilitatea - este determinată de capacitatea autoturismului de a nu se
răsturna şi a nu derapa, în anumite condiţii de deplasare.
• Confortabilitatea - capacitatea autovehiculului de a se deplasa cu viteze
mari pe drumuri proaste, cu şocuri, vibraţii, oscilaţii rezonabile pentru
pasageri.
• Economicitatea - consumul de carburant sau energie al autovehiculului.
• Durabilitatea - capacitatea automobilului de a funcţiona fără defecţiuni,
în limita uzurilor admise, fiind determinată de solicitările componentelor
maşinii, calitatea materialelor componentelor şi de modul de întreţinere
şi exploatare.
• Fiabilitatea - capacitatea automobilului de a funcţiona fără defecţiuni pe
o perioadă impusă şi în anumite condiţii de exploatare.
• Mentenabilitatea - uşurinţa realizării reparaţiilor şi a întreţinerilor tehnice.
 Dinamicitatea automobilului
• De obicei parametrii se studiază pe drum orizontal, motorul
fiind la parametrii caracteristicii exterioare (la sarcina totala).
Caracteristici statice şi dinamice
• greutatea totala a automobilului Ga,
• caracteristica exterioara a motorului,
• raza dinamica rd si raza statica rs a pneului,
• coeficientul rezistentei la rulare f,
• coeficientul aerodinamic k,
• aria secțiunii transversale maxime A,
• coeficientul de influenta a maselor in mișcare de rotație δ,
• randamentul total al transmisiei ηt,
• mărimea rapoartelor de transmitere din cutia de viteze icv si
raportul de transmitere al transmisiei principale i0.
 Maniabilitatea autovehiculelor
• se definește ca fiind ansamblul calităților ce
caracterizează posibilitățile de a-și modifica,
în mod stabil, direcția de mișcare și
traiectoria, în funcție de solicitările
conducătorului auto.
• La autovehicule există o diferențiere între
noțiunile de maniabilitate (caracter de suplețe
și stabilitate la manevre) și manevrabilitate
(posibilitate multiplă de a fi manevrat).
 Stabilitatea autovehiculului
• Prin stabilitatea autovehiculului se defineşte
proprietatea acestuia de a rămâne în
permanenţă în contact cu calea de rulare şi
de a urmări traiectoria impusă de
conducătorul auto. Pierderea stabilităţii se
produce la apariţia patinării, alunecării,
derapării sau răsturnării autovehiculului.
• Stabilitatea longitudinală a autovehiculului,
• Stabilitatea transversală la mersul în viraj,
• Stabilitatea la frânare pe drum orizontal la
mesul rectiliniu.
 Confortabilitatea
• poziţionarea corectă ergonomică a organelor de
comandă, a scaunelor conducătorului si ale
pasagerilor, cursele şi forţele de acţionare ale
diferitelor organe de comanda, intrarea şi ieşirea
comoda din automobil.
• oscilaţiile automobilului in ansamblu,
• vibraţiile diferitelor ansambluri si parţi ale
automobilului si zgomotele produse in interiorul
automobilului,
• temperatura, umiditatea si viteza aerului in
spaţiul ocupat de şofer si pasageri.
 Economicitatea
• Consumul de control Cc [l /100 km],
• Consumurile de combustibil la vitezele
constante de 90 km/h si 120 km/h,
• Consumul de combustibil la deplasarea in
cicluri,
• Consumul mixt,
• Autonomia [km].
 Durabilitatea
• este considerată ca fiind caracteristica de funcţionare
îndelungată până la atingerea unor valori maxime admise
ale uzurilor şi până la apariţia oboselii materialelor unor
piese sau a solicitării aleatoare.
Factorii care influenţează durabilitatea sunt condiţiile de
exploatare, şi calitatea reparaţiilor:
• 1. Condiţiile de exploatare se referă la calitatea drumurilor,
condiţiile climaterice, regimurile de deplasare, regimul de
încărcare şi conducătorul auto.
• 2. Întreţinerea tehnică are drept scop menţinerea
durabilităţii autovehiculelor prin prevenirea defecţiunilor
sau reducerea intensităţii lor.
• 3. Reparaţiile de a căror calitate depinde durabilitatea
autovehiculului au drept scop înlăturarea defecţiunilor.
 Fiabilitatea
• Fiabilitatea se asigura în procesul de fabricatie prin
alegerea corecta a procedeelor tehnologice si a utilajelor,
prin respectarea regimurilor si conditiilor de fabricatie
prescrise, prin efectuarea unui control riguros al calitatii
materiilor prime si materialelor folosite.
• Fiabilitatea se mentine prin utilizarea unor metode
adecvate de conservare, ambalare, transport si punere în
functiune, prin exploatare si service corect organizate si
efectuate de un personal cu calificare corespunzatoare.
• Fiabilitatea precalculata,
• Fiabilitatea tehnica,
• Fiabilitatea operationala (de exploatare).
 Mentenabilitatea
• reprezinta capacitatea unui sistem de a fi
mentinut sau restabilit în starea de a-si îndeplini
functia specificata, atunci când întretinerea si
reparatiile se efectueaza conform normelor date.
• Mentenabilitatea prezinta doua aspecte:
• a) calitativ reprezinta capacitatea sistemului de a
fi întretinut si reparat într-o anumita perioada de
timp în conditii date;
• b) cantitativ este probabilitatea repunerii în
functiune a sistemului atunci când apare o
defectiune.
 Performanţe ecologice
• Acestea sunt in legătura cu poluarea chimica si fonica
produsa de automobile. Sunt asociate si cu poluarea
mediului in procesul de fabricaţie si după scoaterea
automobilelor din uz (casare) prin intermediul
materialelor din care sunt confecţionate.
• Poluarea chimica principala este data de produsele
arderii din M.A.I. cu acţiune toxica: CO, oxizi de azot
NOx si hidrocarburi HC. Se adăuga CO2 cu efectul de
sera foarte important si particulele de evacuare ale
motoarelor diesel (PM). Zgomotul produs nu va depăşi
71 dB pt. autoturisme si 77 dB pt. autocamioane.
Automobilele scoase din uz începând cu 2006
elementele care se recuperează si se reutilizează
trebuie sa fie 85% din masa totala.
 Solicitările la care sunt supuse
piesele
• a) solicitări statice (constante) caracterizate
de faptul că, cresc lent de la valoarea zero la
valoarea nominală, mărimea lor rămânând
constantă,
• b) solicitări dinamice, cu variaţie bruscă şi în
limite largi fiind caracteristice regimurilor
dinamice tranzitorii,
• c) solicitări variabile periodice, caracteristice
regimurilor dinamice stabilizate,
• d) solicitări aleatoare, caracterizate de faptul
că pot lua orice valori în timp.
 Condiţiile actuale
• Actualmente defecţiunile nu mai au calitatea
de a fi uşor percepute, deoarece defecţiuni
relativ majore nu mai pot fi depistate decât cu
aparatura complexă, ceea ce face ca
activitatea de mentenanţă să nu mai
satisfacă decât în situaţia în care urmărirea
stării tehnice a produsului se face cu
aparatura performantă, în mod continuu sau
la intervale de timp judicios stabilite pe baza
unor analize aprofundate ale modului de
evoluţie a parametrilor de stare tehnică.
 Condiţiile actuale
• Structura activităţii de mentenanţă s-a schimbat
continuu, constatându-se o dezvoltare a activităţii
de supraveghere a stării tehnice a autovehiculelor,
cu consecinţe directe în ceea ce priveşte volumul
lucrărilor de corectare a stării tehnice, care se va
reduce.
• Înlocuirile de piese se realizează la un grad de
uzură a acestora foarte redus, cu consecinţe
pozitive asupra defectărilor în lanţ, care în mod
normal nu se vor mai produce, şi a posibilităţilor de
reciclare a pieselor de schimb prin recondiţionare.
 Uzura sistemelor în condiţii diferite
• perioada iniţială, când numărul defecţiunilor apărute în
timpul rodajului sunt relativ mari;
• perioada normală (utilă) de viaţă, când defecţiunile sunt
reduse ca număr şi întâmplătoare;
• perioada finală, când numărul defecţiunilor datorate
fenomenelor de uzură sau îmbătrânire cresc.
 Modificarea stării tehnice a autovehiculelor
• Uzura: prin frecare; oboseala şi îmbătrânirea materialelor;
fisurare; rupere; gripare; coroziune;
• Modificarea compoziţiei chimice: uleiuri; electrolitul din bateria
de acumulatoare;
• Modificarea proprietăţilor fizico-mecanice la suprasolicitări
termice: decălirea arcurilor ambreiajului sau supapelor;
deteriorarea izolaţiei înfăşurărilor bobinei de inducţie;
• Depuneri de substanţe: calamina din camera de ardere;
cocsarea segmenţilor sau injectorului la m.a.c.; gume în
instalaţia de alimentare cu combustibil; piatra în instalaţia de
răcire a m.a.i.; oxizi pe contacte electrice;
• Accidentale: deformarea sau ruperea unor piese în urma unor
suprasolicitări accidentale; obturarea jicloarelor sau orificiilor
calibrate ale unor sisteme hidraulice sau pneumatice; contacte
electrice imperfecte.
 Defecţiuni
• Defecţiune - reprezintă o pierdere parţială
sau totală a capacităţii de funcţionare a unui
dispozitiv, precum şi orice modificare a
valorilor parametrilor săi constructivi şi
funcţionali în afara limitelor prevăzute de
documentaţie.
• Clasificarea defecţiunilor: - În raport cu
cauzele care le-au produs: - De proiectare; -
De fabricare: -De utilizare; - Accidente de
circulaţie;
 Clasificarea defecţiunilor
- În funcţie de corelarea cu alte defecţiuni: Primare;
Secundare.
- După viteza de apariţie: Bruşte; Progresive (uzare,
corodare, îmbătrânire etc.);
- După frecvenţa apariţiei defecţiunilor: Sporadice < 30 % ; <
10 % nesemnificative; 10 % - 30 % importanţă mică; Cronice
> 30 %;
După gradul de reducere a capacităţii de funcţionare:
Parţială; Totală;
După consecinţele defecţiunii:
• Minore – nu împiedică funcţionarea automobilului;
• Majore – împiedică funcţionarea automobilului;
• Critice – pot provoca distrugerea de bunuri sau pierderea
de vieţi omeneşti, vătămări corporale;
Evoluţia defecţiunilor pe durata de
viaţă a autovehiculului
 Scopul mentenanţei
• Menţinerea performanţelor autovehiculelor
la nivelurile impuse de legislaţie sau de
factorii economici este condiţionată de
menţinerea stării tehnice în anumite limite.
 Legătura dintre fabricare şi
mentenanţă
• Modelul mentenanţei în funcţie de stare este de tip
închis – autoreglabil, simulează o intensă circulaţie a
experienţei acumulate în exploatare şi întreţinere, spre
sfera cercetării – proiectării, pentru ca la acest nivel să
se ia masurile constructiv – funcţionale privind
îmbunătăţirea fiabilităţii autovehiculelor următoare.
 Siguranţa în funcţionare
• în condiţii de fiabilitate şi calitatea dată a
mentenanţei, oferă posibilitatea creşterii timpului
efectiv (TE) de exploatare a autovehiculului.
TO – timpul real al opririlor
• autovehiculului;
TN – timpul de folosire in siguranta,
TPR – timpul planificat pentru
• reparaţii;
TOA – timpul opririlor accidentale;
TE – timpul efectiv de exploatare;
TC – timpul calendaristic.
 SISTEMUL DE MENTENANTĂ
Cuprinde urmatoarele lucrari:
A. Mentenanţa preventivă:
• A.1. intretinere curenta
• A.2. revizii si reparatii planificate
B. Mentenanţa corectiva
• B.1. reparatii curente(accidentale)
 Exploatarea tehnică a
automobilelor
• este un sistem de menținere și restabilire
a capacității de funcționare a
automobilelor include şi prevede 2
elemente:
• 1. Revizia tehnică,
• 2. Reparația curentă.
 Revizia tehnică
• – este un complex de măsuri organizatorice și
tehnice care are scopul de a menține capacitatea de
funcționare a automobilelor și părților componente în
perioda de pînă la reparația curentă. Lucrările
reviziei tehnice poartă un caracter profilactic
obligatoriu cu o anumită periodicitate. În revizia
tehnică se includ următoarele lucrări:
• - lucrări de examinare și reglare,
• - lucrări de strîngere,
• - lucrări de curățire și spălare,
• - lucrări de ungere.
 Revizia tehnică se clasifică:
• 1. Revizia zilnică (RZ) – se impun lucrări de control și
verificare, lucrări de curățire și spălare, lucrări de
alimentare.
• 2. Revizia tehnică de gradul I (RT1) – se îndeplinește cu
o anumită periodicitate cu intervalul 3000 – 5000 km și
se îndeplinesc unele lucrări de verificare și reglare a
sisemelor de care depinde securitatea în trafic.
• 3. Revizia tehnică de gradul II (RT2) – periodicitatea
acestei revizii este la fiecare a 4 RT1 – se îndeplinesc
lucrări de verificare și reglare a tuturor sistemelor
automobilelor.
• 4. Revizia tehnică sezonieră (RTS) – se efectuiază de 2
ori pe an toamna și primăvara.
 Reparația curentă
• – este un complex de măsuri
organizatorice și tehnice care are scopul
de a restabili capacitetea de funcționare a
automobilului și părților componente în caz
că au apărut anumite defecțiuni.
• Lucrările reparației curente se îndeplinesc
numai după necesitate și volumul de
muncă a acestor lucrări, poate să fie mult
mai mare de cît la revizia tehnică.
 Reparația curentă include
• - Lucrări de demontare și montare, strîngere;
• - Lucrări de reparație curentă a anvelopelor;
• - Lucrări de sudare;
• - Lucrări de tinichigerie;
• - Lucrări de vopsire;
• - Lucrări de arămărie;
• - Lucrări de reparație curentă a agregatelor;
• - Lucrări electrotehnice;
• - Lucrări de întreținere a acumulatoarelor;
• - Lucrări de fierărie;
• - Lucrări RT și RC a sistemelor de alimentare cu combustibil;
• - Lucrări de tapețărie.
 Normativele exploatării tehnice
• Normativele sunt utilizate pentru
planificarea manoperei de muncă, pentru
determinarea numărului de executori,
pentru aprecierea bazei tehnico–materiale
şi pentru calcule tehnologice.
 Factorii care influenţează buna
funcţionare a autovehiculelor
• periodicitatea efectuării lucrărilor de revizie tehnică şi
reparaţie,
• volumul lucrărilor reviziei tehnice şi reparaţiei, care conţin
cheltuieli de muncă la îndeplinirea operaţiilor de revizie
tehnică şi lucrări de reparaţie, măsurat în om-ore,
• durabilitatea (ani\km) automobilelor şi agregatelor până la
prima reparaţie capitală sau resursa automobilului până la
scoaterea din uz, care se stabileşte în funcţie de condiţiile
de exploatare şi media duratei de exploatare,
• normarea consumului pieselor de schimb şi materialelor
este necesară pentru planificarea producţiei de piese şi
materiale, pentru determinarea volumului de cereri şi
consumului de piese.
 Programul de RT
• La elaborarea programului de RT este
necesar de determinat şi de stabilit cele mai
importante şi necesare operaţii de RT,
• legităţile şi cauzele de modificare a stării
tehnice a ansamblurilor, mecanismelor,
materialelor;
• variaţia mărimii admisibile a stării tehnice a
pieselor, cuplelor, ansamblurilor în
conformitate cu indicii economici, tehnologici
şi listei operaţiilor RT.
SCHEMA PROCESULUI DE
MENTENANTA
Corectarea normativelor exploatării
tehnice
• Normativele deservirii tehnice şi reparaţiei stabilite
prin Regulament, sunt determinate pentru condiţii-
etalon de exploatare:
• parcurs de cca. 50-75 % până la RK,
• în afara zonei urbane la o distanţă > 50 km,
• drum asfaltat sau betonat, plan şi drept,
• altitudine faţă de nivelul mării de până la 250 m,
sau cu denivelări mari la altitudinea de la 300
până la 1000 m,
• în zone cu climă şi agresivitate a mediului
moderată. Pentru R.Moldova drumurile se
consideră de categoria I de exploatare.
 Corectarea normativelor
• pot fi efectuate pe două căi:
• prima (de fiabilitate) – are ca scop
corectarea normativelor în funcţie de
variaţia fiabilităţii în perioada de
exploatare;
• a doua (operaţională), care are ca scop
sporirea capacităţii de funcţionare a
automobilelor prin variaţia operaţiilor la
efectuarea activităţilor de RT şi RC.
 Corectarea normativelor după variaţia
fiabilităţii
• condiţiile de exploatare – coeficientul K1, care influenţează:
periodicitatea (categoria I –K1 =1,0; II – K1 = 0,9; III - K1 = 0,8; IV -
K1 = 0,7; V – K1 = 0,6); manopera lucrărilor(categoria I – K1 =1,0; II -
K1 = 1,1; III - K1 = 1,2; IV - K1 = 1,4; V - K1 = 1,5);
• tipul mijlocului de transport (autobasculante, automobile cu remorci,
autotractoare etc.) manoperei de efectuare a lucrărilor de deservire
tehnică şi reparaţii (K2 = 1,0 – 1,25), precum şi a normelor pentru
consumul pieselor şi materialelor (K2 = 1,0 –1,3);
• condiţiile climaterice coeficientul – K3, care se foloseşte la
determinarea: periodicităţii RT şi RC (K3 = 0,72 – 1,0), manoperei
specifice (K3 = 0,9 – 1,43),
• vechimea de utilizare a autovehiculelor – coeficientul K4, apreciază
variaţia manoperei în funcţie de parcursul de la începutul exploatării.
Coeficientul se alege din intervalul K4 = 0,4-1,4.
• omogenitatea mijloacelor de transport la întreprindere – coeficientul
K5=1,15/1,2/1,3 respectiv pina la 3 grupe, 3 si mai mult de 3.
Corectarea operaţională a normativelor
• are la bază sistemul real de evidenţă a
refuzurilor, a cheltuielilor de resurse umane şi
materiale la efectuarea activităţilor de RT şi
R, precum şi a rezultatelor de diagnosticare
tehnică a agregatelor şi automobilelor. Baza
metodei de corectare constă în analiza reală
a operaţiilor efectuate în cadrul activităţilor de
RT şi diagnosticare prin determinarea
necesităţii în activităţi de RC. Eficienţa
corectării normativelor se apreciază prin
metoda tehnicoeconomică.
 RESPONSABILITĂŢI
• Director general administrativ DGA - aproba planul de mentenanta
pentru miloacele de transport;
• Coordonator parc auto (CPA)
• - elaboreaza Planul anual de mentananta,
• - monitorizeaza realizarea planului de mentenanta preventiva
• - intocmeste Evidenta mijloacelor de transport;
• - inregistreaza activitatile de mentenanta in Fisa de mentenantă,
• - semnează Procesul verbal de recepție a maşinii după mentenanţă.
Conducator auto (CA )
• - mentine evidenţa orelor de functionare si numarului de kilometri
parcursi,
• - transmite lunar situatia agregată a orelor de functionare,
• - semneaza receptia maşinii dupa interventiile efectuate in cadrul
activitatii de mentenanta.
Personalul operator
• - efectuează întreținerea curentă a maşinii.